Odată ce veți înțelege cum decurg lucrurile și veți intra în
ritmul vieții de spital, veți începe să țineți în frâie activități zilnice
precum internările, vizita de dimineață, scrisul medicației în foaia de
internare, pansatul, pregătirea pacienților pentru sala de operație sau
urmărirea postoperatorie. Cazurile vor începe să se repete, medicația
pacienților la fel, nici rutina pansatului nu se va schimba, iar voi veți avea
impresia că „începeți să vă descurcați“ și că sunteți în drum spre
tronul de aur al chirurgiei. Pe de o parte e adevărat, pentru că începeți să
căpătați anumite aptitudini chirurgicale și organizatorice, însă există riscul
de a vă scăpa ceva din vedere –
autosuficiența.
Te-ai descurcat bine de-a lungul zilei de lucru la spital,
nimeni nu a mai țipat la tine, ba ai primit poate chiar și o laudă de la un
coleg sau pacient – totul a mers bine și tu ești mulțumit de tine. Ajungi
acasă, nu mai ai chef de nimic și te întrebi: „Ce să mă învețe pe mine
patologia, când eu mă descurc practic? Oricum, la noi medicina are alte reguli
decât la americani sau în alte țări. Mai stau acum să pierd timpul și cu toate
tâmpeniile astea...“. Mai tragic este că ai dreptate, a doua zi te duci la
spital și cu cât ai învățat „la fața locului“ te descurci bine în
continuare. Nici nu mai pun la socoteală oboseala acumulată după gărzi sau
intervenții la care trebuie să asiști câteva ore bune, plus diferitele
activități casnice sau gospodărești, necesare de altfel, și deja sunt o serie
de motive pentru care nu mai apuci să citești nimic după programul de lucru. A
merge la un congres sau workshop pe fugă, într-o încercare eroică de a
recupera timpul pierdut, este inutil.
De-a lungul lunilor sau poate chiar al anilor, acest miraj al
„descurcatului“ te va conduce spre drumul mediocrității și al eșecului
personal. Și eu m-au trezit dus de nas în acest miraj. Două luni nu am reușit
să mișc nicio pagină din vreo carte de chirurgie, nici măcar despre tehnici
banale, principii generale, articole noi, orice. Pur și simplu am lăsat timpul
să treacă în zadar. Îmi amintesc entuziasmul primelor luni de stagiu când
căutam să învăț cât mai multe elemente de diagnostic sau să particip la cât mai
multe intervenții din blocul operator, chiar dacă de multe ori doar priveam
cocoțat pe o scăriță. Oare când mă aflam pe calea cea bună: atunci când eram
blazat și aparent sigur pe mine sau când, mânat de frica de a nu deveni un
medic nepregătit, citeam tot ce găseam legat de specialitate? Dacă vreți să vă
treziți dur la realitate, candidați pentru o bursă de studiu, pentru că atunci
când veți fi măturat de alți contracandidați, oare veți mai fi atât de siguri
de „descurcăreală“? Sau veți invoca un argument de tipul „n-am băi nevoie de
așa ceva, nu mă ajută cu nimic, știu eu mai bine ce fac aici“.
Din punctul meu de vedere, posibilitățile de a învăța sunt
multe, însă trebuie să vă doriți să le
puneți și în practică. În continuare vă voi prezenta câteva sugestii de
utilizare eficientă a timpului liber din anii de rezidențiat, când orice moment
de răgaz poate fi folosit pentru a mai învăța ceva. Dacă doriți să faceți ceva
practic, atunci trebuie mai întâi să știți, adică să citiți. Timpul e scurt,
însă voi puteți să-l păcăliți: luați-vă cărți de buzunar, pe care să le citiți
cu ușurință în drum spre spital. Dacă doriți să citiți un tratat mai mare,
printați câteva pagini, iar dacă sunteți cu adevărat fanatici, rupeți-le din
tratat și repetați gestul până terminați cartea. Dacă dimineața nu vă arde de
raționamente fine, puteți apela cu încredere la testele MCQ, acestea având
marele avantaj că oferă argumentația răspunsului. Chiar dacă sunteți adormiți,
după primele răspunsuri greșite vă veți trezi rapid. Sunt o modalitate bună de
a învăța „din mers“ și, mai ales, de a vă menține atent vizavi de siguranța
voastră în evoluția profesională. Nu uitați că există și cărți audio, cel mai
bun exemplu fiind „Surgical Recall, 4e – Print & Audio Package“ (Editura
Lippincott Williams & Wilkins). Iar despre telefoane inteligente și tablete
pe care puteți citi în format pdf numeroase materiale nici nu mai are sens să
amintesc. Singura grijă ar fi să nu vi le fure careva, depinde de mijlocul de
transport în comun cu care circulați. Mult succes tuturor!
