Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Comunicare cu beneficii economice

Viața Medicală
Prof. dr. Gabriel M. GURMAN vineri, 20 ianuarie 2017
    Cu totul întâmplător am găsit citatul alăturat, emis de Richard Gunderman, un eminent medic și profesor american, cunoscut nu numai în domeniul radiologiei și pediatriei, dar mai ales în cel al educației medicale. Cunoscutul său volum „We make a life by what we give” cuprinde o serie de reflecții legate de ideea (ce-i aparține) că omul care se dedică ajutorării semenului său își trage seva din faptul că poate oferi sprijin și înțelegere pentru cel în suferință. Am citit și recitit fraza alăturată și, deși subiectul este pe cât de real, tot pe atât de trist și de îngrijorător, inițial hotărâsem să renunț la a dezvolta tema enunțată de Gunderman. Mi-am spus că, pe de o parte, fenomenul e cunoscut, adică noi, doctorii, avem din ce în ce mai puțin timp pentru pacientul aflat în îngrijirea noastră, iar, pe de altă parte, mă întrebam ce poate face medicul în fața acestei atmosfere în care fiecare dintre noi e obligat să „producă” cât mai mult în cât mai puțin timp și cu cât mai puține cheltuieli. Un articol publicat recent în presa medicală americană m-a făcut însă să mă reîntorc la citatul lui Gunderman. Cei trei autori (Kaplan, Haas și Warsh) aduc, în articolul „Adding value by talking more” (N Engl J Med. 2016 Nov 17), argumente convingătoare că simpla conversație cu pacientul produce rezultate pozitive relativ ușor de măsurat. Și nu e vorba numai de efectul pozitiv asupra situației psihologice și clinice a pacientului, dar și (cum să lipsească acest aspect dintr-un articol american?!) de o substanțială economie bugetară. Nu era nevoie de niciun argument suplimentar pentru a dovedi că o bună și eficientă comunicare cu pacientul are ca rezultat îmbunătățirea stării sale de spirit, inspiră un optimism bazat pe fapte și încurajează pacientul să colaboreze cu echipa ce-l tratează. Dar un efect financiar pozitiv?!
    Iată un exemplu elocvent. Necesitatea de a crea o fistulă arteriovenoasă pentru hemodializă, cu câteva luni înaintea de începerea tratamentului, obligă medicul curant să inițieze o discuție cu pacientul în cauză cu mult înaintea începerii tratamentului, cu scopul de a-l convinge de importanța unei intervenții chirurgicale efectuate cu luni de zile înainte ca fistula să fie folosită. Nu e ușor să convingi un pacient, deja înfricoșat de situația sa medicală și de necesitatea unui tratament de lungă durată, să accepte o intervenție chirurgicală „inutilă” pentru un număr bun de luni. Ei bine, calcule efectuate pe pacienți cu insuficiență renală cronică și la care primele ședințe de hemodializă s-au efectuat prin cateter și nu printr-o fistulă deja existentă arată o creștere substanțială a proporției de complicații (pe primul loc, infecțiile) al căror tratament poate ajunge la 20.000 de dolari pentru fiecare pacient, cheltuială evitabilă în cazul în care hemodializa se efectua de la bun început prin fistula artificială.
    Date culese din secțiile de ortopedie indică o reală îmbunătățire a rezultatelor tratamentului în cazul în care personalul mediu poartă discuții practice cu pacientul ce va fi operat, cu scopul de a explica natura intervenției chirurgicale și fazele recuperării postoperatorii. Pacienții expuși la asemenea discuții prezintă mai puține complicații, durata lor de internare e redusă și (nu e de mirare) costul tratamentului postoperator e substanțial redus. Participarea pacientului la luarea deciziilor terapeutice a fost dintotdeauna considerată un factor care influențează pozitiv rezultatul tratamentului. Dar un studiu publicat în urmă cu zece ani a dovedit că evoluția postoperatorie a operațiilor pe articulația umărului e mai costisitoare în cazul în care pacientul nu a fost implicat în luarea unor decizii terapeutice legate de maladia sa și de viitoarea intervenție.
    Comunicarea legată de starea pacientului nu se limitează la convorbiri directe, față în față cu medicul curant. Se pare că nu mai puțin importantă este discuția multidisciplinară a unui caz care depășește limitele unei singure specialități medicale. În atmosfera în care acționăm în prezent, consultul dintr-o altă specialitate se rezumă la un scurt sumar pe foaia de observație a pacientului sau pe calculator. Aceasta pare a fi singura legătură, în marea majoritate a cazurilor, dintre medicul curant și specialistul chemat să-și expună părerea. Dar datele provenite dintr-un cunoscut centru oncologic american indică avantajele contactului direct între diverși specialiști, implicați toți în tratamentul unui anumit pacient. Calculele (iarăși, această vizibilă și binefăcătoare tendință de a întări păreri prin obținerea de cifre!) indică un fapt interesant: un caz simplu nu necesită mai mult de unu-două minute de discuții între specialiști, iar unul foarte complicat are nevoie de nu mai mult de cinci-zece minute în care se discută diversele opțiuni terapeutice, cu mențiunea că toți participanții la discuții cunosc în amănunțime detaliile cazului. Asemenea discuții evită tratamente inutile și costisitoare și suferințe nejustificate ale pacientului.
   Cu alte cuvinte, expresia bine-cunoscută „time is money” capătă, în lumina acestor studii, o nuanță complet nouă: investiția de timp în comunicarea cu pacientul și în discuțiile interdisciplinare economisește resurse financiare. Și atunci, cum se face că, în această atmosferă în care practicianul se vede pus în fața unor date irefutabile, toate ducând la concluzia necesității comunicării cu pacientul, Gunderman remarcă continuul declin al relației medic–pacient?
   Asistăm la un proces de durată, care până la urmă va produce schimbări radicale în mentalitatea medicului și a administrației medicale. Am folosit cuvântul „proces” și nu „revoluție” pentru că schimbarea mentalității și atitudinii clasice, inflexibile nu survine peste noapte și nici nu se produce ca urmare a unor decizii administrative venite „de sus”. E nevoie de o activitate educativă, într-un mediu în care prezența inovatorilor, a deschizătorilor de drumuri e crucială și activitatea lor va fi mult mai eficace decât simple acte administrative, aruncate la coșul de gunoi al memoriei medicului, și așa presat de lipsa de timp.
   Dar mai există un aspect care nu poate fi subestimat. În realitatea „pieței libere”, concurența dintre diferite instituții medicale trebuie să-și pună amprenta pe atitudinea medicului și a personalului auxiliar față de pacient. N-aș dori decât să amintesc inițiativa unor spitale americane (n-am ce face, iarăși America!) de a decide (și de a face public) luarea de măsuri practice care să evite, prin mijloace terapeutice cunoscute, orice durere acută mai puternică decât cea de gradul 3, pe o scală de la 0 la 10. Oare mai e nevoie de a aminti că această decizie, de a încorpora eficiența tratamentului durerii acute pe lista parametrilor care caracterizează eficiența unui spital, a dus la extinderea inițiativei la marea majoritate a spitalelor americane?
   Un ultim amănunt, de data aceasta din Israel. În urmă cu zeci de ani, pacientul israelian afiliat la o societate de asigurare (care, în această țară, oferă asiguratului și asistență medicală) nu putea să treacă la altă societate fără să-și piardă din drepturile provenite din „vechime”. Această stare de lucruri a împiedicat timp de decenii concurența dintre societățile de asigurare, care au considerat cetățeanul ca fiind „proprietatea” lor. Doar schimbarea legislației, care acum permite libera trecere de la o societate la alta la fiecare șase luni, a obligat administrația de asigurări medicale să ia măsuri pentru îmbunătățirea atitudinii față de pacient și pentru atragerea de noi asigurați.
   Piața liberă, o spun economiștii, are nenumărate dezavantaje. Fostul președinte al Israelului, Șimon Peres, numea societatea de acest tip „capitalism porcesc”. Dar asta nu înseamnă că ne putem permite să ignorăm avantajele – multe sau puține – oferite de o economie liberă, în care cetățeanul este principalul beneficiar al concurenței. În cazul nostru, cetățeanul se află într-o situație precară: e bolnav și are nevoie de tratament adecvat. Iar acest tratament include aspecte psihologice, dar și măsuri care, corect aplicate, permit și o mai bună folosire a fondurilor, de prea multe ori insuficiente. Ceea ce mă face să mă opun propriei mele opinii exprimate la începutul acestor rânduri: am convingerea că multe lucruri se află în mâinile noastre și pot fi folosite cu iscusință spre binele pacientului și spre satisfacția noastră profesională!
 
 

În aceeași măsură în care numărul clinicienilor e în continuă creștere, relația dintre pacient și doctorul său
e în continuu declin.”
(Richard Gunderman)


 
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.