Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Cartea de învăţătură

Viața Medicală
Dr. Virgil RĂZEŞU marţi, 25 iunie 2013
   În anul 1978, după o pauză de 12 ani, Ministerul Sănătăţii dădea undă verde unei sesiuni de primariat, aceeaşi pentru linia didactică şi pentru reţeaua comună. Întrucât nu se punea problema ocupării unui post, ci doar a promovării unei trepte, iniţial nu mi-am făcut mari probleme, gândind că am să mă descurc. Dar, când toţi candidaţii au fost mobilizaţi la Bucureşti (unicul loc de desfăşurare a competiţiei) pentru aspectele organizatorice, mi-am dat seama de adevăratele dimensiuni şi de seriozitatea confruntării: 400 de candidaţi, trei comisii avându-i ca preşedinţi pe profesorii Juvara, Şuteu şi Prişcu, cu desfăşurare pe timp de aproape trei luni de zile. Nu era de glumă, prestigiul profesional intra în joc şi el nu poate fi desconsiderat.
   Cum şansa m-a plasat printre ultimele grupe care urmau să intre în competiţie, m-am apucat de treabă, nu fără a ignora ştirile (îngrijorătoare!) de pe… câmpul de luptă: comisii extrem de severe, neiertătoare, respectarea strictă a metodologiei celor 3 x 20 de minute (examinare, gândire, expunere), dezamăgiri, retrageri din concurs etc. Era evident că cine pierdea proba la profesorul Juvara (prima în cronologia desfăşurării) nu mai avea rost să continue.
   Întrucât ponderea concursului înclina spre cele două probe clinice, evident că m-am concentrat asupra examinării cât mai multor bolnavi, dar am realizat foarte curând că pierdeam un timp preţios şi că era nevoie de o abordare mai pragmatică. Drept care mi-am luat concediu şi, ajutat de un secundar al serviciului, serios şi dornic de afirmare, am trecut la prezentarea unor observaţii ipotetice sau robot: colegul îmi oferea datele esenţiale ale cazului, eu ceream informaţiile necesare (analize, protocoale, explorări şi altele), pregăteam expunerea şi o prezentam în condiţiile stricte de concurs, cu ochii pe ceas. După terminarea expunerii, mai tânărul coleg era adevăratul judecător (în timp, devenise un critic foarte exigent): „ai omis/n-ai cerut/ai greşit/nu te-ai orientat/ai insistat prea mult/ai minimalizat/trebuia să/ai ratat“ ş.a.m.d. Am parcurs împreună sute şi sute de cazuri robot, care mi-au sporit nu numai experienţa şi cursivitatea expunerilor, ci şi echilibrarea diferitelor compartimente ale acestora, în cadrul întregului, cu mari beneficii pentru probele de concurs.
   Modalitatea aceasta de pregătire, capitală pentru pregătirea concursului, mi-a adus satisfacţia unui meritoriu loc 12 printre cei aproape 70 de noi promovaţi ca primari, dar, cu deosebire, m-a îndemnat să finalizez cartea mea, publicată în 1987, „Vademecum pentru examene şi concursuri“, care s-a bucurat de o bună primire în lumea chirurgicală. Se cuvine să amintesc cititorului că, înainte de apariţie, întrucât nu eram cadru didactic, aveam nevoie de girul-referat dat de trei profesori. Două dintre ele le-am obţinut mai uşor, dar pentru cel de al treilea am apelat la profesorul Juvara, care, după un an şi jumătate, timp în care a trecut peste întreaga alcătuire, cuvânt cu cuvânt, m-a chemat la dânsul şi mi-a spus deschis (nu era omul vorbelor ocolite):
   Moldovene, nu pot să-ţi dau referatul. Asta e o carte didactică.
   – Domnule profesor, aveţi dreptate, nu contest, dar eu nu exprim punctul de vedere al dascălului, ci al celui de dincoace de catedră.
   – Aşa o fi, dar dacă o carte ca asta încape pe mâna indivizilor ăstora (secundarii!), n-or să mai citească nimic.
   I-am înţeles grija de dascăl adevărat, dar n-am dezarmat:
   Domnule profesor, fiecare trebuie să-şi cunoască interesul. Dacă te poţi chema chirurg numai cu ce citeşti din cartea mea… nu mai avem ce discuta.
   În cele din urmă, am primit referatul şi cartea şi-a urmat destinul, însumând un total de 16.000 de volume distribuite până în prezent.
   Şi, ca să dau Cezarului ce este al lui, amintesc că, în urmă cu mai mulţi ani, când m-am dus cu ceva treburi în clinica profesorului Copotoiu, acesta se afla în dialog cu secundarii; dar cum i-a fost semnalată prezenţa mea, profesorul m-a poftit în sala de pregătire şi i-a întrebat pe tinerii secundari după ce carte învaţă. Şi cum cei mai mulţi au arătat cartea mea (prima ediţie), i-a întrebat dacă-l cunosc pe autor. Cei mai mulţi nu dădeau semne că l-ar cunoaşte, aşa că profesorul le-a spus (nu-mi amintesc s-o fi făcut prea mulţi):
   – Uitaţi, el este. Lui trebuie să-i mulţumiţi pentru ce a făcut, ca vouă să vă fie mai uşor!
   Iată însă că, la recenta Conferinţă naţională de chirurgie de la Sinaia, profesorul Copotoiu a pus la dispoziţia celor interesaţi o carte de căpătâi, intitulată Prezentări de cazuri chirurgicale pentru examene şi concursuri. Pornind de la o schemă de prezentare foarte judicioasă şi acoperitoare pentru toate aspectele clinice, autorul (alături de colaboratori şi de rezidenţii clinicii, pe care îi menţionează în volum) a înlocuit cazurile robot de care am amintit, cu cazuri reale, cu istorie cunoscută şi nu ipotetică, oferind potenţialilor candidaţi un instrument practic de valoare indubitabilă, din cazuistica Clinicii I chirurgicale din Tg. Mureş.
   Cartea, de format mare, acoperă principalele 18 capitole ale patologiei curente (torace, sân, glande endocrine, perete abdominal, esofag, stomac şi duoden, apendice, colon, rect, patologie ano-perineală, spaţiu retroperitoneal, ficat, căi biliare extrahepatice, pancreas, splină, traumatisme, patologie vasculară periferică şi aparat genital masculin) şi însumează expunerea tip „probă de concurs“, pas cu pas, a 100 de cazuri concrete, fiecare cu caracterele sale evolutive, astfel că fiecare observaţie poartă girul concretului, al realităţii indubitabile, al faptului petrecut şi împlinit. Cazurile selectate sunt foarte bine şi clar conturate, conform aceleiaşi scheme unitare de expunere, şi devin un instrument de folosinţă imediată, care lărgeşte orizontul interpretării şi al comentariului pe viu, în registru concret, disciplinează gândirea şi expunerea, amplifică şi consolidează experienţa prezentării şi cadrul necesar pe care se poate grefa orice alt caz sau temă de expunere potenţială sau viitoare. Caracterul didactic de certă valoare este mai mult decât evident şi explică primirea deosebită de care cartea s-a bucurat din partea tinerilor, a celor care mai au de înfruntat mareea unor examene sau concursuri şi care s-au grăbit să o achiziţioneze.
   Interesant de remarcat este că se dovedeşte – dacă mai era nevoie – că fiecare lucru are momentul său de graţie şi de apariţie. Volumul face parte din categoria alcătuirilor unicat ale literaturii noastre chirurgicale, care diversifică posibilităţile de documentare şi însuşire mai facilă a tematicilor de examene şi concursuri de chirurgie (la fel de preţios pentru oricare altă specialitate chirurgicală), pe care le îmbogăţeşte în mod evident.
   Salutând apariţia acestei cărţi, cu satisfacţia că şi cartea mea figurează printre referinţele bibliografice ale ei, autorului şi colaboratorilor li se cuvin felicitările pentru inspiraţia genezei acestei lucrări practice, pentru eforturile – nu neînsemnate – de punere în pagină, ca şi mulţumirile viitorilor aspiranţi la dificultăţile şi, în egală măsură, la împlinirile pe care profesia noastră le-o poate oferi.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.