Newsflash
Istoria Medicinei

Un fost decan la Medicina ieşeană

de Dr. Richard CONSTANTINESCU - nov. 10 2014
Un fost decan la Medicina ieşeană
   Pentru băcăuani, numele lui Vasile Negel este aproape necunoscut, deşi în calendarele locale este adesea menţionat. S-a născut la Bacău, la 6 iulie 1854, şi a murit la Iaşi, la 11 iunie 1923. Mediciniştii ieşeni mai pot auzi de el pe la vreo oră de istoria medicinii ori îi pot zări numele gravat pe placa din holul rectoratului UMF „Gr. T. Popa“. În plus, o fotografie este înrămată pe unul dintre stâlpii din interiorul muzeului de istoria medicinii. O vreme, un bust din acelaşi muzeu, deşi îl reprezenta pe Vasile Bejan (1852–1923), era prezentat ca fiind al lui Vasile Negel; într-o zi, un descendent al familiei Bejan şi-a recunoscut înaintaşul şi a corectat eroarea.
   Tânărul băcăuan şi-a făcut studiile liceale la Iaşi şi a studiat medicina la Paris, unde şi-a susţinut teza de doctorat cu tema „De la syphilis rénale“. Un an mai târziu, în 1883, a revenit în ţară. Şi-a început activitatea medicală la Iaşi, ca profesor suplinitor la catedrele de dermatologie şi histologie. La 20 septembrie 1888, a devenit profesor definitiv la catedra de anatomie patologică. Studenţii din anul III îl întâlneau lunea şi miercurea, când susţinea prelegerile, iar pe caietul unui tânăr aspirant ieşean am găsit notat, în dreptul numelui profeso­rului Negel: „Anatomia pathologică. Curs: Boalele de ficat. Boalele sângelui, a encephalului şi ale menin­geloru; Lucrări practice: Vineri de la 8–10 a.m. în localul Labo­ratorului, sub conducerea Dlui Prof. V. Negel şi Dlui Preparator Dr. Al. Pilescu – anul şcolar 1896–1897“.
   Activităţii didactice i-a adăugat implicarea în dotarea laboratorului de anatomie patologică, crearea unui muzeu şi a unei săli de microscopie. Întreaga perioadă cât a activat ca profesor şi-a concentrat atenţia către sporirea bazei materiale a disciplinei, dar mai ales creşterii ştiinţifice şi morale a studenţilor şi medicilor cu care interacţiona. S-a aflat printre fondatorii Societăţii Anatomice şi a fost membru în comitetul de redacţie al Gazetei medicale din Iaşi şi a Analelor Casei Spitalelor şi Ospiciilor Sf. Spiridon din Iaşi. A fost epitrop al Epitropiei „Sf. Spiridon“, iar între 1916 şi 1919 a ocupat funcţia de decan al Facultăţii de Medicină din Iaşi. Activitatea publicistică a fost constantă şi consistentă.
   A fost numit medic şef al „consultaţiilor de pe lângă spitalul Sf. Spiridon“, ulterior a devenit medic primar prin concurs, la secţia I medicină internă. În 1911–1912, a suplinit, ca profesor, catedra de medicină internă a clinicii I medicale, devenită vacantă după decesul profesorului Ludovic Russ jr. (1849–1911). S-a implicat, împreună cu Al. Brăescu şi C. Thiron, în susţinerea înfiinţării unui spital de psihiatrie la Iaşi, necesar la acea vreme pentru zona Moldovei şi pentru învăţământul medical ieşean.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe