La
23 noiembrie a.c., în Aula Academiei Române, s-a desfăşurat un eveniment
omagial dedicat singurului român câştigător al Premiului Nobel pentru medicină şi
fiziologie, George Emil Palade. Evenimentul a fost organizat de Secţia de ştiinţe
biologice a Academiei Române, Institutul de Biologie şi Patologie Celulară
„Nicolae Simionescu“ şi Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă. Marele
absent de la eveniment a fost acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei
Române, care fusese însărcinat cu deschiderea evenimentului. Prin urmare, acad.
Maya Simionescu, care a lucrat cu profesorul George Emil Palade, în SUA, circa
zece ani, a deschis seria discursurilor, care au evidenţiat aspecte biografice şi
profesionale din viaţa savantului. Acad. Maya Simionescu a făcut o trecere în
revistă a paşilor mărunţi, dar siguri, pe care profesorul Palade i-a făcut
pentru a desluşi interiorul celulei, considerată până la acel moment o „cutie
neagră“. Profesorul Palade a pornit pe acest drum al cercetării intimităţii
celulei împreună cu Albert Claude şi Keith Porter, colaboratori la
Universitatea Rockefeller. Împreună au dezmembrat celula şi au studiat-o timp
de peste 22 de ani. Marile descoperiri ştiinţifice – de exemplu, descoperirea
ribozomilor, la nivelul cărora au loc procese vitale pentru viaţa celulei –
le-au adus lui Palade şi Claude, în anul 1974, premiul Nobel.
Una dintre calităţile savantului a fost răbdarea
ieşită din comun, calitate altfel indispensabilă unui cercetător. Aşa se face că,
de fiecare dată când făcea o descoperire, savantul nu se grăbea să facă afirmaţii
în absenţa unor date experimentale solide. Tot de la acad. Maya Simionescu am
aflat că profesorul Palade a fost un excelent clinician, ba mai mult, că nu a părăsit
niciodată medicina, dar a vrut să cunoască bazele ei ştiinţifice. Iar pentru că
au lucrat împreună aproape un deceniu, relaţia dintre profesorul Palade şi soţii
Maya şi Nicolae Simionescu – cei trei erau cunoscuţi sub numele de „the famous
Romanian trio“ – s-a consolidat şi dincolo de laborator, cei trei petrecând
împreună multe momente frumoase. De la acad. Maya Simionescu am mai aflat ce
hobbyuri avea omul George E. Palade: printre altele, iubea natura şi, ori de
câte ori avea ocazia, făcea scufundări, în timpul cărora cerceta viaţa
subacvatică.
La rândul său, acad. Laurenţiu M. Popescu,
preşedintele Secţiei de ştiinţe medicale a Academiei Române, i-a creionat un
frumos portret profesorului Palade, subliniind că savantul nu a făcut altceva
decât să întoarcă telescopul lui Galileo Galilei, dinspre bolta cerească spre
celulă. Potrivit vorbitorului, George Emil Palade a schimbat medicina şi
biologia prin descoperirile sale şi, de aceea, îl aşază pe aceeaşi treaptă cu
Eugène Ionesco şi Constantin Brâncuşi.
Un moment emoţionat din timpul evenimentului
omagial a fost proiecţia filmului realizat cu prilejul ceremoniei decernării
premiului Nobel, în anul 1974, profesorului George E. Palade, la Stockholm.
Filmul a fost comentat de conf. dr. Octavian Buda, şeful Disciplinei istoria
medicinii din UMF „Carol Davila“ Bucureşti.
Printre
vorbitori s-a aflat şi dr. Anca Sima, membru corespondent al Academiei Române.
Aceasta a vorbit despre viziunea integratoare a lui George E. Palade asupra
celulei – o cotitură în ştiinţele biomedicale. La finalul discursului său, dr.
Anca Sima a susţinut importanţa existenţei unui curs din care studenţii să afle
cum s-au făcut descoperirile ştiinţifice care l-au condus pe profesorul Palade
spre Nobel. A luat, apoi, cuvântul dr. Luisa Flonta, care a povestit că,
indirect, a avut legătură cu profesorul Palade, acesta aprobând lucrarea sa de
doctorat, care îi fusese prezentată de profesorul ei. Seria discursurilor
omagiale a fost încheiată de „ambasadorul“ Dan Haulică.