Mai există astăzi vreun produs sau serviciu care să nu fi fost
verificat prin chestionarea publicului? Toate lansările de produse,
publicațiile, serviciile profesionale, modele, performerii, automobilele se
verifică prin feedbackul cumpărătorilor. Spectacolele, emisiunile tv,
articolele din presă se închină în fața ratingurilor, iar existența lor depinde
de cât de sus se plasează în preferințele spectatorilor. Competițiile sportive
de mare interes sunt analizate prin cote care influențează suporterii și
pariurile. Până și doctorii dintr-o localitate sunt aleși de potențiali viitori
pacienți, după ce aceștia scormonesc online scorurile făcute de bolnavi care
i-au precedat: grad de satisfacție, atitudine, limbaj, maniere,
competență.
Sondarea opiniilor este regină în politică. Există politicieni
care nu vorbesc despre subiecte care displac publicului, pronunțându-se în cele
permise numai după ce află cam ce ar vrea lumea să audă de la ei. De la
treptele cele mai de jos ale ierarhiei politice până la șeful statului, nimeni
nu ignoră miile de scrutine în baza cărora consilierii emit strategii, reguli
de comportament și de vorbit.
Am putea crede că, din
moment ce sondajele de opinie sunt atât de răspândite și influente, ele există
de foarte multă vreme și au fost consolidate în viața socială de valoarea lor
de ghiduri către reușită și aprobare. Dar nu, scrutinele sunt tinere și au
intrat timid în practică abia la începutul secolului trecut. Prima organizație
care a realizat prognosticarea unei alegeri prezidențiale în Statele Unite a
fost o revistă literară – Literary Digest, care a prezis corect
alegerea lui Woodrow Wilson în 1916. Aceasta a fost detronată din poziția de
ghicitor public de ambițiosul tânăr care se visa ziarist – George Gallup. În
anul 1935, Gallup a plasat oameni la colțuri de stradă, care opreau și întrebau
trecătorii despre preferințele lor politice. Mai târziu, Gallup a trecut la
folosirea celor mai noi mijloace tehnice ale epocii: telefoanele.
Poșta rapidă prin
mijloace electronice a înlocuit multe din studiile prin telefon, care însă s-au
reactualizat prin apariția telefoanelor inteligente, cu potențialul de a
vehicula texte și imagini. Astăzi, compania fondată de Gallup are 30 de sedii
în 20 de țări și conduce scrutine care se bucură de mare încredere. Alte firme
de prestigiu care sondează opinia publică sunt The Public Opinion Quarterly
– care a debutat la Princeton, New Jersey, în anul 1937, American
Association for Public Opinion Research – fondată în 1947, Reuters –
agenția internațională de presă fondată de Paul Reuter în anul 1851 și altele.
Ziarele, companiile de televiziune și marile universități si-au dezvoltat
propriile departamente de sondaj și adesea ele fac anchete de opinie în
colaborare.
În anii alegerilor prezidențiale, ca acesta, sondajele de opinie
se înmulțesc, se fac la intervale de timp scurte și sunt amplu transmise și
comentate de media. Sondajele sunt de mai multe feluri, după metodologie,
scopurile lor și momentul de campanie în care se utilizează. Scrutinul paiului(straw poll) se poate face oricând și este destinat să identifice o
tendință sau o preferință generală a
publicului, ca un mijloc de a afla de unde bate vântul. Scrutinul de referință
(benchmark poll) se practică la începutul unei campanii, pentru a avea
un punct de reper în interpretarea rezultatelor viitoare. Scrutinele de defrișare(brushfire polls) sunt sondajele din faza timpurie, de instalare a
unei campanii, înainte de a trece la scrutinele de urmărire (tracking
polls). Cele din urmă sunt folosite în urmărirea evoluției unei campanii
deja instalate pe traseu, pentru a observa cum progresează lucrurile.
Așa informative cum sunt, sondajele nu sunt scutite de erori.
Greșelile pot fi datorate alegerii segmentelor de populație investigate,
felului de a formula întrebările și prelucrării datelor. Exemple de
prognosticări greșite au devenit faimoase în istoria jurnalismului și unul
dintre acestea este cel din campania prezidențială în care se înfruntau Harry
Truman și Thomas Dewey, în anul 1948. Aproape toți investigatorii de opinie
l-au dat câștigător în preziua alegerilor pe Dewey, folosind pentru sondajele
lor telefonul. Cei mai mulți susținători ai lui Truman erau însă oameni din
categoria celor cu venituri mici și majoritatea nu aveau abonament telefonic.
Sondajele de opinie din zilele noastre se fac pe segmente de
populație alese prin metode comparabile cu cele din cercetarea științifică,
pentru a fi cât mai reprezentative și pentru a elimina apariția întâmplării.
Prelucrarea datelor stabilește intervalele de încredere și o marjă de eroare.
În SUA, consilierea locală include indivizi specializați în matematică
superioară, statistică, strategie politică și știința investigării opiniilor.
Scrutinele au efect asupra conducerii unei campanii și asupra
deciziilor luate de cei care participă la procesul electoral. Mai mult, fiind făcute
publice, sondajele de opinie îi influențează și pe alegători, nu întotdeauna în
sensul bun. Experiența cere ca o campanie să se ghideze după calcularea
șanselor prin prisma părerii cetățenilor, fără să absolutizeze însă rezultatele
scrutinelor. Cei ce fac sondajele științifice contemporane sunt la ani lumină
distanță de profeți, astrologi și ghicitori, fără a fi, din păcate, ca
strămoșii lor – infailibili.
