Newsflash

Amintiri din stagii

de Prof. dr. Mircea Ioan POPA - sept. 1 2017
Amintiri din stagii
Voi reda în următoarele rânduri un exemplu de asistent universitar care, și după terminarea stagiului și chiar a facultății în cazul foștilor săi studenți, a păstrat legătura cu ei și a continuat să îi ajute.
După examenul de rezidențiat urmează alegerea specialității și a coordonatorului. Unii din colegi declară: „Este destul de dificil să alegi, mai ales dacă ne gândim la zvonuri, de multe ori și în studenție am luat unele decizii în funcție de «ce se aude». Este cu atât mai rău când unii se trezesc vorbind. Unii dintre noi aleg în funcție de amintirile din stagiile studențești, dar diferența între poziția de student și cea de rezident poate fi semnificativă”.
O tânără colegă a ales să facă rezidențiatul în unul dintre spitalele în care a înțeles de la colegi că „este foarte bine”. Era foarte entuziasmată de alegere, dar în scurt timp a realizat că secția unde lucra se ocupa de foarte puțini pacienți, în schimb numărul rezidenților era foarte mare. S-a întâlnit cu un fost îndrumător de stagiu, din facultate, și i-a povestit pe scurt situația. Acesta i-a recomandat categoric să se mute în spitalul unde lucrează dumnealui. Rezidenta a depus cererea de transfer, iar medicul a ajutat-o să lucreze cu o colegă a sa. Au apărut multe motive de mulțumire: i se explică toate activitățile, doctorul cu care lucrează vede pacientul așa cum ar trebui, „ca un întreg”, în fiecare săptămână rezidenții trebuie să prezinte cazuri. Ulterior, a ajuns și la un alt nivel când i s-a propus să transforme cazul într-un articol publicabil. Au urmat și participări la congrese și încă multe altele.
Este important pentru medicii rezidenți să se poată pregăti fără griji, să se cunoască între ei, să se ajute. După cum se mai întâmplă, problemele de sănătate apar noaptea sau în weekend: un medic rezident mi-a dat telefon într-o Duminică și mi-a povestit că tatăl său a fost mușcat de un câine, destul de serios. Una dintre dificultățile medicului tânăr este să își poată convinge părinții, din punct de vedere medical. Și în acest caz, nu a fost deloc ușor să își ducă tatăl la spital. Mi-a ascultat sfatul și au ajuns la o cameră de gardă, în spitalul și la medicul recomandat. Părintele tânărului medic a fost cel mai impresionat de felul în care s-a comportat medicul de gardă. A primit explicații pentru fiecare manevră, a fost călăuzit la consult interdisciplinar, a fost îngrijit la fiecare pas. Rana s-a vindecat frumos, cu o evoluție fără complicații, iar când s-a întors pentru îndepărtarea firelor de sutură, același medic tânăr, ce nu mai era de gardă, a determinat pacientul să exclame: „am văzut un model și așa ar trebui să arate și să se poarte orice doctor”.
Referitor la stagiile din timpul unui an universitar, un fost student mi-a relatat o parte dintre nemulțumiri. Au avut chiar și cursuri programate la aceeași oră în locuri diferite și mesaje de tipul „să nu uitați când este examenul și să veniți”. În schimb, despre un alt stagiu, tot el a spus „cred că acesta a fost singurul stagiu care m-a pasionat, doar cardiologia mi-a mai plăcut aproape la fel de mult”. Au avut un asistent pentru care au învățat, ca să nu îl dezamăgească. „S-a ocupat mereu de noi și toți colegii ne ziceau «la voi o să fie simplu, că are mereu grijă de voi». Ne zicea și de o mie de ori același lucru, chiar și fără să întrebăm. Ne răspundea la orice nelămurire și era atât de drăguț. Zâmbea și ne spunea mereu că răspundem corect sau ne încuraja [...] toți am fost impresionați. Nu am mai procedat așa la alte stagii, dar la acesta am vrut neapărat să mergem la sfârșit să îi mulțumim că ne-a învățat și că a fost cel mai bun asistent al nostru. I s-au înlăcrimat puțin ochii și nu știa ce să spună ca să treacă neobservat, iar pe noi ne-a făcut să ne topim și mai mult. A fost așa de drăguț, a reușit să ne învețe atât de multe, fără «timpi morți», fără stat pe culoare, și parcă nu avea