Povestea grupului care înseamnă pasiune pentru
neurochirurgie şi neuroştiinţe printre studenţii la medicină din Cluj.
E duminică seara şi Cristina Aldea, studentă
în anul III la UMF „Iuliu Haţieganu“, pune pe grupul de Facebook al Cercului Studenţesc de Neurologie şi Neurochirurgie
Cluj o imagine RM a unui creier cu
leziune în formă de fluture care invadează ambele emisfere cerebrale. În câteva
minute sunt zeci de răspunsuri. Diagnosticul e stabilit repede: glioblastom,
cea mai frecventă formă de tumoră malignă a sistemului nervos.
De aproape şapte ani, Cercul de la Cluj
cultivă astfel interesul pentru creier printre studenţii curioşi şi pasionaţi
de neuroştiinţe. Totul a început când Horaţiu Ioani, atunci student (azi medic
neurochirurg), a înfiinţat un grup care organizează săptămânal întâlniri unde
se discută subiecte din acest domeniu, demne de toată atenţia.
Cristina Aldea împreună cu Alexandru Tatomir
sunt de anul trecut noii coordonatori ai Cercului, după ce George Ungureanu,
fostul coordonator, a devenit şi el rezident pe neurochirurgie. Cristina e
interesată de neuroştiinţe din liceu şi vine la Cerc din primul an de
facultate. Tot de atunci merge în gărzi şi asistă la operaţii – s-a hotărât că
vrea neurochirurgie după prima operaţie de adenom hipofizar pe care a văzut-o în
semestrul doi din anul I.
Neurochirurgie pe înţelesul tuturor
În fiecare joi, de la şapte şi jumătate
seara, biblioteca clinicii de neurochirugie din Cluj se umple cu peste 50 de
medicinişti care stau în spatele unui retroproiector şi ascultă cum un coleg
(care se pregăteşte uneori şi trei săptămâni pentru această întâlnire) prezintă
anatomia, fiziologia şi patologia sistemului nervos. Subiectele discutate aici
sunt alese la începutul lui octombrie de coordonatorii Cercului. Anul acesta
s-a insistat pe patologie, după două cursuri introductive în care studenţii au învăţat
despre examenul obiectiv neurologic şi cel imagistic.
În primele şedinţe s-a discutat despre
anevrisme, AVC-uri ischemice şi hemoragice, iar apoi au fost prezentate
neurinomul acustic şi glioamele.
Studenţii îşi construiesc prezentările din cărţi
de prestigiu, ca Lindsay şi Schmidek, şi se străduiesc să simplifice
informaţiile în aşa fel încât să fie înţelese de toată lumea. „Vrem ca şi cei
din anii mici, care nu ştiu multe despre acest subiect, să meargă acasă cu
ideile de bază, iar ceilalţi să-şi completeze cunoştinţele şi să plece cu ceva
noutăţi“, spune coordonatorul Cercului.
Pentru a face cursurile mai interesante,
mediciniştii sunt sfătuiţi să folosească multe animaţii şi scheme: „Când vorbim
de aborduri chirurgicale încercăm să găsim filmuleţe iar dacă nu – apelăm la
doctorii din clinică să ne ajute“. Uneori, Cristina şi colegul ei, Alexandru
Tatomir, caută în clinică sau pe internet cazuri clinice în legătură cu
subiectele discutate şi stabilesc diagnosticul împreună cu membrii Cercului.
Studenţii stau opt ore în gardă după şcoală
Mulţi din mediciniştii care vin aici stau
după şcoală câte şase-opt ore în gardă, se ţin după rezidentul de linia III şi învaţă
pe teren ce au discutat la Cerc. La şedinţele săptămânale, coordonatorii
programează cine şi când să meargă în gărzi. Aşa sunt stabilite perechile –
studenţii care nu au mai făcut niciodată gărzi merg cu cei mai experimentaţi,
care le explică ce trebuie să urmărească, unde să meargă şi ce cărţi sunt
folositoare.
Cei care vin la clinica de neurochirurgie
spun că au mare noroc – personalul e foarte primitor şi rezidenţii sunt dornici
să explice. La chestiunile minore, de exemplu la pansamente, medicii şi
asistentele îi lasă şi pe studenţi să ajute, iar în timpul operaţiilor
profesorul Ştefan Florian (cel care supervizează grupul) le explică fiecare mişcare.
„Gărzile sunt foarte importante. Dacă vrei să
fii pe această specialitate, trebuie să te ţii după rezident, să vezi urgenţele,
să vezi cum e să fii trezit la trei noaptea... Să vezi dacă poţi face faţă şi,
mai ales, dacă îţi place“, spune Cristina despre importanţa orelor petrecute în
practică la neurochirurgie.
Entuziasmul care
molipseşte
În afară de prezentări şi gărzi, câţiva din
membrii grupului lucrează şi la proiecte de cercetare pe care vor să le publice
în reviste de profil din străinătate. În desfăşurare sunt două lucrări – una
despre glioblastom (în colaborare cu laboratorul de oncologie de la Cluj) care
cercetează efectul estrogenilor asupra acestui tip de
tumoră şi cealaltă despre
calitatea vieţii pacientului neurochirurgical. Pe lângă acestea două, grupul
vrea să înceapă proiecte noi, deocamdată încă în faza de „prototip“ – ideile
pentru cercetare au fost înscrise în concursul de granturi pe care UMF „Iuliu
Haţieganu“ le oferă.
De altfel, de la an la an, cercul are din ce
în ce mai mulţi studenţi care vor să facă neurologie/neurochirurgie şi să
cerceteze în acest domeniu. Coordonatorul grupului zice că nu are o explicaţie
logică pentru numărul mare de oameni interesaţi: „E un domeniu fascinant. Dar,
sincer, nu ştiu ce e cu entuziasmul acesta, probabil că se molipsesc de la
pasiunea noastră“.
„Mulţi din cei care ne văd se miră şi ne întreabă
«cu cine facem?»“. Oamenilor le vine greu să creadă că studenţii au aceste
rezultate fără să fie un profesor în permanenţă cu ei care să le coordoneze întâlnirile
şi cercetările – „Asta nu înseamnă totuşi că suntem rebeli, orice decizie e
trecută prin profesorul Florian, care ne ajută, de fapt, foarte mult. Dar
programul e făcut doar de noi“, spune Cristina Aldea.
Săptămâna aceasta, grupul are o sesiune
specială dedicată trunchiului cerebral, în care trei studenţi vor vorbi despre
anatomia şi fiziologia trunchiului, tumorile specifice şi patologia anevrismală
de arteră bazilară. La sfârşitul invitaţiei adresate studenţilor pentru această
ediţie, Cristina scrie: „Vă aşteptăm cu sinapsele deschise“.
