Newsflash

Aspecte psihologice ale antivaccinismului

de Dr. Martin S. MARTIN - iul. 27 2018
Aspecte psihologice  ale antivaccinismului
    În faza ei timpurie (secolul al XVIII-lea), când vaccinurile abia se făceau cunoscute, mișcarea anti-imunizare fusese generată de două cauze principale – ignoranța și bigotismul religios – și nu a avut o persistență mare în timp. Au urmat prima revoluție industrială, dezvoltarea științei, răspândirea educației, progresele medicinei, care au schimbat felul de a gândi al oamenilor despre boli, tratamente, medicamente și cercetarea științifică.
    Alături de celelalte multe izbânzi ale medicinei, vaccinările au fost privite multă vreme cu respect și încredere, iar campaniile de imunizare în masă a populației au fost acceptate, odată cu informațiile despre beneficiile vaccinării și despre riscul foarte mic al complicațiilor, comparat cu riscul mare al îmbolnăvirilor individuale și colective. Până de curând.
    O ciudată formă a activismului social, opoziția față de vaccinări (mișcarea anti-vaxers în Statele Unite) a crescut rapid, de la faza de stranie manifestare a câtorva la o idee nocivă care i-a convins pe mulți. Și care se opune eforturilor de a menține o stare de sănătate publică bună.
    Ce cauze are? Un punct de cotitură a fost publicarea, în anul 1998, în prestigioasa revistă The Lancet, a unui articol scris de Andrew Wakefield, care – pe un studiu de 12 copii – afirma că triplul vaccin (rujeolă-oreion-varicelă) este cauzator de autism. Ulterior s-a aflat că datele comunicate de autor erau falsificate și că Wakefield a avut mari foloase financiare de la grupurile de avocați ai părinților în căutare de compensații, care l-au folosit drept consultant. Articolul a fost retras, iar Wakefield și-a pierdut licența de practică medicală în Marea Britanie. Studii mari, controlate au infirmat ipoteza autismului indus prin vaccinare, dar ideea nu a putut fi ștearsă din memoria publicului larg.
    Antivaccinismul este o formă de activism social (reacția de a deveni activ pentru promovarea unei cauze, a unei schimbări). Se pare că la el aderă un segment de populație cu anumite trăsături caracteriale și biografice. Mulți dintre cei înclinați să intervină activ la schimbarea lumii sunt altruiști, curioși, interesați de media, dornici să ajute și să se instruiască, au sentimente empatice pentru comunitate și societate și vor „să facă bine lumii”. Dar între ei sunt și oameni cu probleme de imagine, nerealizați în domeniul lor, care sunt convinși că au mai multe calități decât sunt cele recunoscute de apropiați și caută „o șansă să iasă în evidență și să dovedească”.
    Între inamicii vaccinării, Vanessa Wamsley (The psychology of anti-vaxers: how story trumps science – www.theatlantic.com, 19 octombrie 2014) identifică oameni care au tendința să creadă mai mult istorisirea unor experiențe individuale, a unor anecdote puțin documentate transmise direct, decât în datele articolelor științifice și ale materialelor de educație sanitară. Altfel, cum ar putea cineva ignora eficacitatea vaccinărilor (99,9–100% la pojar, difterie, poliomielită, vărsat, variolă, haemophylus influenzae tipul b1, 96,9% la tetanos, 95,7% la oreion)?
    Cum ar putea cineva să uite că – în multe țări – boli transmisibile cu mortalitate ridicată au fost eradicate? De ce nu ar crede formularea Centrului pentru controlul bolilor, potrivit căreia accidentele majore după vaccinare sunt atât de rare că sunt dificultăți în a le calcula frecvența adevărată?
    Activiști fără educație medicală, medici, asociații și organizații de presă preiau și vehiculează opiniile antimedicale cu un succes direct legat de interesul oamenilor în cauză și de îngrijorarea părinților. Rezultatul este că tot mai mulți părinți refuză vaccinările, că frecvența bolilor transmisibile a crescut rapid în lume, că boli considerate eradicate și-au făcut din nou apariția și că – pentru prima dată într-un secol – un număr însemnat de copii au murit de boli ca pojarul, tusea convulsivă și oreionul.
    Matthew J. Hornsey și colaboratorii de la universitatea din statul Queensland comunică datele lor de observație și studiu pe un lot de 5.323 de subiecți din 24 de țări (Health Psychology 2018, vol. 37, nr. 4, p.  307–15), din Europa, Asia, Africa, America și Oceania. Ei au descoperit că sunt surprinzător de multe cazuri de profil psihologic aparte și atitudini diferite de normal la cei care refuză imunizarea celor din propriile familii sau militează împotriva vaccinărilor, cu un vast bagaj de argumente cu originea în lipsa de informație, în îmbrățișarea explicațiilor greșite sau chiar în dorința de a propaga dezinformarea.
    Teoriile conspiraționiste alterează gândirea multora dintre antivacciniști, așa cum sunt acelea care suspectează dorința de câștig a marilor companii farmaceutice sau acțiunile criminale ale organizațiilor secrete care vor să reducă populația lumii. De aici neîncrederea în știință și publicațiile științifice ale activiștilor anti-imunizare, dintre care mulți sunt și adepții teoriilor cu explicații neobișnuite despre asasinarea lui J.F. Kennedy, despre moartea prințesei Diana, despre suportul guvernului pentru atacurile de la 11 septembrie 2001, despre efectele nocive ale alimentelor modificate genetic etc.
    Numeroși oameni au fobii legate de lumea medicală (spitale, cabinete, medici, injecții, medicamente) și extind acestea la neîncrederea în actele medicale (vaccinări) sau în medicamente (vaccinuri). Atitudinile individualiste și suspicioase ale celor care se consideră „altfel” decât lumea obișnuită și primesc cu neplăcere sfatul de „a face ca ceilalți” se încadrează în reactanța față de multe feluri de a fi și este mai frecvent întâlnită la antivacciniști.
    Individualismul împinge la suspiciune față de regulile generale și față de legile și normele impuse de autorități, iar egalitarianismul și comunitarismul îi motivează pe activiști să denunțe interesele marilor companii, ale coalizării lor cu guvernele. În lotul studiat de cercetătorii australieni, incidența medie a antivaccinismului a fost de 5,3%, fără mari deosebiri geografice. Teoriile conspiraționiste au fost identificate la 7,3% din subiecți, fobiile medicale la 5,3%, reactanța la 2,3% și atitudinile individualiste la 1,3%.
    Cei care au făcut eforturi pentru combaterea concepțiilor ostile imunizării au remarcat o mare rezistență la îndepărtarea scepticismului și neîncrederii la mulți dintre cei cu care au lucrat. Faptul că au apărut semnale despre asocierea împotrivirii la vaccinare cu alte trăsături caracteriale și cu factori psihologici particulari explică, cel puțin în parte, greutatea de a transmite mesajul științei medicale la această categorie de populație.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe