Dacă sunteți rezidenți într-o specialitate chirurgicală și vă
aflați în stagiul de chirurgie generală, ianuarie, prima lună de stagiu, s-ar
putea să vă surprindă. Poate mulți dintre voi v-ați familiarizat încă din anii
de studenție cu blocul operator și participarea activă la intervenții
chirurgicale, caz în care vă felicit. Probabil sfaturile din acest articol doar
vă vor ajuta să recapitulați ceea ce știți. Pentru cei care abia acum descoperă
frumusețea chirurgiei generale, sper ca sfaturile de mai jos să sosească la
timp!
În prima/primele luni din stagiu, veți începe ascensiunea
voastră de mari chirurgi din postura „mâinii a treia“, chiar a patra la
intervențiile mai ample. Nu trebuie să vă descurajați, orice munte se urcă de
la bază. Pentru început, așezarea echipei operatorii la nivelul mesei
chirurgicale este următoarea: chirurgul principal stă pe partea dreaptă a
pacientului, astfel încât să își poată folosi cât mai mult mâna dreaptă.
Desigur, de-a lungul operației se poate muta și pe partea opusă, în funcție de
cât de bun este abordul din cealaltă poziție. Ajutorul său se așază față în
față cu chirurgul, iar rezidenții lângă ajutorul principal. Chirurgul
beneficiază astfel de ajutorul „în oglindă“ a patru mâini.
Masa de instrumente se află la capătul mesei de operație,
suprapusă peste planul picioarelor bolnavului. Din descrierea pe care tocmai am
făcut-o, este lesne de înțeles că omul cel mai apropiat de masa de instrumente
sunteți chiar voi, așa că luați-vă cât mai în serios postul. Vedeți? Nu sunteți
degeaba în sală. Aveți un rol, pe care trebuie să îl înțelegeți în timpul
operației. Așa că înțelegeți următorul principiu: ca a treia mână, vă puteți
considera managerii de succes ai mesei de instrumente. Trebuie să
cunoașteți perfect instrumentarul, și în fiecare moment al operației să-i
puteți da chirurgului principal ceea ce vă cere. De asemenea, trebuie să
păstrați o ordine desăvârșită pe masa de instrumente, întrucât de-a lungul unei
intervenții, instrumentele se vor împrăștia, iar operatorul principal și
ajutorul său vor fi extrem de concentrați asupra timpilor operatori. Poate
părea amuzant, dar nu mai este nimic distractiv atunci când vi se cere o pensă
de hemostază de exemplu, iar voi nu o puteți oferi la timp din cauza că nu ați
reușit să recuperați și să ordonați instrumentele.
Ca un sfat practic, fotografiați într-o zi masa de
instrumente imediat înainte de începutul intervenției. Apoi, acasă, încercați
să recunoașteți instrumentele și poziția lor pe masă, și să învățați la ce
folosește fiecare din ele. Rolul vostru constă, așa cum am spus mai sus, în fluidizarea
circulației instrumentelor între echipa operatorie și masa pe care o aveți în
grijă. Voi sunteți responsabili de tot ce se află pe masă și trebuie să știți
unde se află localizat un anumit instrument pentru ca atunci când chirurgul îl
cere să i-l puteți oferi prompt. Trebuie să aveți în vedere și consumabilele,
precum compresele sterile, pe care să le solicitați după ce s-au consumat.
Acest lucru trebuie de asemenea făcut din timp, pentru a preveni blocajele și a
nu vă trezi descoperiți. La fel se întâmplă și cu firele de sutură, pe care
trebuie să le cereți și să le și tăiați în lungimile corespunzătoare. Încercați
să vă imaginați expresia feței chirurgului când vrea să facă o sutură și nu are
cu ce. Apoi încercați să vă imaginați și pe voi, mimând un moment penibil.
După ce vă puteți lăuda că știți instrumentele și le puteți
identifica și oferi prompt atunci când acestea vi se cer, veți trece la nivelul
următor, când veți observa ce se întâmplă în plagă. În paralel, veți oferi
instrumentele/materialele necesare imediat înainte ca ele să vă fie cerute.
Pentru aceasta, trebuie să aveți atenție distributivă la masă și la actul
operator și să cunoașteți bine timpii operatori și instrumentele necesare în
realizarea lor.
Lucrurile se complică, nu? Da, așa este. Și mie mi s-a părut
foarte greu la început, de exemplu, să pregătesc foarfeca de tăiat firele în
timp ce chirurgul făcea nodul. Îmi place să compar rolul unui începător în
postura de mâna a treia cu cel al unui cursant al școlii de șoferi, care este
obligat să meargă pe prima bandă, de viteză mică. Toți șoferii știu că prima
bandă este de-a dreptul oribilă, cu toate autoturismele parcate aiurea, pe care
vor trebui să le depășească. Însă cu răbdare și exercițiu, cu toții am reușit
să ieșim de pe prima banda și să nu mai dorim vreodată să ne întoarcem acolo.
Un alt sfat practic, pentru a învăța cât mai bine coordonarea
între mâna a treia și cei doi chirurgi: mergeți și observați alte echipe
operatorii. Urcați-vă pe scărița aceea mică folosită pentru reglarea luminilor
din sală și priviți în ansamblu gesturile celor mai experimentați. Observați în
paralel ce acțiune se desfășoară în plagă și ce face în acel timp ajutorul de
la masa de instrumente. Felul în care toți își completează acțiunile seamănă cu
pasele unei echipe de fotbal sau baschet.
Tot privindu-i și analizându-i, veți începe și voi să vă formați
reflexele, cel puțin la nivel mintal, urmând să le desăvârșiți prin practică.
În prima parte a formării voastre, când veți face multe greșeli firești pentru
voi și de neacceptat pentru chirurgul cu mulți ani de experiență în spate, nu
veți primi prea multe complimente. Este greu, chirurgul este deja stresat de
operația în sine, indiferent cât de bine ar ști să o facă, iar voi îi încercați
și mai mult răbdarea cu gafele voastre nevinovate. Dacă se va țipa la voi,
încercați să nu o luați personal, pur și simplu sunteți prea în urmă față de
avansul măsurat în ani al echipei operatorii. Trebuie să aveți răbdare cu voi
și să perseverați. Într-o bună zi poate chiar îi veți depăși. Aveți încredere
în voi!