Newsflash
Istoria Medicinei

Spuse de Nichiforel

de Dr. Richard CONSTANTINESCU - aug. 18 2017
Spuse de Nichiforel
     Sunt peste zece ani de când privesc înspre trecutul oftalmologiei românești. Am inițiat în cadrul Reuniunii Anuale a Oftalmologilor omagierea figurilor marcante ale acestei specialități. Majoritatea oculiștilor despre care am scris și vorbit au fost personalități complexe, care s-au implicat în viața comunității și au încercat să schimbe lucrurile care șchiopătau: Gheorghe Crăiniceanu, Elena Densușianu-Pușcariu, Dimitrie Michail, Gheorghe Stănculeanu ori Nicolae Manolescu. Rezidenții, dar și medicii specialiști, și mă refer la oftalmologi, știu puțin sau chiar mai nimic despre ei. Ba, mai mult, atunci când încerci să consulți bibliotecile clinicilor, în speranța că vei găsi o monografie despre vreunul dintre cei ce-au ridicat clădirea în care ai intrat, nu prea ai șansa să-ți satisfaci această curiozitate. În primul rând că volumele nu există, pentru că nu s-au scris și, în al doilea rând, au cam dispărut bibliotecile. Sau există doar mobila, dacă nu s-a casat, în care stau aruncate diverse obiecte ori reviste noi – de specialitate, mai toate înfoliate, nedesfăcute… Nu e timp dom’le!
     Dacă mai găsești câte o carte, e mare lucru. Însă, dacă te oprești cu lectura la un singur tom, s-ar putea să reții eronat unele aspecte. Din grabă, din lipsă de interes sau din nu știu ce motive, se strecoară în textele cărților ce evocă istoria oftalmologiei românești numeroase greșeli ce privesc anii de naștere/deces, localitatea în care a văzut respectivul personaj lumina zilei, lucrări pe care le-ar fi redactat, orașe în care ar fi locuit sau locul în care a fost înmormântat. Și eu am preluat o informație greșită și am prelungit eroarea – în cazul Elenei Densușianu-Pușcariu, despre care am scris, chiar în Viața medicală, că este autoare a două cărți – care, de fapt, fuseseră scrise de mama ei – Elena Ar. Densușianu. Am scris, tot în această publicație, despre povestea descoperirii mormântului oftalmologului Gabriel Socor.
     Lucrez la o carte dedicată profesorului Nicolae Manolescu (1850–1910), pe care sper să o lansez în această toamnă. Stâlp al oftalmologiei românești, cu contribuții marcante în chirurgia și terapeutica oftalmologică, publicist, politician, antreprenor și filantrop, dr. Manolescu a fost înmormântat la Strunga, comună din fostul județ Roman, pe care l-a reprezentat în Parlament. Se scria că și-ar avea mormântul în această localitate, nu departe de Iași, județ în care se află actualmente comuna. Pe o vreme mohorâtă, împreună cu doi prieteni, am purces la drum, pentru a găsi mormântul profesorului Manolescu.
     Povestea e lungă și am s-o scurtez atât cât pot. Ne-am vânzolit prin cimitir. Prin două cimitire – cel din Strunga și cel din satul Hăbășești. Din întâmplare, în primul cimitir am descoperit mormântul unui medic: „Doctor George Malcoci. Născut la 21 februarie 1865 și decedat la 21 august 1907”. Fotografia pe care o avea pe cruce dispăruse, crucea era mult aplecată și gardul de metal se pierdea printre ierburile ce invadaseră întregul loc de veci. Sper că voi reuși cândva să conturez un portret și acestui doctor.
     În fine, ne-am continuat căutările, ne-am înglodat, ne-a udat ploaia, apoi am decis să întrebăm localnicii. I-am căutat pe cei de la primărie, pe preot, ulterior pe autorii unei cărți despre comuna Strunga, în ideea că cineva ne va oferi vreo informație. Unii ridicau din umeri. Majoritatea din cei cu care ne-am văzut au auzit de Manolescu, „care a avut băile de aici”. Mai mult nu. Salvarea, dacă pot să mă exprim astfel, a venit din partea unei femei de vârstă foarte înaintată pe care am întâlnit-o pe o uliță. Ne-a trimis la moș Nichiforel. Alexandru Nichiforel – un nonagenar care, așa cum spera bătrânica, ne putea lumina.
     În fața casei lui moș Nichiforel ne-am considerat fiecare transportați în lumea satului descrisă în scrierile lui Nicolae Manolescu. Ograda și interiorul mi-au rămas adânc imprimate în memorie. Dar memoria mi l-a adus la suprafață pe Nichifor, omul puțintel, străjerul satului, dintr-o povestire a lui Ion Agârbiceanu. Acel Nichifor pe care satul îl plătea „să vestească liniște și pace, să poată dormi oamenii fără griji”. Moș Alexandru Nichiforel fusese și el un străjer. Luptase în cel de-al Doilea Război Mondial, iar acum își veghea ograda și bujda. Pe pereții crăpați spânzurau vestigii ale trecutului: un aparat de fotografiat, o curea, o cravată și tablouri ce-l arătau pe cel care fusese odinioară militarul, soțul și tatăl Alexandru Nichiforel. Acum se împuținase la trup, dar mintea încă îi funcționa. Dincolo de poveștile sale aveam să aflăm ceva ce nu scria în cărțile pe care le consultasem: că boierul Manolescu a fost îngropat în pământul din Strunga, dar a fost exhumat de familie și dus… Moș Nichiforel nu mai știa unde a fost dus.
     La câteva luni de la această întâmplare aveam să discut la telefon chiar cu nepotul celui al cărui mormânt îl căutam: acad. Nicolae Manolescu, născut la Strunga, în 1936. Mi-a completat descoperirea: domnia sa l-a exhumat în anii ’60 și l-a reînhumat în cavoul familiei din București. Și, fapt interesant și important, când l-au dezgropat „era așa cum l-au pus în sicriu”. Cu aceste informații am mers recent la Roman, la Muzeul de Istorie, unde am ținut conferința „Nicolae Manolescu și chestiunea țărănească”, spunându-le celor prezenți și despre istoria pe care încerc aici să o transcriu pe scurt. La final însă, am avut bucuria să cunosc un entuziast romașcan, implicat în ridicarea bustului lui Nicolae Manolescu din centrul municipiului. Dan Dimitriu, creatorul paginii de facebook „Romanul de odinioară”, mi-a îmbunătățit varianta poveștii. Nicolae Manolescu a fost exhumat, dar nu oricum, ci pentru că autoritățile comuniste au hotărât să-i distrugă monumentul funerar, motiv pentru care familia a venit de grabă de la București pentru a smulge trupul stafidit de sub plug.
     Ce-a zis cartea a fost una. Istoriile lui moș Nichiforel arătau altfel. Și însemnat. Ce-a completat Dan Dimitriu a fost important. Pașii pe care urmează să-i fac în conturarea întregii povești sunt esențiali.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe