Acasă
Cum înveţi să coşi rănile practicii medicale
Liana NEDESCU
vineri, 8 iulie 2011
Dr. Sorina VASILE
vineri, 8 iulie 2011
Despre cursurile de tehnici chirurgicale ale Societăţii Studenţeşti de Chirurgie (...)
Despre cursurile de tehnici chirurgicale ale Societăţii Studenţeşti de Chirurgie
Ce vrea SSCR?
„Liana, spune-mi, te rog, care este diferenţa
dintre asepsie şi antisepsie?“ Răspund, îmi încurc degetele în aţă şi mă
străduiesc să fac un pi la finalul nodului – asta e garanţia că am
obţinut cu adevărat un nod pătrat şi nu unul ca de bunicuţă. Andra, instructorul meu, îmi tot pune întrebări din cursurile predate săptămâna asta – noţiunile teoretice trebuie stăpânite bine pentru examenul final.
Suntem organizaţi în grupe de câte patru oameni
şi de fiecare grupă e responsabil un instructor – student şi el, dar cu
experienţă. Andra e cam de vârsta mea şi, după ce ne arată
instrumentarul chirurgical, ne pune direct să învăţăm diferite tipuri de noduri: pătrat, chirurgical, Poche.
E primul meu curs de tehnici chirurgicale – ţine aproape o săptămână şi lucrăm şase ore pe zi. E organizat de Societatea Studenţească de Chirurgie din România (SSCR), care face periodic workshopuri de acest gen. De aici pleci învăţat cu lucruri simple – cum să faci suturi şi noduri, dar şi cu noţiuni ceva mai complexe din microchirugie şi chirurgie cardiovasculară. Lecţiile sunt ţinute de studenţi din anii mari şi nimănui nu îi e teamă să pună întrebări, iar lucrurile sunt explicate şi reexplicate, aşa că toată lumea pleacă acasă cu tema învăţată.
SSCR s-a înfiinţat în 2003 ca să promoveze
printre studenţi tehnici şi informaţii practice din domeniul chirurgical
şi medicina intervenţională. În plus, Societatea îşi propune şi
implicarea medicilor prin organizarea şi dezvoltarea unor programe de cercetare comune în domeniul chirurgiei.
Printre cei care au acceptat să fie membri de onoare ai SSCR se numără, în ordine cronologică, următoarele personalităţi ale chirurgiei româneşti: prof. dr. Irinel Popescu, prof. dr. Silviu Constantinoiu, prof. dr. Florian Popa, prof. dr. Dinu Antonescu, prof. dr. Cristian Dragomir, prof. dr. Vlad Iliescu, prof. dr. Traian Burcoş, conf. dr. Laurenţiu
Beluşică, prof. dr. Gabriel Bănceanu, conf. dr.
Marius Vlad, dr. Horia Mureşian, dr. Victor Strâmbu, prof. dr. Vasile
Sârbu. Workshop-ul „Basic Surgical Skills“ e cursul de referinţă organizat de SSCR. El s-a născut din dorinţa de a oferi studenţilor medicinişti şi rezidenţilor oportunitatea de a cunoaşte şi de a efectua tehnici chirurgicale de bază – lucruri care vor uşura, după părerea organizatorilor, trecerea de la teoretic (anii facultăţii) la practic (anii rezidenţiatului). Scopul programului este dobândirea de abilităţi chirurgicale elementare şi de a-i face pe studenţi să-şi testeze eventualele aptitudini necesare unei posibile cariere în chirurgie.
Nodurile ies din ce în ce mai repede – buclele sunt conduse cu uşurinţă pe amândouă mâinile, iar pi-urile care-mi dădeau adineauri bătăi de cap se ivesc natural după fiecare nod.
Lucrurile astea sunt floare la ureche comparativ cu nodurile Poche, care arată spectaculos, dar sunt rar folosite în practică din cauza tehnicii complicate. E o artă să ţii tensiunea în fir ca să-ţi iasă un nod de genul acesta. Nici n-apucăm bine să ne obişnuim cu Poche, că auzim tema pentru acasă: „Să vă legaţi o aţă de un scaun sau de un sertar şi să exersaţi nodurile ca să deprindeţi mişcările! Mâine facem suturi şi o să aveţi nevoie să faceţi nodurile rapid şi bine!“.
A doua zi stric trei ace chirurgicale pe nişte bucăţi groase de şorici. Materialul didactic e proaspăt scos din frigider, porcul nu a fost prea tinerel, aşa că străpung greu pielea cu acele subţiri şi curbate. Dă-i şi fă muşchi la degete cu sutura întreruptă, surjet, Blair-Donnati sau intradermică.
Mă mai liniştesc când îmi aud colegii cu mai multă experienţă: „Nu vă îngrijoraţi, pielea de om este mult mai subţire. Nu o să aveţi aşa probleme acolo“. Până la sfârşitul zilei şi pielea de porc să dă bătută – s-a înmuiat şi acum e o plăcere să o suturezi.
Ziua a treia e un fel de sărbătoare a
pansamentelor şi bandajelor. Arătăm ca nişte mumii – am folosit toate
tehnicile posibile ca să ne bandajăm unul pe altul pe cap, torace,
antebraţe şi mâini.
În ultimele două zile învăţăm despre tehnicile din chirurgia vasculară şi abdominală. Coasem aorte şi intestine de porc (după această experienţă, este foarte probabil ca artizanalii cârnaţi de Crăciun să dobândească un sistem nou de închidere). O colegă îmi povesteşte că, după cursul acesta, exersează frecvent noduri şi suturi pe friptura de porc, înainte de a o găti.
La sfârşitul zilei, după anastomoze
termino-terminale, termino-laterale şi suturi pe vas, aortele şi
intestinele stau frumos pe plăcuţele de lucru.
La examen dăm grile şi o probă practică – trebuie să executăm câteva din nodurile şi suturile pe care le-am învăţat în cele şase zile.
După o săptămână încărcată, pot spune că am reuşit să învăţ lucruri pe care nu le-am învăţat la stagiile chirurgicale de până acum. Este evident că teoria fără practică nu are nicio valoare, dar este la fel de adevărat că, în practică, lucrurile pot părea mai uşoare atunci când stăpâneşti bine noţiunile teoretice.
