Pachetul
de bază a fost un eşec pentru toţi miniştrii sănătăţii de până acum, cu toate că
sistemul românesc de sănătate şi sistemul de asigurări aveau nevoie de
definirea serviciilor disponibile pentru toată lumea, pentru a putea funcţiona
corect. Iată că, într-un final, acest pachet de bază va fi anunţat şi supus
dezbaterii publice. Credeţi că sistemul românesc de sănătate va funcţiona, de
acum, fără sincope? (Dr. A. M.)
Când scriu aceste rânduri, la 28 septembrie,
descrierea pachetului de bază nu a fost încă publicată. Tot ce am putut afla
este felul în care Eugen Nicolăescu foloseşte „limbajul dublu“, care este
piatra de temelie a discursului guvernamental din România.
Aflat la Sighişoara acum câteva săptămâni,
distinsul om politic şi economist şi-a asigurat audienţa că pachetul de bază
conţine „servicii de prevenţie, servicii de urgenţă, serviciile oferite de
medicul de familie, servicii la nivel de ambulatoriu şi spital“. Separat,
ministrul dezvăluia: „aştept propuneri dacă să includem şi programele naţionale
sau pe acestea să le urmărim separat“. Nu rezulta cine ar fi trebuit să facă
acele propuneri, dar ne este imposibil să credem că îngrijirea bolnavilor cu
diabet, cancer şi alte boli cu potenţial catastrofic nu va face parte din acest
pachet. Pentru Nicolăescu, de „aceste servicii medicale esenţiale“ vor
beneficia toţi cetăţenii români, „indiferent că sunt asiguraţi sau neasiguraţi,
aşa cum prevede Constituţia. (...) În pachet nu vor fi incluse servicii care nu
sunt dovedite a avea un beneficiu“, adică „nu ceea ce ni se pare, nu ceea ce
credem, nu ceea ce am vrea, ci ceea ce este cu adevărat bazat pe dovezi“.
Un proiect ireproşabil din toate punctele de
vedere, nu? Şi totuşi, ministrul oftează din greu şi ne spune „numai atât putem
să dăm cetăţenilor români care au dreptul la pachetul de bază“, pentru a
încheia, lamentându-se, că „e cumplit de grea decizia“. Ce înseamnă „numai
atât“ când e vorba de medicina bazată pe dovezi aplicată prevenţiei, urgenţelor,
îngrijirii în spitale şi în ambulatoriu? Şi de ce este „cumplit de greu“ să iei
o decizie în urma căreia se va face exact ce trebuie, potrivit planului pe care
îl propui?
Something is rotten in the state of Denmark spune
Marcellus, în primul act al piesei. Heaven
will direct it, răspunde Horatio, laconic şi just. Ceva e putred şi în ce
ne spune Nicolăescu. Impresia mea este că pachetul de bază va reduce gama
serviciilor medicale plătite din impozitele celor care muncesc în România şi că,
într-adevăr, numai Cerul va rămâne speranţa celor nedreptăţiţi. Până la urmă,
trebuie să avem curajul să vorbim despre cei care suferă consecinţele inegalităţii,
pentru că pachetul de bază va fi suplimentat prin asigurări private numai în
cazul celor care îşi vor permite să le şi cumpere.
Putem
vorbi despre cei săraci invocându-l pe Hristos sau întorcându-ne la idealul
Revoluţiei Franceze, aşa cum a fost formulat de Maximilien de Robespierre în
1790: Libertate, Egalitate, Fraternitate sau Moartea. În postcomunism, românii
se bucură de libertatea de a munci sau a nu munci, de a cerşi, de a pleca unde
văd cu ochii, de a fi intoxicaţi cu vin adulterat, muzică proastă şi discursuri
aşijderea, de a vota la butoane politicieni incompetenţi şi corupţi. Egalitatea
lor este strict orwelliană, unii – puţini şi invidiaţi – fiind clar mai egali
decât toţi ceilalţi. Fraternitatea, dintotdeauna un concept de sorginte creştină,
e pe cale de dispariţie în ţara în care Biserica înseamnă mai mult privilegii şi
putere lumească decât umilinţă şi iubire faţă de aproapele nostru. Aşa că rămâne
doar Moartea, în spitale care nu vor avea medici, pentru o mulţime de oameni rămaşi
fără speranţă. Şi Cerul, milostiv şi cald, care ne acceptă pe toţi, aşa cum
suntem, cu nesfârşită dragoste.
Aequanimitas este titlul unui
discurs rostit în 1889 de Sir William Osler, părinte-fondator al medicinii
interne în America de Nord; semnifică virtutea de a accepta lucrurile aşa cum
sunt.
