Clinicile
universitare din Cluj au fost construite începând cu 1886, fiind terminate la
1900*. Construirea acestora în sistem pavilionar se încadrează într-o tendință
europeană ce reprezintă progresul și specializarea accentuată a științelor
medicale. Același progres va face însă ca acest tip de spital să fie abandonat
după al Doilea Război Mondial. La vremea respectivă, construcția era la
marginea orașului. În prezent, după ce Clujul s-a extins de sute de ori în
suprafață, terenul are o poziție ultracentrală, cu o valoare de piață pe
măsură.
Clădirile
de început sunt realizate într-un stil academist dominat de decorația
clasicistă inspirată din Renașterea florentină – medicina legală de astăzi. În
clădirile realizate după 1900 încep să se simtă tendințele noului stil
secession – chirurgia și ginecologia. Acestea sunt realizate din cărămidă
clincherizată, roșie și galbenă, provenită de la Pecs, și dau nota specifică a
întregului ansamblu.
În
decursul vremii, clinicile au trecut prin diverse tutele: Ministerul de Interne
și Universitatea Franz Iosif în Austro-Ungaria, pe urmă Ministerul Sănătății,
Ministerul Învățământului, Direcția Sanitară, din nou Universitatea de Medicină
și așa mai departe, ajungând în cele din urmă în subordinea Consiliului
Județean Cluj. Rolul și funcțiunea lor au fost tot timpul aceleași și au condus
la renumele Clujului de oraș medical, alături de cel universitar, de care
clujenii sunt atât de mândri. Ansamblul clinicilor este clasat monument istoric
de categoria A, adică de importanță națională.
Progresul
medicinii (mai ales al tehnicii medicale) face ca tipul pavilionar să fie
abandonat. În anii ʼ60, ansambluri similare din țări bogate au fost demolate și
înlocuite cu construcții spitalicești moderne. Au dispărut astfel întregi
ansambluri arhitecturale, care ar fi fost mult mai apreciate în prezent. La
Barcelona, un ansamblu asemănător, Hospital de Sant Pau, a rămas în funcțiune
până în ziua de azi. Și acesta a fost reconvertit în unități medicale ce nu
necesită corelare tehnică și funcțională: cabinete medicale individuale,
cabinete de consiliere medicală, centre de consiliere și tratare a
toxicodependenților, spații de învățământ medical etc. Acest ansamblu se află
în prezent pe lista patrimoniului mondial, fiind o capodoperă a arhitecturii de
la începutul secolului XX. Aici, bunăstarea a venit după conștientizarea
valorii de patrimoniu arhitectural.
În
cazul Clujului, funcțiunea a rămas neschimbată. Modernizarea s-a produs prin
transformări interioare și mici parazitări. În anii ’70 s-a construit o nouă
clinică de nefrologie, cu calități arhitecturale modeste dar decente,
reflectând parcursul societății românești la acea vreme. În anii ’90 s-a
construit un nou corp pentru urgențe medicale, amplasat în unicul loc liber din
partea „de jos“ a ansamblului cu acces din strada Clinicilor. Acest loc era un
„spațiu de primire“ în ansamblul inițial, fiind un mic parc flancat pe trei
laturi de clădirile clinicilor, iar pe o parte de scările monumentale ce făceau
legătura dintre primele două terase. Amplasarea clădirii în acest loc a
contrazis toată logica funcțională a ansamblului, reprezentând un dezastru
arhitectural și urbanistic.
Construcția
s-a realizat ca urmare a unei intense dorințe a unui medic sau a unui grup de
medici și a afectat negativ toate celelalte clădiri. Dorința de a moderniza și
a amplifica se observă la toate subunitățile ansamblului. Modernizările nu fac
decât să degradeze ansamblul din punct de vedere arhitectural. Ferestrele se
schimbă aleatoriu cu unele de plastic în funcție de abilitățile șefilor de
clinică de a obține „finanțări“ sau de generozitatea unor sponsori-pacienți.
Pardoselile
realizate din mozaic decorativ original sunt distruse de diverse
recompartimentări interioare. Fațadele sunt transformate prin aplicarea de
lifturi exterioare, când acestea ar fi putut fi amplasate și la interior, numai
că atunci „ctitoria“ nu ar fi fost așa de evidentă.
Dorința
de modernizare și extindere este firească și produce o presiune fantastică
asupra valorii arhitecturale, dar și asupra calității funcționale a
ansamblului: ambulanțele se strecoară printr-un culoar de patru-cinci metri
între clădire și scările monumentale de acces la terasa a doua, loc plin de
pacienți în așteptare și de aparținători.
Parapetul
scărilor, realizat din piatră, e parțial prăbușit și a fost înlocuit cu unul
din țeavă metalică. Cum scările nu au aparținut niciuneia dintre clinici, nu
s-a încercat restaurarea lor într-o manieră decentă. Nu există vreun plan de
coordonare de ansamblu, iar spațiile verzi au devenit parcări pentru personal
și, pe vreme ploioasă, devin niște platforme noroioase. O parte a spațiilor
verzi a fost concesionată pentru chioșcuri sordide.
În
acest context de lipsă de spații, Consiliul Județean, tutorele vremelnic, a
concesionat în 2006 și 2007 o suprafață de peste opt mii (!) de metri pătrați
către o firmă privată, pentru realizarea unui mall comercial.
Era
singurul loc în care s-ar fi putut realiza un nou pavilion medical. Clădirea
propusă este un corp masiv foarte înalt; ar fi fost cea mai mare clădire din
ansamblu, de câteva ori mai mare în plan decât celelalte și de câteva ori mai
înaltă. Propunerea reprezintă și un abuz urban ce încalcă normele urbanistice.
Dar a venit criza imobiliară și construcția a fost abandonată la nivelul
parterului. Astăzi, printre fiare și betoane cresc arbuști.
E
surprinzătoare lipsa de reacție a lumii medicale clujene față de acest rapt.
Forul care a făcut concesiunea este același care asigura salarizarea și
finanțarea clinicilor. O oarecare opoziție a existat din partea Comisiei
monumentelor istorice, dar dezvoltatorii au surmontat cu ușurință această
problemă.
Acum, când criza dispare încetul cu încetul,
se reia ideea construirii acestui spațiu de 8.000 m2 din ansamblul
clinicilor universitare. De data aceasta, Consiliul Județean pune în sarcina
clinicii din imediata vecinătate realizarea separației cu un zid înalt, prin
scrisori „pentru cunoaștere și aplicare“. În acest fel, o opoziție la
construirea acestui zid s-ar face împotriva unei instituții medicale, adică
chiar împotriva sănătății poporului, act reprobabil.
Nu
numai acest ansamblu medical duce lipsă de spații. Oricare altă clinică
clujeană este în aceeași situație. O clădire medicală cu dimensiuni rezonabile
și calități arhitecturale adecvate și-ar putea avea locul pe amplasamentul
fostului viitor mall comercial.
Situația
ansamblului este din nou sumbră, în mod paradoxal, din cauza depășirii crizei
imobiliare. De data aceasta, având în vedere activitatea febrilă din justiție,
poate că lumea medicală nu va fi la fel de inhibată ca în 2007, când jaful
bunului public se bucura de impenitență.
*Arhitectul Gheorghe Vais, specializat în istoria
programelor arhitecturale, dedica o monografie exhaustivă acestui ansamblu
(Gheorghe Vais, „Arhitectura clinicilor universitare din Cluj 1886–1903“,
UTPress, Cluj, 2007). Nu e locul aici pentru a prelua mai mult din această
lucrare remarcabilă, dar în geneza acestui ansamblu trebuie remarcată atenția
deosebită care s-a dat coerenței compoziționale și funcționale, caracteristici
păstrate până de curând.