Săptămâna trecută eram prin satul copilăriei, cu treburi legate de o tabără pentru copiii locului. Aud un megafon ambulant care spune că a doua zi ar urma să „analizeze organismul”, gratuit, oricui s-ar prezenta la școala din sat. Sau că le-ar da mai apoi tratament pe bază de plante. Am luat foc imediat și am ieșit din curte să văd ce se întâmplă.
    Un individ tatuat și prost îmbrăcat, într-o rablă de Dâmbovița cu megafoane, se oprea din loc în loc să lipească afișe precum cel din imaginea alăturată. O hârtie simplă care nu indică nimic despre persoana emitentă. Băieți ce nu lasă urme. Poate doar în sufletele și buzunarele naivilor care îi cred. Locul unde se desfășoară șarlatania... ceva cu iz oficial: la școală. Că doar nu era să consulte la dispensar.
    Mi-am amintit că am mai văzut așa ceva și m-am scandalizat, așa că alerg după individ. Îl întreb cine i-a dat voie să intre în școală și îmi răspunde de sus că primarul. Îl sun pe primar, spune că nu. Îl sun pe viceprimar, nu recunoaște nimic. Îl sun pe directorul școlii, nimic. Cer prietenilor de pe Facebook să îmi spună ce documente trebuie să le cer și cine trebuie sesizat în acest caz. Încep să curgă idei și argumente.
    Îl prind din nou pe tatuat la întoarcere. Îl întreb de documente, autorizații etc. Îmi arată niște copii de pe un certificat de înregistrare. Îi explic că el practică un act „medical” și că ar trebui să aibă un document de la o autoritate de sănătate. Îmi spune că astea nu se dau dintr-un județ în altul și că nu are. Îi spun să își ia a doua zi la el toate documentele posibile care să îi justifice toată activitatea, pentru că va trebui să le prezinte autorităților în drept. Pleacă și în dreptul școlii este oprit de primar. Care îi spune cam același lucru. Tipul dă câteva telefoane și se întoarce spunând că s-a anulat întreg demersul. Șarlatanie dejucată simplu.
    Ce vreau însă să subliniez este că ăștia așa trăiesc. Umblă din sat în sat și se fac că pun diagnostice și tratează oameni naivi. Mi-a fost dat să asist odată la un diagnostic cu aparat de biorezonanță. Este cam ca ghicitul în cafea cu uau-uau și imprimantă. Dau tratamente nevalidate și pe bani mult prea mulți. După ce ai aflat ce necaz a căzut pe capul tău (cel puțin trei–patru boli despre care nu știai), te mai uiți la bani? Dai să scapi. Ei umblă nedetectați, pe sub radare, și decredibilizează actele medicale corecte.
    Întrebarea mea este însă ce fac medicii în timpul ăsta? Și, mai ales, nu-i așa, Colegiul Medicilor din România. Și asta nu pentru că nu ar avea săracii ce face, ci pentru că vin unii să le sufle-n ciorbă! Sau borș, în funcție de regiune. Nu a fost deloc complicat să dejucam această șarlatanie. Nu garantez că nu se vor întoarce sau că nu vor veni alții. Dar, cu puțină vigilență, ți-ai putea marca zona ca fiind neprietenoasă unor astfel de practici. Vei fi făcut poate un bine naivilor din jur și vei avea de dat mai puține explicații pacienților la consultații. Iar la nivel instituțional probabil că se pot iniția legi, reglementări, campanii de informare. Dar de ce să schimbăm România? Evul Mediu ne pică atât de bine!