ceva mai bun de făcut pe lume decât să se preocupe de învățătura noastră. Când am comis o eroare la examen, imediat m-am gândit: «N-am zis tot ce trebuia, vai de capul meu. Cum am putut să greșesc asta, nu pot să cred că am învățat atât de mult și am făcut așa de prost». A observat starea mea și mi-a spus că a fost ok, m-a întărit să merg mai departe la următoarea probă. Despre aceasta auzisem de la alți colegi că este cea mai grea. Am făcut o eroare și deja mă gândeam: «N-am zis din prima, înseamnă că iau maxim 9, mâine trebuie să iau 10» și nu mă mai puteam concentra. Asistentul nostru iar a observat că mi se blocase mintea și că eram iar în starea «prost, prost, prost, prost» și iar m-a încurajat și, deși mă gândeam că m-am comportat catastrofic, colegii mi-au spus că am răspuns foarte bine și că «dacă nu iau eu 10, cine să mai ia...?» În dimineața aia vomitasem. A fost prima oară în viața mea când am vărsat înainte de un examen. Dar îmi doream prea mult să mă comport foarte bine la acest examen. Era singurul stagiu care îmi plăcuse și în sfârșit îmi plăcea și mie ceva ce făcuse bunicul meu și puteam să iau 10 la ceva ce luase și el 10. Și mă gândeam și la asistentul nostru pe care nu doream să îl dezamăgesc. Presupun că exact atunci când îți dorești foarte mult ceva, faci mai prost. Chiar aș da mărire doar să iau 10, nici n-aș simți că învăț pentru stagiul ăsta în vară”.
Se pare că într-adevăr a fost un stagiu care l-a încântat pe fostul meu student. Mi-a scris aproape trei pagini, e drept și despre lucruri pe care nu le-a apreciat. Pentru că în această săptămână mi-am propus să abordez exemple pozitive, am să adaug doar cele ce se potrivesc gândului meu. Studenții au fost mulțumiți și de alți colegi din catedră, de faptul că a existat înțelegere și li s-a permis să învețe într-o zi când urmau să dea un alt examen, că au avut și cursuri memorabile: „Când citesc un curs al domnului profesor ..., parcă îl aud pe bunicu’ atunci când îmi explica ceva. Folosește cuvintele perfecte.”
Despre un alt curs, după ce li s-a recomandat să nu mai ia notițe, mi-a istorisit următoarele: „Îl am înregistrat. Când am ascultat acea înregistrare, m-am simțit atât de inspirat. Dar și în timpul cursului m-am simțit așa. A spus lucruri de bază, dar care păreau atât de interesante. Nu știu cum a reușit. Nu știu. A predat generalități. Dar a fost de aur. N-am mai auzit așa ceva niciodată în facultate. Era suficient de dur încât să nu miști, chiar mi-era cam frică de el, recunosc, dar juca un teatru și mergea printre noi într-un mod care te distra și în același timp îți capta atenția”. Și în acest caz, recitind mesajul pe care l-am primit, am remarcat modul în care se poate transmite, eronat, un mesaj. Ar fi mult mai bine ca studenții din ani mai mici să nu mai întrebe, iar studenții din anii mai mari să nu mai spună cum sunt stagiile, cursurile, profesorii, asistenții, dacă nu pot relata corect ceea ce se întâmplă. Când eram student, aveam un prieten care absolvise facultatea în anul în care eu am intrat. De-a lungul timpului, toate sfaturile și toate descrierile au fost extrem de utile pentru că erau relatări obiective, relatări ale unui foarte fin observator, ale unui om care dorea și știa cum să transmită un mesaj către colegii mai mici. O făcea în mod voluntar, cu plăcere, și tot ce îmi spunea era 100% corect și util. Chiar nu pot să îmi aduc aminte măcar un sfat eronat în toată perioada în care m-a ajutat să înțeleg cum se petrec lucrurile și cum este mai bine să învăț și să mă dezvolt pe tărâmul medical. Atât lui, cât și multora dintre profesorii și asistenții cu care am lucrat le datorez ceea ce am reușit să învăț.
Este important să ai colegi mai mari. Este important ca modul de transmitere a mesajelor și informațiilor să se realizeze colegial. Este posibil să ne întărim și să întărim la rândul nostru sistemul în care am intrat și din care facem acum parte. Trebuie doar să vrem!

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe