Pe marginea drumului, în grădini sau livezi, nedorite şi deseori denigrate, veşnicele buruieni de care ne ciocnim la tot pasul trec de cele mai multe ori neobservate. Totuşi, uneori, ele pot dezvălui o cu totul altă înfăţişare. Cum rostul fotografului este şi acela de a scoate din anonimat subiecte banale şi a le arăta într-o nouă lumină altora, omniprezentele buruieni îmbrăcate în haine de gală, graţie viziunii fotografului, pot constitui un subiect, dar şi o provocare. A descoperi, într-o mult hulită păpădie, valenţe estetice pare o încercare hărăzită eşecului din start, dar, dacă norocul îţi surâde şi o albină aterizează chiar la ţanc pe ea, imaginea capătă dintr-odată parcă o altă înfăţişare, dar şi un anumit sens. Dacă aceeaşi modestă păpădie este surprinsă în momentele ei finale de viaţă, când îşi schimbă ponositele veşminte galbene cu graţiosul puf ce de-abia aşteaptă să-şi ia zborul, este ca şi cum răţuşca cea urâtă s-ar trans­forma brusc într-o su­perbă lebădă, iar imaginea reu­şeşte să iasă din ano­nimat. După cum o banală frunză, întreruptă în zborul său final de zăbre­lele unui gard şi luminată de razele domoale de toam­nă exact din direc­ţia potrivită, poate fi transfor­mată într-o adevă­rată regină a balu­lui preţ de câteva secunde, suficient însă unui fotograf pornit la vânătoare de imagini să o imortalizeze pentru eternitate. Şi exemplele ar putea continua la nesfârşit, după cum se observă şi în restul imaginilor, în care vedete sunt, desigur, tot buruienile.    Morala? Cu puţină imaginaţie, orice buruiană poate fi transformată de către un fotograf într-o adevărată floare, ce poate rivaliza oricând cu suratele sale consacrate. De ce? Simplu. Pentru că fotograful este acea persoană care se pricepe de minune să te facă să vezi lucrurile aşa cum vrea el şi nu aşa cum le percepi tu zi de zi. Sau ar trebui să se priceapă.