Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Istoria Medicinei

Pierderea vederii ca subiect de roman

Viața Medicală
Dr. Al. TRIFAN joi, 28 noiembrie 2013
   Rudyard Kipling, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în anul 1907, este binecunoscut prin opera sa epică (Cărţile junglei, Stalky & Co, Căpitanii curajoşi, Povestiri simple din ţinutul dealurilor, Kim etc.) şi cea poetică (renumitul poem „Dacă“ şi volumul de versuri „Cele şapte mări“). În biblioteca din pod am găsit însă un roman mai puţin cunoscut, cu trimiteri medicale: The light that failed, cu titlul tradus ad litteram în limba franceză: La lumière qui s’éteint (Lumina care se stinge). Romanul începe cu copilăria a doi orfani, un băiat Dick şi o fată Daisy, proveniţi din familii diferite, dar crescuţi împreună de o femeie fără inimă. Relele tratamente la care sunt supuşi îi apropie, dar la adolescenţă trebuie să se despartă, nu înainte de a pecetlui iubirea lor, disimulată „englezeşte“ printr-un sărut de adio. Dick apare în Egipt în mijlocul războiului pentru apărarea oraşului Khartoum din Sudan, unde se afla asediat celebrul general Gordon, şi este angajat de un corespondent de război, Thorpenow, să ilustreze articolele pe care le expedia presei din Londra. În timpul unei bătălii, Dick este lovit de o sabie duşmană în creştet, îşi pierde conştienţa, dar revenirea pare completă. După terminarea ostilităţilor, rămâne la Cairo, unde primeşte o telegramă care-l cheamă înapoi la Londra. Aici află că desenele şi schiţele sale de pe câmpul de luptă i-au asigurat succesul, ceea ce îl face să-şi deschidă un atelier de pictură. Daisy reapare, se întâlnesc de câteva ori, dar Dick se poartă ca un adolescent arţăgos. La prima lectură a romanului, cu mulţi ani în urmă, n-am înţeles cum doi oameni care se iubesc se pot purta nesuferit. Parcurgând teoria psihanalizei, am găsit explicaţia fenomenului care se numeşte „iubire inversă“ (acting out): refularea în subconştient a pasiunii şi înlocuirea ei la exterior cu un comportament contrar. Dar şi psihologia tipic engleză, care constă în a nu da pe faţă sentimentele intime, magistral intuită de Kipling, este de luat în considerare.
   În culmea succesului, pictorul Dick este lovit de o năpastă: observă că îşi pierde treptat vederea. Consultând un oculist, acesta îl avertizează că, din cauza şocului lovirii craniului pe câmpul de luptă, retina ambilor ochi se va atrofia în răstimpul unui an, lăsându-l orb. Cuprins de spaimă şi crezând că alcoolul îl ajută să vadă mai bine, începe să bea pentru a reuşi să termine ultimul său tablou intitulat „Melancolie“, la care ţinea foarte mult. Apoi redactează pe bâjbâite un testament, prin care o lasă pe Daisy legatară universală, se îmbarcă pe un vapor, debarcă la Port Said şi, aproape complet orb, îşi caută sfârşitul pe frontul unui război african reînceput.
   Relativ puţin cunoscut în comparaţie cu cele două cărţi ale junglei, romanul dezvăluie natura profund sentimentală a scriitorului, a cărui duioşie, cu greu ţinută în frâu, se revarsă în fiecare pagină. Privirile scriitorului urmăresc cu talent amănuntele peisajere, uneori delicate: „Daisy smulgea maşinal snopi de iarbă, pe care îi arunca în josul taluzului spre o corolă de culoare galbenă, care făcea semne din cap solitare sub mângâierea vântului marilor bancuri de mâl şi mării de un alb lăptos“ sau tablouri impregnate de tragismul războiului: „Dincolo de liniile de morţi, o lungă suliţă arabă, plină de sânge, aruncată în retragere, zăcea înfiptă într-un tufiş; mai departe, întinderea întunecată şi nesfârşită a deşertului. Soarele apunând atinse oţelul cu una din razele sale şi îl transformă într-un disc de un roşu crud“.
