„Profesorul dr. Octavian Gheorghian – o figură românească ce poate fi
pomenită printre ilustrele personalităţi ce intră în splendidul Panteon al
neamului românesc… Observăm însă cu mâhnire cât de puţin a fost cunoscut în
restul ţării numele acestui savant de renume european şi cât de neştiută a fost
viaţa admirabilă a acestui bucovinean care merită cu prisosinţă să fie
considerat una din gloriile noastre naţionale“, scria dr. V. Trifu, în Universul literar nr. 11, din 9 martie
1930. Într-adevăr, viaţa şi activitatea acestui medic ilustru, uitat şi aproape
total necunoscut de istoriografia medicală românească, au fost în cele din urmă
restituite de câteva surse biobibliografice precum cele editate de Biblioteca
Bucovinei „I. G. Sbiera“ din Suceava: „Personalităţi bucovinene“ – vol. VIII,
Dicţionar, Suceava, 1977. Autorii, Emil Satco şi Ioan Pânzar, redau titlurile şi
funcţiile deţinute de prof. dr. Octavian Gheorghian. (Totuşi, la final, s-a
strecurat o confuzie: aceea că prof. dr. O. Gheorghian ar fi autorul „primului
manual în limba română destinat Şcolii de moaşe din Cernăuţi“. Adevăratul autor
este dr. Ioan Volcinschi, 1846–1910. În 1883, acesta publica, la Cernăuţi, sub
titlul: „Moşitul, Manual pentru moaşe“, prima lucrare de specialitate în limba
română.)
Un alt demers a fost comunicarea la Societatea Română de Istoria
Medicinii – filiala Bucureşti, prezentată în 2002 de Tit-Teodor Gheorghian, fiu
(1914–2008), şi Muşat Gheorghian, nepot. Acesta din urmă a dat citire unei
biografii inspirate de cea semnată de dr. doc. V. Trifu, completată cu
documente aflate în posesia familiei. În 2003, la Suceava a avut loc a XXXV-a
Reuniune Naţională de Istoria Medicinii şi Farmaciei. Tema principală,
„Istoricul medicinii şi farmaciei în Bucovina, în contextul naţional şi
european“, a cunoscut cel mai mare număr de comunicări, printre care şi: „Prof.
dr. Octavian Gheorghian – un precursor al medicinii moderne în Bucovina, la începutul
secolului XX“, autori – Tit von Gheorghian şi Muşat von Gheorghian.
Avem şi altă sursă pe care o restituim cititorilor, o ergografie apărută
în ziarul Libertatea cuvântului, nr.
8 (81), 20 feb. 2004, sub semnătura doctorului Ion Broască, preşedintele Societăţii
Medicale „Isidor Bodea“ din regiunea Cernăuţi. Articolul „Dr. Octavian
Gheorghian – ilustră personalitate medicală din Bucovina“ a apărut ca omagiu
adus „savantului de renume european, fost director al Maternităţii din Cernăuţi,
la aniversarea celor 130 de ani de la naştere, 24 iunie 1874“.
Octavian Gheorghian s-a născut
în oraşul Siret (azi în jud. Suceava), ca fiu al preotului paroh Gheorghe
Gheorghian şi al Olimpiei (născută Bucevschi), sora pictorului Epaminonda
Bucevschi (1841–1891). Tânăra mamă se stinge timpuriu, la vârsta de 24 de ani.
Pe tatăl său îl regăsim în 1905 (25.09/8.10), înscris cu numele de G. Georgian
pe certificatul de cununie religioasă al fiului său, dr. Octavian Georgian,
medic secundar din Cernăuţi, care se căsătorea, la vârsta de 31 de ani, cu Matilda
Mira din Ianca (Oltenia – România), în vârstă de 20 de ani. În 1744, pe un act
de vânzare-cumpărare, se atestă că „protopopul Gavril şi soţia sa Nastasia (…)
vând lui Ion Gheorghian jumătate de sat de Muşineţ (sic!), ţinutul Sucevei“.
După această dată, se înmulţesc documentele ce privesc neamul Gheorghienilor
din Muşeniţa, iar arborele său genealogic şi-a îmbogăţit coroana cu ramuri şi
mlădiţe nobile, până în zilele noastre. Herbul nobiliar există şi s-a aflat
mereu în posesia urmaşilor încă din anul 1796, fiind cercetat şi reprodus chiar
de un renumit genealogist-heraldist, Traian Larionescu (1905–1979), în lucrările
sale.
Anii de şcolarizare ai tânărului O. Gheorghian au urmat etapele fireşti:
clasele primare la Siret, liceul la Suceava şi ultimii ani la Liceul
„Hurmuzache“ din Rădăuţi, unde trece un strălucit bacalaureat. Apoi, se înscrie
la Facultatea de Medicină din Graz, trece la Viena, unde îşi finalizează
studiile medicale cu titlul de doctor în medicină şi chirurgie, în 1898. A fost
apreciat încă din timpul studenţiei pentru precizia, siguranţa şi manualitatea
dovedite la activităţile practice; de aceea, este sfătuit în mod serios să se
facă chirurg.
Este interesat să înveţe mai mult pentru a fi bine pregătit, ca urmare i
se oferă postul de medic asistent la Kaiser
Königliche Allgemeine Krankenhaus din Viena, unde va rămâne timp de doi
ani, sub îndrumarea dr. Hofmökl, dr. Drasche, dr. baron Wiederhofer etc. Deşi
este invitat să rămână la Viena pe posturi importante, tânărul Gheorghian se întoarce
în anul 1900 la Cernăuţi, pe postul de medic secundar la Bucowiener Landesspital. Este apreciat, dar, fiind un bun
organizator şi deja cunoscut ca profesionist de marcă, este transferat
provizoriu la conducerea Spitalului din Suceava, care se afla într-o stare
deplorabilă şi necesita o reabilitare de urgenţă. După ce pune bună rânduială,
timp de un an şi jumătate, în spitalul sucevean, pleacă, din nou, „pe cont
propriu“, la Viena. Aici se specializează în „boale de femei şi faceri“, adică în
Ginecologie-obstetrică. Conştient şi exigent cu sine însuşi, trece pe rând în
clinicile renumite din Rostok, Berlin şi Dresda, pentru perfecţionare. Din nou
este remarcat şi solicitat să rămână în clinica obstetricală condusă de dr.
Leopold la Dresda, „cu intenţia mărturisită de a-l face urmaşul său“. Dar gândul
întoarcerii în Bucovina natală nu-i lasă nicio îndoială şi refuză categoric
această onoare.
La Cernăuţi va ocupa postul de medic-director la Maternitate, prin
concurs, în 1903. Mai ştim că pe certificatul de cununie religioasă din 1905
este trecut în rubrica profesiei „medic secundar“. Maternitatea din Cernăuţi
funcţiona într-o veche clădire insalubră şi dărăpănată, ridicată aici încă din
anul 1866 (dr. Octavian Lupu: „O şcoală de moaşe şi o maternitate în vechea
Bucovină“ din volumul „Momente din trecutul medicinii“ – studii, note şi
documente sub redacţia dr. G. Brătescu, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983). Cu
energia şi autoritatea sa recunoscute, dr. O. Gheorghian realizează, cu sprijin
local, o maternitate nouă, modernă şi înzestrată cu ultimele aparate şi
instrumente, corespunzător cerinţelor timpului. Aceasta va fi găzduită în fosta
şcoală de agricultură din Cernăuţi, desfiinţată din motive economice. Tot din
lucrarea dr. Octavian Lupu aflăm că „sub conducerea dr. O. Gheorghian, Şcoala
de stat pentru moaşe şi Maternitatea ţării înregistrează o epocă de înflorire“ şi
tot în această perioadă „apar statistici mai bine întocmite“ care oglindesc
buna administraţie a celor două instituţii. Scăderea mortalităţii în
Maternitate se explică şi prin altă menţionare: „Pe vremea dr. Gheorghian s-au
depus insistenţe pentru o severă asepsie (…)“.
În 1911, primeşte titlul de profesor
universitar şi invitaţia de a preda cursuri la Catedra de Obstetrică şi
Ginecologie de la Universitatea din Viena. Refuză politicos şi se întoarce la
Cernăuţi, pentru că el, omul, avea nevoie de ceva mai mult decât laurii care-i încoronau
profesia; era împlinirea „datorinţei“ faţă de semenii săi din ţară.
Primul Război Mondial zguduie din temelii
colosul habsburgic şi oraşul Cernăuţi devine scenă de lupte sângeroase. În
aceste momente, medicul O. Gheorghian îşi face datoria organizând instituţiile
sanitare, pe care le menţine active: „Tata, singurul medic ce rămăsese la Cernăuţi,
ajutat doar de câţiva sanitari, alerga pretutindeni şi fără teamă, însufleţindu-şi
subalternii – obţine în condiţiile acelor evenimente o situaţie de stabilitate,
fără epidemii şi fără mortalitate crescută, îngrijind răniţii din toate
armatele beligerante“, îşi amintea fiul său, Tit-Tudor Gheorghian.
Anul 1918 este înscris cu litere de aur în
istoria poporului român şi pentru Bucovina şi bucovineni; pentru o mulţime de
intelectuali patrioţi era ocazia de a milita pentru eliberare şi unirea cu România.
„…Din iniţiativa prof. Sextil Puşcariu, un grup de intelectuali români se întâlneşte
la 12 octombrie 1918, în casa dr. Isidor Bodea (medicul bănăţean, director al
Spitalului de Copii din Cernăuţi). La această consfătuire au participat: dr.
Isidor Bodea, prof. Sextil Puşcariu (originar din Braşov) şi bucovinenii:
Dionisie Bejan, Max Hacman, Al. Procopovici, Vasile Bodnarescu, Ştefan Saghin,
O. Gheorghiu, dr. Octavian Gheorghian, V. Marcu, Iacobovici-Boldişor, C.
Homiuc, Gh. Sandru şi Alex. Vitencu“ (Radu Economu, „Unirea Bucovinei“, 1918,
Editura Fundaţiei Culturale Române). Printre cei 50 de membri ce au format
Consiliul Naţional Român s-a aflat şi dr. O. Gheorghian, care îşi petrecea cea
mai mare parte din timpul rămas de la serviciul Maternităţii printre
intelectuali de marcă, recunoscuţi ca luptători fervenţi pentru libertate.
Profesorul Gheorghian ne va surprinde poate, cu un rol pe măsura profilului său
de mare patriot, aflat în continuare pe „tabla de şah“ a Unirii Bucovinei.
La 28 noiembrie 1918, membrii Consiliului Naţional,
printre care şi prof. dr. O. Gheorghian, au participat la Congresul General al
Bucovinei din Sala Sinodală a Mitropoliei din Cernăuţi. Şeful guvernului
bucovinean, Iancu Flondor, prezidează Congresul şi dă citire „Declaraţiei prin
care se hotărăşte unirea Bucovinei cu Regatul României“. Congresul alege o
delegaţie din 15 membri care să prezinte regelui Ferdinand, la Iaşi, „Actul de
Unire al Bucovinei“, din care face parte şi dr. Octavian Gheorghian.
În Guvern, din cele 11 ministere conduse de
secretari de stat, la „Salubritate publică“ a fost numit prof. dr. O.
Gheorghian, care a făcut parte şi din Consiliul Sanitar Superior al României,
colaborând la redactarea mai multor legi sanitare.
Acest om „cu ochii totdeauna umezi şi
sclipitori ca de căprioară“, cum îl descria V. Sion, a fost implicat direct în
organizarea Serviciului Sanitar al Bucovinei, în activitatea societăţilor ştiinţifice
medicale: a fost preşedintele filialei Cernăuţi a Asociaţiei Medicilor din România,
vicepreşedinte în comitetul acestei asociaţii şi, în cele din urmă, preşedintele
Congresului Medicilor din România (Cernăuţi, 1927).
Din viaţa politică se retrăsese încă din
1923, pentru a se dedica conducerii Maternităţii sale din Cernăuţi, profesiei
de care era legat pe viaţă. Era chemat să salveze vieţi în cele mai dificile
cazuri şi în cele mai îndepărtate locuri: la Iaşi, Chişinău, Botoşani etc.
El a fost maestrul Obstetricii româneşti,
dar şi europene; o mare parte din activitatea sa medicală a fost răspândită prin
articole ştiinţifice publicate în revistele de specialitate din Austria,
Germania şi, bineînţeles, din România. A trecut în eternitate în 1929.
Prof. dr. Octavian Gheorghian se încadrează întru
totul definiţiei date de profesorul clujean dr. I. Goia: „Maestru este înainte
de toate un medic desăvârşit. Adică are darul rar, arta rară, de a vindeca
bolnavi şi de a învăţa pe alţii să vindece, de a preda şi de a învăţa pe alţii
să predea… Într-un cuvânt, maestrul este un creator de şcoală, de tradiţie“.
