Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Colaborare „fără frecvență“

     Vorbeam data trecută de modul în care unii „colegi“ îi umilesc pe viitorii colegi, încă studenți. Această atitudine este foarte gravă pentru că, din păcate, o parte din cei umiliți vor proceda în mod asemănător atunci când „își vor putea permite aceasta“. În loc să învețe ce înseamnă „așa nu“ aplică asupra altora ceea ce au învățat de la „mentorii“ lor. Eu, de exemplu, îmi aduc aminte că pe parcursul facultății am avut câteva examene (șase-șapte) în care am fost anunțați că examenul începe la ora X, dar a început cu trei, patru, șapte ore mai târziu. Nu îmi explic modul în care cei mai mari uită atât de ușor. Nu știu cum e posibil ca în studenție să își dorească un program clar, dar apoi, când studenții depind de ei, să se comporte nepăsător. Un student anunțat că examenul începe la ora 8 (caz real, atunci când eu eram în anul II) poate că mai citește și peste noapte. Doarme puțin sau foarte puțin, pleacă în grabă renunțând la masa de dimineață cu gândul că în cel mult două ore va fi din nou acasă și poate mânca și dormi atunci, înainte să se apuce din nou pentru următorul examen din sesiune. La 7,50 este deja prezent, ca nu cumva să întârzie. Se face 10, se face 12 … Din când în când iese cineva „de la catedră“ și spune „în curând intrați în examen“. Nici nu poți pleca, îți e teamă să mergi și la toaletă ca nu cumva să fii chemat pentru examinare și tu să te afli cine știe pe unde; examinatorii nu ar tolera această plecare. Așa că stai și aștepți. Între timp, începi să încurci tot ce ai învățat. La ora 15 când începe cu adevărat examenul, îți vine să răspunzi în „dorul lelii“ numai să scapi și să pleci acasă cât mai repede. Din păcate, unii dintre cei care au avut atare suferințe ca studenți le practică (aș zice, cu cinism) cu cei care le devin studenți. Eu încerc ca atunci când am un exemplu de „așa nu“ să reacționez complet diferit. Studenții mei știu că examenul începe la ora X, și cel târziu la ora X și două-trei minute, examenul începe. Ei știu și cât durează examenul astfel încât își pot planifica la minut ce au de făcut în ziua respectivă. Așa ar trebui să procedăm cu toții atunci când avem în fața noastră niște copii, care ne vor fi colegi.
     Săptămâna trecută o studentă fusese trimisă să facă rost de un aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale. Asistentele medicale nu doar că nu au vrut să îi împrumute aparatul, dar au accentuat tensiunea spunând, probabil eronat, că respectiva studentă a fost nepoliticoasă. Ea căuta încă un aparat în timp ce asistentul universitar spunea: „Evident că nu i-a dat nimeni un tensiometru dacă o fi intrat dând ușa de perete și a zis: Acum un tensiometru să alerge la mine“. A mai trecut ceva timp. Colega nu s-a întors. Asistentul a spus: „Acum pleacă următorul (și s-a uitat spre următoarea colegă). Și așa veți ieși toți, până unul se va întoarce cu un tensiometru“. A plecat și a doua colegă. După un timp îi spune unui alt coleg: „Hai, e rândul tău!“ În timp ce se îndrepta spre ușă, colegul vede pe un pat, sub niște haine, manometrul de la un tensiometru. Se oprește, îl ia și îl utilizează. În acel moment asistentul a început să râdă în hohote: „Tu ai văzut tensiometrul și le-ai lăsat pe alea să plece? Ești tare! Ce le-ai făcut-o!“ Evident că abia observase tensiometrul. Între timp s-au întors colegele lui, dar au fost date afară: „Ieșiți! Normal că nu le mai primesc la oră dacă s-au întors cu degetul în ....“ După zece minute a pus un coleg să le cheme înapoi, dar acestea plecaseră în amfiteatru pentru că nu le spusese nimeni să aștepte în fața ușii. Ca atare, s-au ales și cu absență.
     Sunt numeroase exemple de „așa nu“ în această istorisire. Vorbim de colegialitate, știm că medicina nu se poate practica în mod corect decât în echipă. Atunci, cum putem să avem o astfel de atitudine? Există unele explicații (eu le-aș numi motivații). Când încep o carieră universitară, cei mai mulți colegi au entuziasm. Își doresc să explice, să îi învețe pe alții, să îi călăuzează cât mai bine pe studenți în calea pe care aceștia merg. An de an însă, văd că mulți dintre cei călăuzibili sunt neinteresați, încearcă să utilizeze metode incorecte pentru a se descurca la examen ș.a.m.d. și în aceste condiții entuziasmul scade, iar la unii dispare. Doar că nu așa trebuie să se pună problema. Dacă fiecare dintre noi ar începe să facă tot ce are de făcut cât se poate de bine, indiferent de circumstanțe, lucrurile s-ar putea schimba. Este evident că lucrurile trebuie să se schimbe. La tot pasul vedem câte ceva în neregulă, fie un dezinfectant diluat de 4.200 de ori, fie o anchetă epidemiologică începută la trei săptămâni de la momentul optim…
     Să ne întoarcem la studenți. „La ...,  grupa era de obicei împărțită. Mi s-a părut un lucru bun pentru că astfel eram mai puțini studenți la un asistent. În prima zi, asistentul nostru a fost incredibil, a stat cu noi, ne-a dus la mai multe cazuri, ne-a arătat cum se face examenul clinic, ne-a pus întrebări, ne-a explicat, iar cu rezidentele nu mai spun cât de frumos se purta. Nu ne venea să credem ce asistent incredibil de bun avem. Dar din a doua zi totul s-a schimbat. Era alt om, parcă nici nu ne vedea. A trecut repede prin saloane și a spus să împărțim paturile și să facem anamneze. Așa s-a întâmplat și a doua zi, și a treia, și tot așa. Am crezut că are vreo problemă personală care îi distrage atenția, dar după câteva zile ne-am dat seama că nu se va schimba, așa că am încercat să îl abordăm. L-am întrebat dacă ne poate explica ceva și a zis, «da, mâine». A doua zi l-am rugat din nou: «E vineri și nu am chef acum. Altă dată. Acum v-ați găsit și voi să mă întrebați.»
     Am mai încercat să vorbim cu el, dar fără rezultat. Mereu fugea sau răspundea plictisit că nu poate. Între timp am început să lucrăm cu una dintre rezidentele lui și, când o prindeam, o asaltam cu întrebări. Ea era foarte drăguță și dornică să ne explice, dar din păcate nu putea mereu pentru că apărea asistentul și îi spunea să nu mai stea cu noi, că teoria o citim și singuri și noi trebuie doar să stăm cu pacienții și să vorbim.
     Am rămas cu un gust amar după acest stagiu, nu doar din cauza atitudinii și limbajului său, dar și a felului în care a ales să încheie stagiul. În penultima zi, înainte de examen, toți colegii au vorbit cu asistenții să stea acasă să repete o zi întreagă, dar nouă ne-a spus că neapărat trebuie să venim la spital. Noi nu i-am mai replicat «ce rost are când noi am fost tot stagiul, iar dumneavoastră nu». I-am zis doar că ceilalți colegi vor sta acasă. Replica dumnealui a fost incredibilă: «Să vă spun ceva, dacă toți ceilalți sunt hoți și ..., acum să fim și noi hoți și ...? Gândiți-vă bine ce vreți să fiți». Am fost cu toții șocați auzind aceste cuvinte nepotrivite și suficient de murdare pentru a considera că ele nu trebuie să se regăsească în limbajul universitar. În aceste condiții ne-am resemnat, am venit a doua zi și bineînțeles că am stat degeaba. Nu ne-a băgat nimeni în seamă. 
     Din fericire am luat note bune, dar după examen, în timp ce completam acele fișe de evaluare a desfășurării stagiului, a mai avut și tupeul să spună: «Hai, ce tot citiți atât? Scrieți acolo foarte bine la toate și că suntem cei mai buni, cei mai frumoși.» Evident că nu l-am ascultat...“
     Dacă medicina s-ar putea face la „fără frecvență“ și dacă și colaborarea și colegialitatea ar putea suferi aceeași abordare ... Dar așa ceva este imposibil!

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.