   Rudyard Kipling a început să scrie în calitate de redactor şef al unui buletin periodic al Colegiului Westward, la care a fost elev între anii 1878 şi 1882. Era unul din cei mai fecunzi colaboratori, scriind în acelaşi timp comentarii editoriale, nuvele, poeme şi dări de seamă ale unor reuniuni şi dezbateri ale Societăţii Literare (Literary and Debating Society) al cărei secretar era. Varietatea de texte pe care le publica arată o surprinzătoare versatilitate a scriitorului devenit celebru mai târziu, dar şi supleţea multifaţetată a talentului său ori uşurinţa de expresie pe care o va utiliza ulterior la redactarea Gazetei Civile şi Militare (Civil and Military Gazette). Unele din articolele publicate aici au fost reunite în volumul Plain Tales from the Hills (Povestiri simple din ţinutul dealurilor). Mai multe poeme din această epocă au fost reunite în volumele Early Verse (Versuri timpurii) şi Echoes (Ecouri) şi imprimate la Lahore, în tipografia Gazetei Civile şi Militare. O afirmaţie a lui, culeasă de un biograf, sună astfel: „Nu am altă ambiţie decât o carieră de jurnalist în Indii“. Cu prilejul Crăciunului din anul 1885, în Civil and Military Gazette a apărut un supliment festiv editat de patru autori „anglo-indieni“, cuprinzând opt poeme şi opt texte de proză, din care cea mai mare parte – cinci poeme şi patru nuvele – erau semnate de el însuşi. Ceilalţi semnatari erau tatăl, mama şi sora sa. Întrebat asupra primei lui cărţi, scriitorul numeşte volumul Departamental Ditties (Cântece funcţionăreşti), publicat pe la mijlocul anului 1886. Volumul conţinea douăzeci şi şase de poeme. În 1887, Kipling părăseşte Lahore şi intră în redacţia The Pioneer, la Allahabad. Nu sunt mulţi autori care să fi publicat atâtea volume câte au apărut sub semnătura lui Kipling în anul 1888. Atunci apar nouă culegeri, printre carePlain Tales from the Hills şi Soldiers Three (Trei soldaţi). La acea dată nu este observată valoarea originală a operei unui tânăr scriitor care va cunoaşte notorietatea. Nimeni nu îndrăznea să îl creadă capabil să eclipseze marii autori victorieni, sau să le egaleze celebritatea. Nu era apreciat naturalul stilului său, considerat vulgar. Poezia sa, în care se regăsea limba vorbită, îl situa în rândul textierilor de music-hall. Vigoarea şi îndrăzneala gândirii sale, opoziţia şi sarcasmele împotriva convenţiilor, dispreţul faţă de prejudecăţi şi libertatea aprecierilor sale ofensau bunul-simţ victorian, nefiind acceptat ca bună companie. Revanşa lui viitoare a fost însă covârşitoare. Debutul destinului său de laureat al Premiului Nobel pentru literatură în anul 1907 a fost făcut de romanul pe care l-am prezentat mai sus: The light that failed, publicat în 1891 într-o revistă-magazin şi apoi în volum la New York şi Londra.
   Am ţinut să oferim aici date mai puţin cunoscute ale debutului şi traseului literar parcurs de un scriitor care a avut, datorită formaţiei sale speciale, o înrâurire atât de mare asupra stilului literar al primei jumătăţi a secolului trecut. Amprenta jurnalistică, relaţia cu reportajul, evidente în nuvela de mari proporţii, nemenţionată în majoritatea bibliografiilor dar găsită în biblioteca din pod sub forma unei traduceri în limba franceză cu titlul: Une vraie flotte (O flotă adevărată), au creat un precedent urmat de atunci de numeroşi publicişti.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC