Anul
acesta, de la noi, din câmpie, iarna a zburat în șase zile –
nici mai mult, nici mai puțin. Duminică, acum o săptămână,
copiii se tăvăleau fericiți în zăpadă, iar oamenii umblau
liniștiți pe lacul înghețat, care pe jos, care cu bicicleta. Unii
își agoniseau la copcă de un borș de pește înainte de Lăsata
Secului.
Luni,
soarele a răsărit ultima dată peste imperiul zăpezii de la șes.
Peste lacul înghețat, peste parcul unde timp de o lună copiii se
dăduseră pe derdeluș fără să-și tragă o clipă sufletul. Pe
tarlalele dintre case, tufele de măceși sunt atotstăpânitoare.
Sub lumina palidă a soarelui de februarie, prin ochiurile ce încep
să apară din zăpadă se ițește iarba uscată și deasă, ca
smocurile de păr zburlite din sprâncenele unui uncheș bătrân.
Dar dacă te apleci și te uiți bine, vezi fire de iarbă verzi,
subțiri ca genele de fată.
Marți
seara, ochiuri mari de apă au apărut pe lac. Câțiva curajoși
s-au mai aventurat pe gheață pentru un ultim tras la copcă. Joi,
suprafețele întinse de apă au chemat înapoi, pe lacul din fața
noastră, lebedele și rațele sălbatice, care au așteptat această
clipă tot întinsul iernii. Atunci când totul a fost înghețat,
ele au stat pe lângă diguri, unde apa deja dezghețată curgea. Dar
a venit vremea să își reia regatul din lacul lor de câmpie. Cu un
zgomot surd, puternic, aspru, dar și vesel, o familie numeroasă de
lebede pleacă undeva, spre lacul vecin. Se înalță albe, curate,
grele și de o gingășie fără seamăn. Tot așa parcă și-a luat
zborul și iarna.
Și
deodată apar culorile! Cerul e albastru, lacul e albastru, auriul
soarelui se pierde în cafeniul papurii din anul trecut. Pe
trunchiuri de copac, la căldura soarelui, au apărut, roșii,
gândacii Domnului. Și iată: au străpuns pătura frunzelor veștede
și au apărut, gingași, alb și verde crud, primii ghiocei.
Albumul
cu clipe este rubrica membrilor și simpatizanților ARFOMED –
Clubul de artă fotografică al medicilor. Cei interesați de această
artă și de activitatea Clubului ne pot contacta la arfomed@viata-medicala.ro
