Deși
numeroase studii clinice au arătat efectele pozitive ale acizilor grași
polinesaturați (PUFAs), sunt și cercetări care nu susțin beneficiul acestora:
OMEGA, ORIGIN, SU.FOL.OM3, Alpha-Omega sau DART2.
Studiul
OMEGA1 a inclus pacienți cu vârsta de cel puțin 18 ani, dar până în
70 de ani, cu STEMI sau non-STEMI în primele 3–14 zile, tratați conform
ghidurilor de bună practică, excluzând pe cei cu revascularizare precoce,
diabet zaharat sau FEVS sub 40%; subiecții din brațul activ au primit 1 g
ω3-PUFAs cu un raport DHA:PHA de 380:460 mg, iar brațul placebo 1 g de ulei de
măsline/zi. Suplimentarea alimentației cu ω3-PUFAs nu are un efect benefic
suplimentar față de terapia standard a infarctului miocardic acut asupra
mortalității globale, incidenței evenimentelor cardio- sau cerebrovasculare
majore sau asupra morții subite cardiace. Este de menționat că designul
studiului a fost modificat pe parcurs pentru a include pacienți cu risc mai
înalt, dar, cu toate modificările post-hoc, cercetarea are o putere
statistică redusă, iar perioada scurtă de follow-up (de numai un an) face ca
posibilele efecte pe termen lung ale acizilor grași polinesaturați să fie
neglijate.
ORIGIN2,
ce a studiat efectul a 1 g/zi de ω3-PUFAs cu un raport DHA:EPA de 375:465 mg la
persoanele cu risc înalt de boli cardiovasculare și diabet zaharat, toleranță
alterată la glucoză sau glicemie à jeun alterată, nu a arătat o reducere
semnificativă statistic a mortalității globale, a evenimentelor cardiovasculare
majore sau a mortalității de cauză aritmică. Participanții la studiu erau deja
tratați conform standardelor, ceea ce poate explica lipsa unui efect benefic al
acestora, spre deosebire de alte studii în care cohorta nu era sub tratament
standard și care au arătat un efect pozitiv. Studiul s-a concentrat pe un
subgrup de indivizi cu diabet zaharat, toleranță alterată la glucoză sau
alterarea glicemiei à jeun, aspect ce poate influența rezultatul final,
cu toate că alte studii clinice efectuate pe același subgrup au arătat
beneficii3, 4.
SU.FOL.OM35
este un studiu randomizat, dublu orb, placebo controlat, de tip factorial 2x2,
care a investigat efectele acidului folic în combinație cu vitamina B6 sau B12
și/sau ω3-PUFAs în prevenția secundară a evenimentelor cardiovasculare (fatale
sau non-fatale). Participanții cu infarct miocardic, AVC ischemic sau angină
instabilă au fost randomizați pentru a primi următoarele suplimente: ω3-PUFAs,
ω3-PUFAs + 560 μg 5-MTHF, 3 mg vitamina B6 și 20 μg B12, vitamine B (3 mg
vitamina B6 + 20 μg B12) și 560 μg 5-MTHF sau placebo. Rezultatele au arătat că
vitamina B6 și/sau B12, acidul folic sau ω3-PUFAs nu reduc riscul
cardiovascular la cei cu antecedente de boală cardiacă ischemică sau AVC
ischemic.
Alpha-Omega6
este un studiu multicentric, randomizat, placebo-controlat, ce a împărțit
cohorta investigată în patru brațe: ω3-PUFA + ALA, ω3-PUFA + ALA placebo,
ω3-PUFA placebo + ALA, ω3-PUFA placebo + ALA placebo. Criteriile de includere
au fost vârsta între 60 și 80 de ani, antecedente de infarct miocardic acut în
urmă cu cel mult zece ani și tratament standard antitrombotic, hipolipidic și
antihipertensiv. Spre deosebire de GISSI-PREVENZIONE și GISSI-HF, suplimentarea
alimentară cu ω3-PUFAs nu a redus incidența evenimentelor majore
cardiovasculare ischemice sau non-ischemice, moartea subită cardiacă sau
intervenții precum angioplastia sau bypassul aorto-coronarian, deși, într-un
subgrup de femei tratate cu ALA, se observă o scădere a riscului de evenimente
cardiovasculare, cu observația că acesta poate fi un rezultat fals pozitiv, cum
a rezultat în urma unor analize multiple. Într-o subpopulație ce includea
participanții diabetici, suplimentarea cu acizi eicosapentaenoic (EPA) și
docosahexaenoic (DHA), comparativ cu placebo, a redus obiectivele urmărite,
definite în studiu, însă, fiind o analiză post-hoc, nu poate fi
considerată concluzie, ci simplă observație.
DART27,
ce s-a dorit a fi continuarea studiului DART din 1989, având un design
asemănător, s-a concentrat de această dată pe trei aspecte: investigarea
deceselor participanților din studiul DART pentru a distinge între moartea
subită cardiacă și alte cauze, în vederea cercetării efectului antiaritmic al
acizilor grași polinesaturați; orientarea atenției asupra unui alt grup de
pacienți, bărbați cu angină stabilă și risc înalt pentru bolile cardiovasculare,
spre deosebire de DART, în care participanții aveau antecedente de infarct
miocardic; astfel, se studiază rolul PUFAs în diferite etape ale bolii cardiace
ischemice; investigarea efectelor creșterii consumului de fructe, legume și
ovăz. În rezultatele studiului se arată că un consum crescut de suplimente cu
acizi grași polinesaturați nu numai că nu este benefică, ci crește numărul de
decese cardiace sau de moarte subită cardiacă, în timp ce consumul de fructe,
legume și ovăz nu are niciun efect pozitiv (p 0,47 pentru decesul de cauză
cardiacă și p 0,98 pentru moarte subită cardiacă). Concluziile diferite
comparativ cu DART pot fi generate de faptul că în DART2 s-au folosit
suplimente alimentare și nu alimente naturale ca surse de PUFAs, complianța la
cele două tipuri de diete nu a fost identică, participanții fiind mai puțin
aderenți la dieta bogată în fructe și legume, iar grupurile de studiu nu au
fost uniformizate pe baza riscului cardiovascular.
Având
în vedere studiile mari prezentate mai sus, nu se poate contura un răspuns clar
la întrebarea: sunt realmente acizii grași polinesaturați cu adevărat eficienți
în prevenția primară sau secundară a bolilor cardiovasculare? Lipsa de
omogenitate în cohortele studiate, diferențele existente între suplimentele
alimentare și consumul de alimente naturale bogate în acizi grași, raportul
diferit între DHA și EPA, important după unii autori8, incidența
diferită a bolilor cardiovasculare în regiuni diferite de pe mapamond au
îngreunat suplimentar studiul acizilor grași polinesaturați.
