Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă

Argument

Viața Medicală
Prof. dr. Peter MANU vineri, 7 ianuarie 2011

   Trăiesc de mai mult de trei decenii în Statele Unite şi, între familie şi munca de la spital şi facultate, am puţin timp pentru călătorii. Deşi New York e locul în care mi-am petrecut peste jumătate din viaţă, mă simt mai legat de un oraş în care pot exista doar atâta vreme cât reuşesc să rămân ancorat în trecut. Când dorul de casă devine greu de suportat, merg la Bucureşti pentru câteva zile, să-mi revăd prietenii şi să bat străzile copilăriei. Plec febril şi mă întorc deprimat. Aşa m-a găsit, în 2007, o invitaţie de a participa la un congres medical în România, pe care am acceptat-o ca o oportunitate de a observa de aproape efortul colegilor mei de a intra în circuitul universal al valorilor ştiinţifice. (...)

   Trăiesc de mai mult de trei decenii în Statele Unite şi, între familie şi munca de la spital şi facultate, am puţin timp pentru călătorii. Deşi New York e locul în care mi-am petrecut peste jumătate din viaţă, mă simt mai legat de un oraş în care pot exista doar atâta vreme cât reuşesc să rămân ancorat în trecut. Când dorul de casă devine greu de suportat, merg la Bucureşti pentru câteva zile, să-mi revăd prietenii şi să bat străzile copilăriei. Plec febril şi mă întorc deprimat. Aşa m-a găsit, în 2007, o invitaţie de a participa la un congres medical în România, pe care am acceptat-o ca o oportunitate de a observa de aproape efortul colegilor mei de a intra în circuitul universal al valorilor ştiinţifice. 
   Obişnuit cu atmosfera dezbaterilor permanente de la congresele la care particip aici, m-a surprins de la început cât de firav era dialogul dintre vorbitori şi audienţă. Am realizat repede că rolul principal era jucat de o duzină de profesori, care-şi informau colegii despre rezultatele studiilor prezentate la reuniunile recente ale societăţilor cu acelaşi profil din Europa şi America de Nord. Aceiaşi oameni erau cei care conduceau sesiunile de prezentare a cercetărilor originale
şi singurii care le comentau importanţa. Profesorii erau prietenoşi şi deosebit de bine informaţi, oameni trecuţi prin multe până la vârsta care părea să fie între 55 şi 70 de ani. Primum inter pares era un domn distins, bine înaintat în ani, şef de lucrări în clinica în care fusesem extern în 1967, acum academician şi decan de vârstă al adunării. Am învăţat mult, m-am simţit bine şi am revenit în Long Island fără senzaţia că mi-e inima grea.
   Întors la lucru, am găsit o scrisoare de la decanul facultăţii, care mă numise, pentru următorii doi ani, membru în comitetul de evaluare a candidaţilor propuşi pentru promovare la rang de profesor. În general, fac tot ce pot să evit orice sarcină care duce la şedinţe, dar de data aceasta nu am reuşit. Aşa că am încercat să înţeleg repede care sunt regulile jocului. Şi am fost surprins când mi-a devenit clar că singurul criteriu decisiv era reputaţia ştiinţifică, judecată în principal prin numărul de citaţii înregistrat pe Google Scholar de publicaţiile în care candidaţii erau prim autori. În cazul celor cu cel puţin două lucrări citate de mai mult de 100 de ori fiecare, deliberările erau rapide şi votul unanim favorabil. Pe de altă parte, avizul era mai întotdeauna negativ atunci când cei propuşi nu aveau lucrări cu cel puţin 25 de citaţii.
   Nu ştiu nici acum ce m-a determinat să aplic, într-o seară ploioasă, testul citaţiilor din Google Scholar profesorilor care mă impresionaseră la congresul din România. Cu o singură excepţie, niciuna dintre lucrările pe care le semnaseră ca prim autor nu fusese citată de mai mult de 20 de ori. Circuitul valorilor şi al progresului era dezechilibrat; elita ştiinţifică aducea Europa şi America în România, dar vocea ei nu era luată în seamă în afara ţării. Şi cum ar fi putut să fie altfel, mi-am spus, într-o ţară care cheltuieşte pentru cercetare 0,3% din produsul naţional brut şi în care, în acel an 2007, universităţile de Medicină şi Farmacie au produs, la fiecare 100 de membri ai corpului didactic, 4,6 articole la Timişoara, 3,9 la Cluj, 3,2 la Iaşi, 2,4 la Bucureşti, 1,6 la Târgu- Mureş şi 0,5 la Craiova? În anii care au trecut de atunci am realizat însă că raţionamentul meu era greşit. În România există medici care au scris lucrări cunoscute în străinătate. Dar ei nu sunt cunoscuţi cum se cuvine în România.
   Seria articolelor Per ardua ad alta se vrea un omagiu adevăraţilor lideri ai ştiinţei medicale din România. Îl voi aduce prezentând cititorilor substanţa articolelor prin care ei s-au făcut cunoscuţi în străinătate, cu speranţa că exemplul lor va fi urmat de cei care, spre deosebire de mine, au norocul să le împartă prezenţa.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC