Newsflash

Cât de nociv este fumatul?

de Prof. dr. Gabriel M. GURMAN - feb. 12 2015
Cât de nociv este fumatul?
   Este interesant când dai peste o aserţiune precum cea din citatul alăturat, vechi de mai bine de 60 de ani, şi ajungi la concluzia că o sumedenie de fapte astăzi recunoscute ca autentice, corecte ştiinţific, au fost odinioară puse sub semnul întrebării dacă nu direct repudiate. Mi-am amintit această frază când, răsfoind paginile jurnalului meu personal (între timp publicat de Editura Hasefer sub titlul „Jurnalul unui paşnic războinic“), am găsit o însemnare datată 1974, care consemna hotărârea mea de a renunţa la fumat cu condiţia ca efectele sale nocive să fie dovedite într-o formă care să nu lase loc semnelor de întrebare. De atunci au trecut zeci de ani, iar efectul negativ, distrugător al fumatului a fost dovedit într-o manieră definitivă.
   Pe vremea când conduceam clinica de terapie intensivă a Centrului Medical Soroka din Beer Şeva, erau zile în care mai mult de jumătate din totalul paturilor erau ocupate de pacienţi suferind de maladii acute ca urmare a tabagismului exagerat: insuficienţe coronariene, neoplasme pulmonare după pneumectomii sau lobectomii, insuficienţe respiratorii obstructive cronice etc. Filozofii susţin că, dintre toate viciile umane, cel cu justificarea cea mai redusă e tabagismul: senzaţia de confort temporar se diluează şi devine nesemnificativă în faţa tragediilor produse de fumatul exagerat. Cu alte cuvinte, ceea ce americanii numesc balanţa risc/beneficiu e înclinată fără drept de apel în direcţia efectelor nefaste ale acestui obicei devenit, pentru sute de milioane de indivizi de pe întreg mapamondul, viciu şi dependenţă.
   Tendinţa de copiere, evidentă în cazul fumatului, face ca el să fie greu de combătut. Statisticile israeliene arată că tinerii care nu au fumat până la vârsta de 19 ani au toate şansele de a se menţine departe de acest nefast obicei. Explicaţia e influenţa pe care o are mediul, situaţia din orice cazarmă sau bază militară, în care tinerii (în Israel şi tinerele) petrec împreună cea mai mare parte a zilei, iar activitatea zilnică presupune un grad înalt de tensiune, care poate fi (cel puţin teoretic) diminuată prin aprinderea unei ţigări. Fumatul, în aceste condiţii, devine un obicei colectiv, iar cel care reuşeşte să se opună tendinţei de a se asocia grupului poate fi cu uşurinţă considerat asocial.
   Nu trebuie uitat nici faptul că, în spatele viciului tabagic, se află o imensă industrie, extrem de rentabilă şi profitabilă, care, în pofida interdicţiei de publicitate, face totul pentru ca obiceiul să nu dispară. Ea încurajează, de cele mai multe ori discret, studii mai mult sau mai puţin superficiale, care încearcă să justifice fumatul prin evidenţierea unor efecte pozitive. Iată o listă parţială a elementelor „favorabile“ ale tabagismului cronic, aşa cum apar ele în diverse publicaţii de ştiinţă popularizată: fumătorii ajung mai rar la intervenţiile de înlocuire a articulaţiei genunchiului, vor fi afectaţi mai rar de boala Parkinson, reuşesc cu mai mult succes să se opună obezităţii, răspund mai bine la terapia anticoagulantă în cazul insuficienţei coronariene. În schimb, încercarea de a găsi date precise despre aşa-zisele avantaje ale fumatului au dat greş. Am urmărit ultimele 150 de articole publicate în 2014 despre efectele fumatului şi n-am găsit nici măcar unul care să se refere la vreun avantaj legat de tabagism.
   În ceea ce priveşte dezavantajele, lucrurile sunt clare. Scăderea nivelului calităţii vieţii şi creşterea riscului de depresie sunt legate direct de fumat. Încetarea fumatului duce la rezultate contrare. Scăderea calităţii vieţii e direct proporţională cu numărul de ţigări fumate zilnic. Şi fumatul pasiv produce aceleaşi efecte asupra calităţii vieţii. Aceste rezultate sunt valabile pentru orice grup de populaţie şi pentru orice situaţie socioeconomică.
   Nu sunt psiholog şi nu mă voi încumeta să analizez motivele pentru care pături largi ale societăţii apelează la acest obicei, care – spre deosebire de părerea exprimată de Hueper – este fără dubiu direct responsabil pentru un întreg şir de maladii afectând mai toate organele vitale. Voi aminti aici doar cifrele publicate relativ recent de Organizaţia mondială a sănătăţii, care indică tabagismul ca factorul etiologic a 100 de milioane de decese de-a lungul secolului trecut.
   Obiceiul aprinderii unei ţigări se asociază cu multiple momente din viaţa individului, unele legate de simplele plăceri ale vieţii (o discuţie interesantă, un pahar de vin), altele de situaţii stresante (o boală gravă a unui membru al familiei, un accident de circulaţie, primirea unei ştiri proaste). De aceea, campania de suprimare a tabagismului trebuie să aibă ca scop întreruperea legăturii dintre gestul aprinderii ţigării şi acel moment special ce poate face parte din rutina zilnică. Şi aceasta pentru că multiple studii arată că, pe cât de uşor e să dobândeşti acest obicei, pe atât de greu e să te dezbari de el. Cu alte cuvinte, succesul unei campanii antitabagice ar trebui să se bazeze pe convingerea individului de a nu aprinde prima ţigară şi poate mai puţin pe încercarea de a-l convinge să întrerupă fumatul. Această campanie ar trebui să aibă ca ţintă în primul rând noua generaţie, cea a elevilor de liceu aflaţi în faţa tentaţiei primei ţigări. Rezultatul unei astfel de campanii de prevenire a fumatului nu este a priori asigurat. Eşecul face parte din realitatea de zi cu zi. Dar acest lucru ar trebui doar să augmenteze interesul societăţii pentru curmarea obiceiului.
   Două argumente, printre multe altele, pot întări şansele de reuşită. Tânărului pregătit sufleteşte să-şi aprindă prima ţigară trebuie să i se amintească faptul că tabagismul produce diminuarea potenţei sexuale la bărbat. Iar pentru cei care deja se află în lumea fumătorilor, e bine de ştiut că, în Anglia, un pacient fumător candidat la pontaj coronarian nu va ajunge pe masa de operaţie decât dacă va dovedi că a încetat să fumeze.
   După cum se vede, societatea recurge uneori la măsuri drastice pentru a convinge individul de efectele nefaste ale unui obicei ce ar trebui suprimat. Societatea de azi ar trebui să-şi îndrepte resursele materiale spre vindecarea unor boli a căror prevenire este imposibilă şi nu spre rezolvarea unor probleme medicale de care e vinovat însuşi individul. Din păcate, suntem încă departe de această soluţie, dar optimismul incurabil îmi spune că acest moment nu va întârzia prea mult.

 

„Chiar în cazul în care fumatul poate fi implicat în producerea cancerului pulmonar, rolul său pare de-a dreptul minor.“ (Wilhelm C. Hueper, National Cancer Institute, 1954)


Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe