Newsflash

Contribuţiile asiguraţilor

de Prof. dr. Peter MANU - feb. 27 2013
Contribuţiile asiguraţilor
În ce măsură se poate vorbi despre bani publici, atunci când discutăm despre contribuţiile obligatorii ale asiguraţilor la sistemul de sănătate?
Sunt banii asiguraţilor sau ai statului? Cum ar trebui ei să fie utilizaţi? (Dr. A. M.)

 

   Contribuţiile obligatorii ale asiguraţilor la finanţarea sistemului de sănătate din România reprezintă un impozit. Suma colectată în acest fel plăteşte o parte din cheltuielile menţinerii sănătăţii. Restul cheltuielilor sunt suportate, în cea mai mare parte, din alte impozite – de exemplu, pentru programele naţionale de sănătate şi asistenţa medicală de urgenţă (prin Ministerul Sănătăţii), parte din veniturile unora dintre medicii care lucrează în clinici universitare (prin Ministerul Educaţiei), întreţinerea reţelelor adiţionale de sănătate finanţate de stat (prin Ministerul Transporturilor). Tot majoritar din impozite, sunt finanţate formarea noilor medici şi cercetarea medicală. În afara impozitelor, sursele de finanţare sunt plăţile informale (estimate la 300–500 milioane de euro anual) şi plăţile directe din sistemul privat.
   Fondul creat prin contribuţiile obligatorii este redistribuit de stat. Principiul acestei redistribuiri, introdus în Europa de cancelarul Bismarck, este, în esenţă, marxist: de la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi. Acceptat, mai mult de un secol, ca un etalon pentru solidaritate şi justiţie socială, principiul este atacat acum mai ales de cei care îmbrăţişează mecanismele pieţii şi autonomia individuală ca mijloc de reglare a obligaţiilor sociale.
   În opinia mea, răspunsul la întrebare este că aceşti bani nu sunt nici ai asiguraţilor, nici ai statului, ci ai celor care au nevoie de servicii medicale. Odată acceptat acest fapt, rămâne „doar“ să ne întrebăm câtă sănătate îşi poate permite populaţia României. Aici, speranţele bolnavilor şi aptitudinile medicilor coincid: cât mai multă, de cât mai bună calitate şi în cele mai bune condiţii posibile. Un drum spre rai, pentru toată lumea; dar viaţa nu e simplă, ştim, mai ales atunci când vorbim despre prăpastia dintre ce am dori şi ce ne putem permite.

 

Aequanimitas este titlul unui discurs rostit în 1889 de sir William Osler, părinte-fondator al medicinii interne în America de Nord; semnifică virtutea de a accepta lucrurile aşa cum sunt.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe