Newsflash

Alegerea de a face bine

de Prof. dr. Mircea Ioan POPA - mai 16 2016
Alegerea de a face bine
     În cadrul pregătirii universitare, există unele module (stagii) care nu durează foarte mult, sunt programate înspre finalul studiilor și, din această cauză, opiniile studenților nu sunt mereu favorabile. Mesajul următor face excepție, pentru că studentul care mi-a scris spune următoarele: „Dintre toate stagiile din anul 6, până acum cel mai mult mi-a plăcut cel de [...]. De la prima întâlnire, domnul doctor a venit și ne-a prezentat restul medicilor din catedră, apoi a ținut cursul introductiv. Încă din primele momente, ne-a explicat structura stagiului, cum este organizat suportul de curs pe care îl vom primi, dar și cum va avea loc examenul. Mi-a plăcut că, atunci când a vorbit despre modul în care vom fi examinați, nu a folosit termenul grile, cum am auzit la aproape toți profesorii de până atunci, ci a spus așa cum am învățat că este corect să se spună încă din anul doi – întrebări cu răspuns la alegere. Alt lucru care mi-a plăcut mult a fost că a început cu unele noțiuni de istorie. A spus că nu putem vorbi despre restul noțiunilor, aspectelor clinice și multe altele dacă nu amintim despre oamenii care au contribuit la dezvoltarea tehnicilor și instrumentarului pe care îl folosim astăzi. La primul curs au rămas în sală și restul doctorilor din catedră. Am crezut că așa se petrece doar la primul curs, dar la absolut toate cursurile au participat toți. Indiferent cine ținea cursul, fie că era profesorul coordonator, fie că era un medic rezident care ne explica noțiuni practice în cadrul seminarului, absolut toți din catedră participau. Cu alte cuvinte, nu doar stăteau, dar erau și atenți de parcă erau și ei studenți și era prima oară când auzeau acele lucruri. Mi-a plăcut foarte mult și modul în care țineau cursurile. Indiferent cine preda cursul sau ne explica noțiunile din cadrul lucrării practice, oricare din restul medicilor putea interveni dacă avea ceva de adăugat. La fel procedau și dacă erau întrebări din sală, răspundeau toți și discutau și se vedea că se bucură să lucreze împreună“. Cu alte cuvinte, iată un exemplu de colegialitate; dacă acesta ar fi modul în care s-ar desfășura toate activitățile de-a lungul celor șase ani, rubrica aceasta nu ar mai avea sens, pentru că excepțiile s-ar rări până la dispariție. Lucrul împreună, demonstrația practică a activității în colaborare reprezintă cel mai bun exemplu pentru viitorii colegi.
     Mi se pare foarte plăcut să avem exemple pozitive în această „vâltoare“ de situații care produc indispoziție. Ne aflăm încă în perioada în care trebuie să ne gândim doar la cele bune. Și în acest context îmi amintesc mesajul primit de la o altă viitoare colegă. Având o mică problemă de sănătate, s-a prezentat la unul din spitalele din București, unde a avut alături colegii mai mari (dar încă tineri, rezidenți). Și a istorisit: „În timpul unei intervenții minore, domnișoara doctor a încercat să îmi distragă atenția, ținându-mă de vorbă. M-a întrebat în ce an sunt și ce specializare m-am gândit să urmez. Când i-am spus că aș vrea să urmez medicina de laborator a început să râdă. Până acum am primit tot felul de reacții mai puțin colegiale când spuneam ce vreau, dar să râdă cineva nu mi s-a mai întâmplat. Apoi, a continuat să îmi spună că mama ei este medic de laborator. Și că este o specializare foarte importantă și frumoasă, dar și dificilă. Îmi povestea că atunci când mama ei a început să lucreze într-un anumit colectiv, erau medici care după ce vedeau antibiograma alegeau antibioticul la care microbul avea sensibilitate intermediară. Dar timp de ani de zile ea a insistat și explicat și din nou a insistat, încât astăzi medicii din spital vin și îi cer sfatul cum e mai bine să preleveze un anumit produs în funcție de simptomatologie și ce antibiotic să administreze. Așadar, se poate!“. Iar eu întăresc – da, se poate. Se poate să lucrăm corect, colegial, să colaborăm, să discutăm, să transmitem mesaje și chiar să îi învățăm pe alții, deși nu avem o funcție didactică. Transmiterea mesajului medical ar trebui să reprezinte regula.
     Există mai multe proiecte studențești care pot contribui la dezvoltarea colegialității. Am să preiau ca atare următorul mesaj: „Comunicarea și lucrul în echipă, între studenți din diferiți ani, rezidenți și specialiști, pun bazele colegialității; această comunicare și dezvoltare în practica clinică a fost pregnantă în cadrul caravanei nr. 35 din proiectul «Împreună pentru sănătatea rurală». Studenți din toți anii, de la mic la mare, ajutând cât de puțin, împărțindu-ne sarcinile și lucrând împreună, învățându-ne între noi, recapitulând, repetând, aplicând din mers, punând teoria la muncă. Entuziaști, dornici de învățare, aplicând teoria și simțind o mică parte din ceea ce înseamnă responsabilitate. Aș dori să insist asupra acestui detaliu. Avem nevoie mai des de experiențe asemănătoare, trebuie să ne formăm și să simțim importanța acestei responsabilități, să învățăm să lucrăm în echipă în timp real și să ne amintim de ce studiem și de ce facem ceea ce facem – pentru pacient, pentru bolnav – «nu există boli, există bolnavi». Faptul că am dormit toți într-o sală de sport a unei mici școli, că nu am avut apă curentă și alte utilități nu ne-a deranjat deloc; aș fi putut să stau în continuare luni întregi într-o asemenea mobilizare de echipă. Și nu am fost singurul care a simțit asta. Sunt multe lucruri care nu se văd din afară și știu că există loc de mai bine, însă sistemul nostru de educație medicală încă mai dispune de un lucru cu adevărat unic: implicarea și entuziasmul studenților împreună cu inițiativele lor. Din ce am vorbit și cu restul colegilor care au plecat ca bursieri «Erasmus», Vestul a uitat de cluburile studenților și pentru că facultatea se ocupă de aceste aspecte. Dar, în România, deși nu întotdeauna iese la suprafață, din ce pot observa uitându-mă la colegii din facultate, mulți sunt entuziaști și au foarte multe inițiative, combinând educația medicală non-formală cu orele de practică și de curs. Cercul de Microbiologie, atelierele SSCR, sesiunile de comunicare științifice SSCR și SSMB, întâlnirile SOMS nu există în străinătate. În ultimul timp au început să apară și proiecte comune ale acestor societăți studențești, numărul proiectelor și oportunitățile crescând considerabil. Nu întotdeauna aceste lucruri se văd, dar există și le văd mai bine organizate ca în trecut“.
     Toate aceste inițiative și activitatea împreună a viitorilor colegi reprezintă motive de îmbărbătare și speranță. Putem face bine sau nu, aproape cu același efort. În cea mai importantă dimineață a anului, mă aflam aproape de părintele Nicolae Ioan, care se apropie de vârsta de 92 de ani. După o perioadă de post, în această dimineață a anului, părintele parcă înflorește. Împreună cu preoții, în calitate de paraclisieri (ipodiaconi), doi din patru erau absolvenți ai facultății de medicină. La strană, doi din cinci erau absolvenți ai facultății de medicină. În apropiere de strană, doi profesori ai facultății de medicină. De peste două mii de ani ni s-a transmis cum ar trebui să slujim, cum ar trebui să ne purtăm cu aproapele (chiar și dușman să fie) și prin extindere putem să știm tot ce avem de făcut ca să împlinim inclusiv sentimentul de colegialitate, între noi, pentru noi și pentru cei pe care îi avem și îi vom avea în grijă.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe