Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Istoria Medicinei

Un "pion" pe tabla destinului bucovinean: prof. dr. Octavian Gheorghian

Viața Medicală
Antoaneta LUCAŞCIUC miercuri, 5 octombrie 2011
  „Profesorul dr. Octavian Gheorghian – o figură românească ce poate fi pomenită printre ilustrele personalităţi ce intră în splendidul Panteon al neamului românesc… Observăm însă cu mâhnire cât de puţin a fost cunoscut în restul ţării numele acestui savant de renume european şi cât de neştiută a fost viaţa admirabilă a acestui bucovinean care merită cu prisosinţă să fie considerat una din gloriile noastre naţionale“, scria dr. V. Trifu, în Universul literar nr. 11, din 9 martie 1930. Într-adevăr, viaţa şi activitatea acestui medic ilustru, uitat şi aproape total necunoscut de istoriografia medicală românească, au fost în cele din urmă restituite de câteva surse biobibliografice precum cele editate de Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera“ din Suceava: „Personalităţi bucovinene“ – vol. VIII, Dicţionar, Suceava, 1977. Autorii, Emil Satco şi Ioan Pânzar, redau titlurile şi funcţiile deţinute de prof. dr. Octavian Gheorghian. (Totuşi, la final, s-a strecurat o confuzie: aceea că prof. dr. O. Gheorghian ar fi autorul „primului manual în limba română destinat Şcolii de moaşe din Cernăuţi“. Adevăratul autor este dr. Ioan Volcinschi, 1846–1910. În 1883, acesta publica, la Cernăuţi, sub titlul: „Moşitul, Manual pentru moaşe“, prima lucrare de specialitate în limba română.)
  Un alt demers a fost comunicarea la Societatea Română de Istoria Medicinii – filiala Bucureşti, prezentată în 2002 de Tit-Teodor Gheorghian, fiu (1914–2008), şi Muşat Gheorghian, nepot. Acesta din urmă a dat citire unei biografii inspirate de cea semnată de dr. doc. V. Trifu, completată cu documente aflate în posesia familiei. În 2003, la Suceava a avut loc a XXXV-a Reuniune Naţională de Istoria Medicinii şi Farmaciei. Tema principală, „Istoricul medicinii şi farmaciei în Bucovina, în contextul naţional şi european“, a cunoscut cel mai mare număr de comunicări, printre care şi: „Prof. dr. Octavian Gheorghian – un precursor al medicinii moderne în Bucovina, la începutul secolului XX“, autori – Tit von Gheorghian şi Muşat von Gheorghian.
  Avem şi altă sursă pe care o restituim cititorilor, o ergografie apărută în ziarul Libertatea cuvântului, nr. 8 (81), 20 feb. 2004, sub semnătura doctorului Ion Broască, preşedintele Societăţii Medicale „Isidor Bodea“ din regiunea Cernăuţi. Articolul „Dr. Octavian Gheorghian – ilustră personalitate medicală din Bucovina“ a apărut ca omagiu adus „savantului de renume european, fost director al Maternităţii din Cernăuţi, la aniversarea celor 130 de ani de la naştere, 24 iunie 1874“.
  Octavian Gheorghian s-a născut în oraşul Siret (azi în jud. Suceava), ca fiu al preotului paroh Gheorghe Gheorghian şi al Olimpiei (născută Bucevschi), sora pictorului Epaminonda Bucevschi (1841–1891). Tânăra mamă se stinge timpuriu, la vârsta de 24 de ani. Pe tatăl său îl regăsim în 1905 (25.09/8.10), înscris cu numele de G. Georgian pe certificatul de cununie religioasă al fiului său, dr. Octavian Georgian, medic secundar din Cernăuţi, care se căsătorea, la vârsta de 31 de ani, cu Matilda Mira din Ianca (Oltenia – România), în vârstă de 20 de ani. În 1744, pe un act de vânzare-cumpărare, se atestă că „protopopul Gavril şi soţia sa Nastasia (…) vând lui Ion Gheorghian jumătate de sat de Muşineţ (sic!), ţinutul Sucevei“. După această dată, se înmulţesc documentele ce privesc neamul Gheorghienilor din Muşeniţa, iar arborele său genealogic şi-a îmbogăţit coroana cu ramuri şi mlădiţe nobile, până în zilele noastre. Herbul nobiliar există şi s-a aflat mereu în posesia urmaşilor încă din anul 1796, fiind cercetat şi reprodus chiar de un renumit genealogist-heraldist, Traian Larionescu (1905–1979), în lucrările sale.
  Anii de şcolarizare ai tânărului O. Gheorghian au urmat etapele fireşti: clasele primare la Siret, liceul la Suceava şi ultimii ani la Liceul „Hurmuzache“ din Rădăuţi, unde trece un strălucit bacalaureat. Apoi, se înscrie la Facultatea de Medicină din Graz, trece la Viena, unde îşi finalizează studiile medicale cu titlul de doctor în medicină şi chirurgie, în 1898. A fost apreciat încă din timpul studenţiei pentru precizia, siguranţa şi manualitatea dovedite la activităţile practice; de aceea, este sfătuit în mod serios să se facă chirurg.
  Este interesat să înveţe mai mult pentru a fi bine pregătit, ca urmare i se oferă postul de medic asistent la Kaiser Königliche Allgemeine Krankenhaus din Viena, unde va rămâne timp de doi ani, sub îndrumarea dr. Hofmökl, dr. Drasche, dr. baron Wiederhofer etc. Deşi este invitat să rămână la Viena pe posturi importante, tânărul Gheorghian se întoarce în anul 1900 la Cernăuţi, pe postul de medic secundar la Bucowiener Landesspital. Este apreciat, dar, fiind un bun organizator şi deja cunoscut ca profesionist de marcă, este transferat provizoriu la conducerea Spitalului din Suceava, care se afla într-o stare deplorabilă şi necesita o reabilitare de urgenţă. După ce pune bună rânduială, timp de un an şi jumătate, în spitalul sucevean, pleacă, din nou, „pe cont propriu“, la Viena. Aici se specializează în „boale de femei şi faceri“, adică în Ginecologie-obstetrică. Conştient şi exigent cu sine însuşi, trece pe rând în clinicile renumite din Rostok, Berlin şi Dresda, pentru perfecţionare. Din nou este remarcat şi solicitat să rămână în clinica obstetricală condusă de dr. Leopold la Dresda, „cu intenţia mărturisită de a-l face urmaşul său“. Dar gândul întoarcerii în Bucovina natală nu-i lasă nicio îndoială şi refuză categoric această onoare.
  La Cernăuţi va ocupa postul de medic-director la Maternitate, prin concurs, în 1903. Mai ştim că pe certificatul de cununie religioasă din 1905 este trecut în rubrica profesiei „medic secundar“. Maternitatea din Cernăuţi funcţiona într-o veche clădire insalubră şi dărăpănată, ridicată aici încă din anul 1866 (dr. Octavian Lupu: „O şcoală de moaşe şi o maternitate în vechea Bucovină“ din volumul „Momente din trecutul medicinii“ – studii, note şi documente sub redacţia dr. G. Brătescu, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983). Cu energia şi autoritatea sa recunoscute, dr. O. Gheorghian realizează, cu sprijin local, o maternitate nouă, modernă şi înzestrată cu ultimele aparate şi instrumente, corespunzător cerinţelor timpului. Aceasta va fi găzduită în fosta şcoală de agricultură din Cernăuţi, desfiinţată din motive economice. Tot din lucrarea dr. Octavian Lupu aflăm că „sub conducerea dr. O. Gheorghian, Şcoala de stat pentru moaşe şi Maternitatea ţării înregistrează o epocă de înflorire“ şi tot în această perioadă „apar statistici mai bine întocmite“ care oglindesc buna administraţie a celor două instituţii. Scăderea mortalităţii în Maternitate se explică şi prin altă menţionare: „Pe vremea dr. Gheorghian s-au depus insistenţe pentru o severă asepsie (…)“.
   În 1911, primeşte titlul de profesor universitar şi invitaţia de a preda cursuri la Catedra de Obstetrică şi Ginecologie de la Universitatea din Viena. Refuză politicos şi se întoarce la Cernăuţi, pentru că el, omul, avea nevoie de ceva mai mult decât laurii care-i încoronau profesia; era împlinirea „datorinţei“ faţă de semenii săi din ţară.
   Primul Război Mondial zguduie din temelii colosul habsburgic şi oraşul Cernăuţi devine scenă de lupte sângeroase. În aceste momente, medicul O. Gheorghian îşi face datoria organizând instituţiile sanitare, pe care le menţine active: „Tata, singurul medic ce rămăsese la Cernăuţi, ajutat doar de câţiva sanitari, alerga pretutindeni şi fără teamă, însufleţindu-şi subalternii – obţine în condiţiile acelor evenimente o situaţie de stabilitate, fără epidemii şi fără mortalitate crescută, îngrijind răniţii din toate armatele beligerante“, îşi amintea fiul său, Tit-Tudor Gheorghian.
   Anul 1918 este înscris cu litere de aur în istoria poporului român şi pentru Bucovina şi bucovineni; pentru o mulţime de intelectuali patrioţi era ocazia de a milita pentru eliberare şi unirea cu România. „…Din iniţiativa prof. Sextil Puşcariu, un grup de intelectuali români se întâlneşte la 12 octombrie 1918, în casa dr. Isidor Bodea (medicul bănăţean, director al Spitalului de Copii din Cernăuţi). La această consfătuire au participat: dr. Isidor Bodea, prof. Sextil Puşcariu (originar din Braşov) şi bucovinenii: Dionisie Bejan, Max Hacman, Al. Procopovici, Vasile Bodnarescu, Ştefan Saghin, O. Gheorghiu, dr. Octavian Gheorghian, V. Marcu, Iacobovici-Boldişor, C. Homiuc, Gh. Sandru şi Alex. Vitencu“ (Radu Economu, „Unirea Bucovinei“, 1918, Editura Fundaţiei Culturale Române). Printre cei 50 de membri ce au format Consiliul Naţional Român s-a aflat şi dr. O. Gheorghian, care îşi petrecea cea mai mare parte din timpul rămas de la serviciul Maternităţii printre intelectuali de marcă, recunoscuţi ca luptători fervenţi pentru libertate. Profesorul Gheorghian ne va surprinde poate, cu un rol pe măsura profilului său de mare patriot, aflat în continuare pe „tabla de şah“ a Unirii Bucovinei.
   La 28 noiembrie 1918, membrii Consiliului Naţional, printre care şi prof. dr. O. Gheorghian, au participat la Congresul General al Bucovinei din Sala Sinodală a Mitropoliei din Cernăuţi. Şeful guvernului bucovinean, Iancu Flondor, prezidează Congresul şi dă citire „Declaraţiei prin care se hotărăşte unirea Bucovinei cu Regatul României“. Congresul alege o delegaţie din 15 membri care să prezinte regelui Ferdinand, la Iaşi, „Actul de Unire al Bucovinei“, din care face parte şi dr. Octavian Gheorghian.
   În Guvern, din cele 11 ministere conduse de secretari de stat, la „Salubritate publică“ a fost numit prof. dr. O. Gheorghian, care a făcut parte şi din Consiliul Sanitar Superior al României, colaborând la redactarea mai multor legi sanitare.
   Acest om „cu ochii totdeauna umezi şi sclipitori ca de căprioară“, cum îl descria V. Sion, a fost implicat direct în organizarea Serviciului Sanitar al Bucovinei, în activitatea societăţilor ştiinţifice medicale: a fost preşedintele filialei Cernăuţi a Asociaţiei Medicilor din România, vicepreşedinte în comitetul acestei asociaţii şi, în cele din urmă, preşedintele Congresului Medicilor din România (Cernăuţi, 1927).
   Din viaţa politică se retrăsese încă din 1923, pentru a se dedica conducerii Maternităţii sale din Cernăuţi, profesiei de care era legat pe viaţă. Era chemat să salveze vieţi în cele mai dificile cazuri şi în cele mai îndepărtate locuri: la Iaşi, Chişinău, Botoşani etc.
   El a fost maestrul Obstetricii româneşti, dar şi europene; o mare parte din activitatea sa medicală a fost răspândită prin articole ştiinţifice publicate în revistele de specialitate din Austria, Germania şi, bineînţeles, din România. A trecut în eternitate în 1929.
   Prof. dr. Octavian Gheorghian se încadrează întru totul definiţiei date de profesorul clujean dr. I. Goia: „Maestru este înainte de toate un medic desăvârşit. Adică are darul rar, arta rară, de a vindeca bolnavi şi de a învăţa pe alţii să vindece, de a preda şi de a învăţa pe alţii să predea… Într-un cuvânt, maestrul este un creator de şcoală, de tradiţie“.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC