Suflet
mare de moldovean, cel care avea să devină unul dintre fondatorii Şcolii româneşti
de neurochirurgie, profesorul Constantin
Arseni, s-a născut în judeţul Suceava, în comuna Dolhasca, într-o familie
extrem de modestă, la 3 februarie 1912.
Pleacă
la Cluj în anul 1929, unde absolvă Facultatea de Medicină şase ani mai târziu, în
1935, şi îşi susţine teza de doctorat la 30 iunie 1936 cu subiectul „Neurotomia
juxta-protuberanţială în tratamentul nevralgiei intermitente a trigemenului“.
Fiind o premieră în România, întrucât până la acea dată nu se mai abordaseră
teze cu titluri neurochirurgicale, subiectul stârneşte atenţia marilor
profesori, care îi acordă calificativul maxim. Dedicându-şi viaţa medicinii, tânărul
Arseni promovează repede şi intră în învăţământul medical ca asistent
universitar la Catedra de anatomie patologică, condusă de profesorul I. T.
Niculescu. Urmărind o carieră în sala de operaţie, lucrează trei ani la
Spitalul de Urgenţă din Bucureşti, unde-şi ascute talentul de chirurg, după
care va lucra împreună cu prof. dr. D. Bagdasar, ajutând la ridicarea
temeliilor neurochirurgiei româneşti. La numai 34 de ani, tânărul medic C.
Arseni ocupă uluitoarea poziţie de şef al Serviciului de neurochirurgie de la
Spitalul Central de Boli Mintale, Nervoase şi Endocrinologice, ducând mai
departe moştenirea profesorului D. Bagdasar. Este numit conferenţiar în anul
1952 şi profesor de neurochirurgie în anul 1963.
În
1964, clinica condusă de profesorul Arseni însuma 220 de paturi. La acea vreme,
era cel mai mare şi mai bine dotat serviciu cu acest profil din ţară. Un adevărat
pilastru al medicinii româneşti, profesorul Arseni depune o muncă titanică şi, în
anul 1975, se deschide cea mai mare clinică de neurochirurgie din Europa, cu o
dotare de 550 de paturi. Aceasta constituie o încununare şi o confirmare a
valorii neurochirurgiei în cadrul specialităţilor medicale din România. Înţelegând
nevoia pentru abordul interdisciplinar al pacienţilor, profesorul Arseni reuneşte
sub acoperişul aceleiaşi clinici toate domeniile neurochirurgicale:
traumatologie cranio-cerebrală, traumatologie spinală, chirurgia proceselor
expansive intracraniene, neurochirurgie vasculară, chirurgia tumorilor şi bolilor degenerative spinale,
neurochirurgie pediatrică, neurochirurgie funcţională, neurorecuperare şi
desigur, neuroterapie intensivă. În acelaşi timp, se dezvoltă şi serviciul de
neuro-morfo-patologie. Astfel s-a
născut ceea ce astăzi se numeşte Spitalul
„Bagdasar-Arseni“, cel mai performant şi mai modern centru neurochirurgical din
România.
Un
element important în activitatea profesorului Arseni l-au constituit preocupările
reale pentru cercetarea clinică şi fundamentală, creând în cadrul Institutului
de Neurologie, Neuropsihiatrie şi Neurochirurgie un departament special pentru
cercetare, pe care l-a dotat la standardele vremii. Nu numai cercetarea a avut
de câştigat, ci şi metodele de investigaţie şi tratament; în dezvoltarea
Clinicii de neurochirurgie Bucureşti, un beneficiu imens a reprezentat dotarea
cu un tomograf computerizat (1982). Acest lucru a ridicat imediat valoarea
diagnostică şi posibilităţile de urmărire în patologia neurochirurgicală. Sub
conducerea atentă şi strictă a profesorului C. Arseni, activitatea stiinţifică şi
publicistică a cunoscut o dezvoltare de maximă amploare, astfel rezultând 54 de
volume în neurochirurgie, neurologie, neurorecuperare şi terapie intensivă.
Dintre numeroasele publicaţii, amintim: „Traumatologia cranio-cerebrală“ (C.
Arseni, I. Oprescu), „Semiologia neurologică“ (C. Arseni şi L. Popovici),
„Anatomia patologică a tumorilor sistemului nervos“ (C. Arseni şi M. Carp),
„Tratat de neurologie“ – în cinci volume, „Parazitozele sistemului Nervos
Central“ (C. Arseni, A. V. Ciurea). Chirurg dedicat, şi-a practicat meseria cerând
de la cei din jurul său atât cât oferea şi el – maximul. A publicat lucrări
excepţionale în domeniul neurochirurgiei pediatrice, pe care le putem considera
studii de referinţă: „Probleme de diagnostic neurochirurgical în patologia
infantilă“ sau „Patologia neurochirurgicală infantilă“. Studiile sale au rămas
clasice în domeniul neurochirurgiei, în special în parazitozele sistemului
nervos central (lucrările sale fiind în acest domeniu citate inclusiv în anul
2012), în abcese cerebrale, în traumatologie cranio-cerebrală (clasificarea
comelor după scala Arseni-Oprescu), clasificări originale în craniostenoze,
abordul tumorilor de nuclei bazali, patologia durerii, semiologie
neurochirurgicală, atlas de electro-encefalografie etc.
Profesorul
Constantin Arseni a fost un creator de Şcoală şi un dascăl în adevăratul sens
al cuvântului. Deşi criticat pentru extremismul său didactic şi pretenţiile pe
care le ridica de la aspiranţii titulaturii de „neurochirurg“, profesorul
Arseni preda neurochirurgia „the hard
way“, la modul exhaustiv şi elitist. Majoritatea şefilor de secţie din ţară
pe specialitatea neurochirurgie sunt foşti elevi ai lui. În semn de recunoştinţă
pentru contribuţiile aduse sănătăţii poporului român, C. Arseni a fost ales
membru al Academiei Române în anul 1980 şi preşedintele Academiei de Ştiinţe
Medicale în 1984. A ridicat neurochirurgia românească la o ţinută deosebită la
nivel internaţional şi a lăsat în urmă o moştenire greu de egalat pentru cei
care i-au urmat.
