Acasă
Apa cea dătătoare de viaţă

Dr. Raluca BULEA
vineri, 8 aprilie 2011
Fotografia este o modalitate de a opri timpul în loc. De a fixa clipele ce stau să devină amintiri. Iar dacă o lăsăm să treacă dincolo de anecdotic şi de cotidian şi să ajungă acolo unde începe arta, ea ne poate ajuta să descoperim cine suntem, spiritual, emoţional, poate chiar artistic. Dacă ne uităm la ce anume ne-a atras atenţia cu precădere, la ce am dorit să reprezentăm şi să oferim celorlalţi, vom vedea care este, de fapt, esenţa noastră. (...)
Fotografia este o modalitate de a opri timpul în
loc. De a fixa clipele ce stau să devină amintiri. Iar dacă o lăsăm să
treacă dincolo de anecdotic şi de cotidian şi să ajungă acolo unde
începe arta, ea ne poate ajuta să descoperim cine suntem, spiritual,
emoţional, poate chiar artistic. Dacă ne uităm la ce anume ne-a atras
atenţia cu precădere, la ce am dorit să reprezentăm şi să oferim
celorlalţi, vom vedea care este, de fapt, esenţa noastră.
A mea este apa… Poate şi datorită faptului că
sunt nativă a zodiei Peştilor, deşi s-ar putea ca aceasta să nu fie
decât o coincidenţă. În
orice caz, când vine vorba de fotografie, apa
este mereu un subiect irezistibil, indiferent de forma pe care o îmbracă
într-un moment sau altul. Gheaţă, ceaţă, ploaie, ninsoare, fântână
arteziană, iaz, lac, râu sau mare (căci n-am făcut până acum cunoştinţă
cu oceanul)… toate mă fac să mă opresc, să privesc mai atent şi aproape
de fiecare dată să găsesc ceva ce aş vrea să împărtăşesc cu cei care nu
sunt lângă mine. Aşa s-au născut multe imagini, dintre ele şi acelea pe
care vreau să vi le ofer astăzi.
Apa de ploaie care a luat forma unei cochilii de
melc mi s-a părut o mică operă de artă, o concentrare a tot ceea ce
înseamna universul acestui element. Picătură cu picătură se adună şi se
transformă în râul ce curge vijelios. Apoi râul ne poartă gândurile, şi
uneori lacrimile departe, departe… până la marea cea mare, şi chiar
dincolo de ea. Cine ştie, poate o lacrimă ce ne aparţine a ajuns să fie
uscată de soare tocmai în laguna veneţiană. Apa este şi oglindă şi cât
de frumoasă este toamna când se priveşte în ea! Dar nu e mai puţin
frumoasă atunci când îşi trimite lumina blândă printre picăturile care
curg vesele, pentru bucuria ochiului, dar şi a auzului. Şi călătoria
apei de abia începe…