Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă

Auto-individuație, medicul obiectiv și medicul subiectiv

     „(...) Atât medicul, cât și pacientul intră în relație din grijă/îngrijorare/preocupare. Medicul intră în relație din preocupare (grijă) pentru pacient iar pacientul intră în relație din grija pentru sine. Medicul poate intra în această relație pentru «bunuri interioare» și/sau «bunuri exterioare» profesiei. Bunurile exterioare nu trebuie să fie rele prin natura lor, ca de exemplu profitul și popularitatea dar nu au o preocupare directă pentru obiectivele medicinei. Bunurile interioare, în schimb, sunt acele bunuri orientate către îmbogățirea profesiei, a satisfacției personale și desigur, în acest caz, a bunăstării pacientului.
     Nu ar fi incorect să spunem că medicii caută bunurile interioare atunci când au grijă de un pacient. Relația există și în afara potențialului monetar sau a prestigiului pe care îl poate conferi. Deși unii vor alege această profesie doar din acest motiv, ei se folosesc de fapt de bunurile interioare acumulate de profesie în trecut, având prin urmare o relație abuzivă sau parazitară cu profesia. Exercitând o activitate profesională înseamnă a intra într-o relație cu profesia; ai obligația de a respecta virtuțile și regulile de conduită etică ale profesiei respective. Intenția cu care medicul intră în relația cu pacientul este importantă. Dacă intră pentru bunuri interioare sau pentru bunuri exterioare va fi determinat de propria auto-individuație.
     Dar doar atunci când intră în relație pentru bunurile interioare ale relației (chiar dacă și pentru bunurile exterioare dar nu exclusiv pentru acestea), va contribui la bunurile interioare generale ale profesiei și prin urmare ale relației medic-pacient. Prin urmare doar «grija», înțeleasă ca intrare în această relație pentru a dobândi sănătatea și binele general al pacientului, va constitui un beneficiu adevărat adus de medic acestei relații și prestigiului profesiei; mai mult, astfel medicul contribuie la propriul proces de individuație. Astfel de grijă/îngrijire/preocupare este de fapt binefacere. Prin urmare, binefacerea este fenomenul prin care un medic, care caută bunurile interioare, intră în relația medic-pacient. Nu este înrădăcinată în relație dar reprezintă în sine fenomenul care descrie dependența. Dacă existând/fiind în lume se definește ca «grijă» actul de a fi al medicului în cadrul relației, definit prin această «grijă», reprezintă binefacere și se consideră a fi înțelesul «grijii» din «îngrijire medicală».
(...)
     Recunoașterea morții neagă posibilitatea sensului suferinței existente în prezent; se afirmă pe sine în «absurditatea» bolii și nu ajunge la auto-individuație. Este o viață terminată într-un «sine-pierdut» – un sine, un eu care și-a pierdut individuația. Absurditatea constă și în faptul că acordând unei persoane alegerea autonomă a suicidului asistat, permitem persoanei să pună capăt Ființei din care decurge autonomia și prin urmare însăși autonomiei. Prin urmare, recunoaștem o autonomie autodistructivă, nu de dragul autonomiei, ci de dragul neajutorării provocate de boală. Dar atunci când o persoană este neajutorată, ea nu este întru totul autonomă.
     Medicul obiectiv este definit ca fiind medicul care se uită la pacient într-un mod obiectiv; în schimb, Medicul subiectiv este definit ca fiind medicul care îl privește în mod subiectiv (prin propria-i ființă interioară). Pacientul obiectiv este pacientul văzut prin prisma informațiilor relevante ale cazului (anamneza, consultul și investigațiile). Pacientul subiectiv este pacientul ca un întreg (povestea personală, atitudinea-i vizavi de boala sa, temerile sale, potențialul de auto-individuație și de autonomie autentică). Cuvintele «obiectiv» și «subiectiv» pot avea conotații diferite în medicină și filosofie. Medicii au tendința să folosească cuvântul «obiectiv» ca reprezentând doar ceea ce poate fi măsurat. Astfel, indicația unui termometru clinic este obiectivă dar faptul că pacientul simte că ar avea febră se consideră a fi «subiectiv». Mai mult, declarația pacientului că simte că ar avea febră și/sau înțelesul pe care pacientul îl atribuie febrei este de asemenea subiectiv. În schimb, pentru filosof, înțelesul atribuit de pacient este obiectiv.
     Acest lucru este valabil pentru toate simptomele comunicate de către pacient. Medicul însă trebuie să obțină sensul precis al simptomului înainte ca acesta să devină obiectiv. Prin urmare durerea în sine este subiectivă. Atunci când este descrisă natura acesteia (unde, când, iradiere, factori de alinare sau agravare, etc.) se poate utiliza în mod obiectiv acest simptom.
(...)
     Medicul subiectiv s-ar percepe pe sine ca ființă cu posibilități. Înțelegerea poate merge până la boală; dar, dacă este necesar, va merge până în plenitudinea situației, căutând adevărul din dileme, aducând la suprafață posibilitățile de a fi ale pacientului; amplificând potențialitatea individului și sentimentul de a fi înțeles. Acest lucru amplifică sau îmbogățește autonomia autentică a pacientului; pe de altă parte, reprezintă binefacere autentică din partea medicului. Astfel binefacerea apare într-o altă lumină, fiind mai mult decât doar tratamentul medical corect (în opoziție cu autonomia pacientului). Acesta ar fi sinonim cu binefacerea obiectivă.”

 

(Extrase din discursul rostit de dr. Gheorghe Borcean, președintele CMR, la Adunarea Generală a Colegiului Medicilor din România, 13 octombrie 2017)

 

N. red.: Am ezitat în a găzdui pasaje din acest discurs între rubricile „Între ghilimele” și „Gazeta de perete”. Întinderea neobișnuită a textului nu ne permite reproduceri mai ample, dar îi invităm pe cititorii interesați să caute acest text pe site-ul CMR.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC