Lector univ. dr. Robert Stoica are o vastă experiență în domeniul urologiei, cu o carieră care se întinde pe mai mult de două decenii. Este medic urolog și acordă consultații, în prezent, și la Enayati Medical City. 

Dr. Stoica este supraspecializat în uroginecologie, fiind unul din puținii medici care efectuează urodinamica. Mai multe despre cum a apărut această supraspecializăre – uroginecologia – , dar și despre importanța testelor de urodinamică aflăm din acest interviu. 

Cât de important este la momentul actual ca medicii urologi să aibă supraspecializare în uroginecologie?

Uroginecologia s-a dezvoltat ca și supraspecialitate încă din anii ’70 în Statele Unite, abordează o arie de patologie la limita între două specialități – urologie și ginecologie – , și anume disfuncțiile planșeului perineal și ale organelor pelvine a căror diversitate și complexitate a dus la emergența acestei supraspecializări.

Ca patologie, ne referim cel mai frecvent la incontinența urinară, a materiilor fecale, la prolapsul organelor pelvine („ruptură de perineu”), la disfuncțiile micționale, sindromul dureros cronic pelvin (fie că este de cauză vezicală - cistita interstițială; sau de cauză ginecologică - boala inflamatorie pelvină), durerea uretrală și durerea vaginală, vezica hiperactivă, cistitele acute și cronice, fistulele vezico-vaginale, recto-vaginale și uretro-vaginale.

Supraspecializarea în uroginecologie le permite medicilor să dobândească cunoștințe și abilități avansate în diagnosticarea și tratarea acestor afecțiuni, oferind tratamente personalizate și eficiente și ajutând pacientele să-și îmbunătățească calitatea vieții. Nu în ultimul rând, această pregătire poate stimula cercetarea, inovarea și dezvoltarea de noi metode de diagnostic și tratament în acest domeniu. 

20 de specialiști în Uroginecologie, pe an

Unde se situează România la capitolul specialiști în uroginecologie?

Uroginecologia este o supraspecialitate recunoscută în Uniunea Europeană, iar numărul specialiștilor este în continuă creștere datorită necesităților din ce în ce mai mari și din cauza fenomenului de îmbătrânire a populației.

În România, programul de Uroginecologie respectă recomandările Asociației Europene de Urologie, este în conformitate cu programele similare ale universităților de medicină din Europa, este accesibil medicilor specialiștii ginecologi și urologi și se desfășoară în două centre de pregătire, București și Oradea. Acest program produce, în medie, un număr de 20 de specialiști pe an.

Ce beneficii au testele urodinamice și pentru ce sunt ele utilizate?

Beneficiile testelor urodinamice sunt următoarele:

Diagnosticarea precisă a problemelor urinare: Testele urodinamice pot ajuta la identificarea cauzei și reproducerea, în condiții controlate, a simptomelor urinare, cum ar fi incontinența urinară, dificultatea de a urina, urinarea frecventă sau durerea la urinare.

Evaluarea funcției vezicii urinare și a uretrei: Testele pot măsura capacitatea vezicii urinare de a stoca urina, presiunea din vezică în timpul umplerii și golirii, precum și fluxul de urină. Cele mai frecvente indicații sunt sindromul de vezică hiperactivă, caracterizat prin urinare frecventă și imperioasă și incontinența urinară, fie că apare asociată vezicii hiperactive sau apare la efort (tuse, strănut, râs, sport). Testele urodinamice sunt obligatorii în evaluarea funcției vezicii urinare la pacienții cu afecțiuni neurologice, cum ar fi scleroza multiplă sau leziuni ale măduvei spinării (disfuncția vezicii urinare neurogene).

Identificarea obstrucțiilor sau a altor anomalii: Testele urodinamice pot ajuta la identificarea anomaliilor structurale sau funcționale care predispun la infecții urinare recurente. Acestea sunt foarte frecvent obstrucții la nivelul tractului urinar, cum ar fi structuri uretrale sau obstrucții uretrale ce uneori apar după operațiile de incontinență urinară ce utilizează bandelete sintetice. 

Monitorizarea eficacității tratamentului: Testele pot fi utilizate pentru a evalua eficacitatea tratamentului în patologia uroginecologică și pentru a ajusta planul de tratament, dacă este necesar.

Ghidarea deciziilor terapeutice și evaluarea preoperatorie: Rezultatele testelor urodinamice pot ajuta medicii aleagă cele mai bune opțiuni de tratament pentru paciente. Testele urodinamice pot fi utilizate înainte de anumite proceduri chirurgicale pentru a evalua funcția tractului urinar și a identifica posibilele riscuri și sunt obligatorii în evaluarea cazurilor complicate. 

Informații valoroase despre funcționarea tractului urinar inferior

Există mai multe tipuri de teste folosite în urodinamică. Spuneți-ne care sunt acestea.

Testele urodinamice sunt o serie de proceduri utilizate pentru a evalua funcția vezicii urinare și a uretrei, în stocarea și eliminarea urinii. Aceste teste sunt utile în diagnosticarea și gestionarea patologiei uroginecologice, oferind informații valoroase despre modul în care funcționează tractul urinar inferior. Este important de menționat că testele urodinamice sunt, de obicei, recomandate de un medic în urma unei evaluări clinice și a altor investigații.

Frecvent, testele urodinamice sunt precedate de tratamente considerate de probă sau de încercare și, ulterior, sunt efectuate dacă nu există răspuns terapeutic suficient sau înainte de a adopta o soluție chirurgicală invazivă. Există mai multe tipuri de teste urodinamice, fiecare având un scop specific:

Uroflowmetria: Măsoară cantitatea de urină eliminată și viteza fluxului urinar. Acest test poate ajuta la identificarea obstrucțiilor uretrale sau a problemelor de contracție a vezicii urinare.

Cistometria: Evaluează capacitatea vezicii urinare de a se umple și de a stoca urina, precum și modul în care se contractă mușchii vezicii urinare. Acest test poate ajuta la diagnosticarea incontinenței urinare sau a vezicii hiperactive.

Studiul presiune-flux: Măsoară presiunea din vezica urinară în timpul urinării. Acest test poate ajuta la identificarea obstrucțiilor uretrale sau a problemelor de coordonare între vezica urinară și sfincterul uretral.

Electromiografia (EMG): Evaluează activitatea electrică a mușchilor planșeului pelvin și a sfincterului uretral. Acest test poate ajuta la diagnosticarea problemelor de coordonare musculară sau a leziunilor nervoase.

Testele urodinamice sunt, în general, neinvazive și nu sunt dureroase, sigure, dar pot exista unele riscuri minore, cum ar fi infecția urinară sau disconfortul.  În timpul testului, pot fi utilizate diverse instrumente, cum ar fi catetere urinare, senzori de presiune sau electrozi. Aceste instrumente sunt utilizate pentru a măsura fluxul urinar, presiunea din vezica urinară și activitatea electrică a mușchilor. (Figura)

Figura. Studiu presiune debit: poziția pacientei (stânga), principiul metodei (dreapta)
https://patients.uroweb.org/tests/urodynamic-testing/
European Association Of Urology - Patient Information Office 2018 ã

Care sunt patologiile pe care le întâlniți cel mai des la pacientele dvs.?

Cele mai frecvente patologii sunt:

a. Cistita interstițială sau, mai corect, sindromul dureros vezical. Este o patologie complexă și impune abordare multidisciplinară care implică: urologie, ginecologie, gastroenterologie, imagistică, psihologie, kinetoterapie, fizioterapie, terapia durerii, acupunctură. 

Cistita interstițială se manifestă prin durere la nivelul vezicii urinare (durerea este agravată de umplerea vezicii urinare) și urinare foarte frecventă, atât ziua, cât și noaptea, în absența infecției urinare. Se asociază frecvent cu istoricul de infecții urinare repetate, cu boli autoimune, traume fizice și psihice în antecedente. Are consecințe multiple asupra pacientelor, cu afectarea calității vieții, a interacțiunii sociale, frecvent cu afectare emoțională (depresie) și a vieții sexuale.

Principala piedică pe care o întâlnesc pacientele în interacțiunea cu medicii este nerecunoașterea simptomelor acestei afecțiuni și confuzia cu alte sindroame, oferirea unor variante terapeutice inadecvate sau chiar descurajarea pacientei în a căuta soluții. 

La acest moment, numărul pacientelor pe care le tratez și urmăresc de mai bine de cincisprezece ani este de mai bine de 700. 

Terapii multimodale și personalizate în funcție de pacientă 

b. Cistitele acute recurente – infecții urinare repetate, frecvent cu debut încă din adolescență, care apar de obicei după contactul sexual sau sub acțiunea unor factori de risc (esențial de recunoscut de către medic). 

Frecvent, pacientele se autotratează, punctual, la fiecare episod, uneori fără a consulta medicul urolog pe perioade de ani. În aceste cazuri, soluțiile sunt complexe, se bazează pe terapii multimodale și sunt personalizate în funcție de vârsta pacientei, comorbidități, tipul bacteriei sau bacteriilor responsabile de episoadele de cistită, statusul imun, etc.

c. Vezica hiperactivă – un sindrom caracterizat de urinări frecvente ziua și noaptea (uneori la fiecare oră) și nevoia bruscă de a urina fără a putea amâna (imperiozitate). Frecvent, aceste paciente prezintă și incontinență urinară atunci când nu pot urina în timp util. 

Tratamentul este, de asemenea, multimodal și pleacă de la simple sfaturi legate de aportul de lichide și de evitare a anumitor alimente sau băuturi, medicație orală și combinații de medicamente, terapii adjuvante noninvazive (stimulare electrică, exerciții pelvine, acupunctură), ajungând la proceduri invazive (de exemplu, injectarea de toxină botulinică la nivelul vezicii urinare). Testul urodinamic în gestionarea acestor paciente este esențial și indispensabil.

d. Incontinența urinară de efort este caracterizată prin pierderea involuntară de urină în timpul activităților fizice, tusei, strănutului sau râsului, în cantități ce variază de la câteva picături, până la cantități care reprezintă o problemă socială. Tratamentul inițial trebuie să fie întotdeauna conservator și presupune modificări ale stilului de viață, exerciții de întărire a musculaturii planșeului pelvin (Kegel). 

Există proceduri minim-invazive ce pot ajuta cazuri selecționate, dar în cazurile refractare, intervenția chirurgicală de montare a bandeletei suburetrale rămâne ultima soluție. Această intervenție este o procedură simplă și relativ lipsită de riscuri, dar, la fel ca majoritatea intervențiilor uroginecologice, succesul ei este proporțional cu pregătirea și experiența chirurgului.

e. Prolapsul urogenital – caracterizat prin coborârea unuia sau mai multor organe pelvine (uter, vezică urinară, rect) din poziția lor normală în interiorul pelvisului, spre sau prin deschiderea vaginală. Prolapsul este cauzat, cel mai frecvent, de slăbirea sau deteriorarea structurilor de susținere a organelor pelvine (mușchii planșeului pelvin și ligamentele). 

Tratamentul prolapsului urogenital este individualizat în funcție de vârstă, istoric, statusul hormonal și starea generală de sănătate a pacientei și include exercițiile Kegel, dispozitive de reducere și contenție a prolapsului (pesare), tratament hormonal local și, în cazurile severe, beneficiază de intervenție chirurgicală de repoziționare și reparare a structurilor ce susțin organele. Intervenția poate fi efectuată pe cale vaginală sau abdominală, chirurgical clasic, laparoscopic sau asistat de robotul chirurgical.

f. Vezica neurogenă este o afecțiune complexă în care există o disfuncție a vezicii urinare cauzată de leziuni ale sistemului nervos (traumatisme cerebrale sau spinale, scleroza multiplă, spina bifida, boala Parkinson, accidentul vascular cerebral), diabetul zaharat. Aceasta poate afecta capacitatea vezicii de a se umple și de a se goli corespunzător, ducând la retenție de urină, incontinență urinară, urinare frecventă. Examenul urodinamic este obligatoriu la aceste paciente și, uneori, trebuie repetat periodic pentru monitorizarea stării vezicii urinare și a rinichilor. 

Pacientele se resemnează, se izolează de familie și de prieteni

Pentru că se apropie Lunii femeii – martie (să nu uităm nici de Ziua Internațională a Femeii), vă rog să transmiteți un mesaj doamnelor, pentru a le reaminti importanța vizitei la un medic urolog.

Afecțiunile uroginecologice sunt frecvent percepute de paciente ca probleme specifice înaintării în vârstă, sau inevitabile după sarcină / naștere și, la fel de frecvent, acestea se resemnează din punct de vedere al reducerii calității vieții personale și sociale, cu limitarea activităților care le fac plăcere, cu izolarea față de familie și de prieteni, cu apelarea la utilizarea permanentă de absorbante sau, pur și simplu, conviețuiesc cu simptomele. 

În lipsa unei evaluări corecte efectuată de către un medic (de preferat uroginecolog) ce are acces la toate metodele moderne de diagnostic și tratament și, ulterior, fără a apela la una sau mai multe din soluțiile propuse, nu va veni o zi în care afecțiunea se va rezolva spontan, ci dimpotrivă, simptomele vor persista și chiar se pot agrava. Așadar, pacientele trebuie sa solicite ajutor specializat, medicina modernă oferă soluții potrivite pentru toate problemele uroginecologice. 

Ce să reținem despre suplimentele utilizate în infecțiile urinare

La televizor vedem destul de des reclame la suplimente ori medicamente pentru tratarea infecțiilor tractului urinar. Ce le-ați spune pacienților români care apelează la astfel de suplimente/medicamente fără să ceară opinia unui medic urolog?

Cel puțin 50% din femei vor face cel puțin un episod de infecție de tract urinar pe parcursul vieții, și un procentaj de cel puțin 20%– și care crește odată cu vârsta – vor face infecții urinare multiple sau chiar recurente (mai mult de trei episoade de infecție urinară pe an). Așadar, infecția tractului urinar este o patologie foarte frecventă și reprezintă 25% din toate tipurile de infecții ce pot apărea la femei. Tratamentul este multimodal și presupune modificări comportamentale, stimularea imunității, modificarea compoziției urinei, tratament antibiotic, tratament adjuvant (de obicei fitoterapie sau suplimente) și tratament simptomatic.

Rolul fitoterapiei este controversat în literatura de specialitate, dar în practica curentă poate ajuta, în cazuri selecționate, mai ales în privința recidivei infecției urinare. Totuși, suplimentele utilizate în tratamentul infecțiilor urinare sunt diferite prin concepție și compoziție și trebuie utilizate adecvat în funcție de mulți parametri clinici, bacteriologici, de istoric și comorbidități ale pacientei.

O astfel de deciziei aparține, evident, unui medic cu pregătirea necesară în această patologie (și mai ales care beneficiază de experiența utilizării acestor suplimente la multe alte cazuri de infecții urinare – aceasta fiind, în cele din urmă, diferența fundamentală între experiența unui medic care a tratat și monitorizat evoluția a sute de pacienți cu infecții urinare și sfatul unei prietene sau vecine care, la un moment dat, a avut o evoluție bună cu un anume supliment) sau cu alegerea utilizării unui supliment pe care îl cunoaștem după o reclamă TV.