Poate că puţini cititori ai săptămânalului
„Viaţa medicală“ îşi amintesc că, la Piatra Neamţ, în perioada 9–11 octombrie
2003, în cadrul celei de-a XXIX-a reuniuni a chirurgilor din Moldova, a avut
loc omagierea savantului George Emil Palade şi a profesorului Ion Juvara. Se
împlineau 90 de ani de la naşterea profesorului Juvara şi era un prilej
binevenit pentru a-i omagia pe cei doi, legaţi, cum se cunoaşte, de o prietenie
de o viaţă. Reuniunea, patronată de Academia Română, de Academia Oamenilor de Ştiinţă
şi de Institutul de Biologie şi Patologie Celulară „Nicolae Simionescu“, a fost
una dintre (prea) puţinele manifestări închinate marelui nostru savant şi s-a
bucurat de o prestigioasă participare, reprezentată de numeroşi savanţi şi
oameni de cultură, cadre didactice, medici din toate centrele ţării, membri de
familie ai celor doi omagiaţi etc. Încă de la începutul acelui an, când intenţiile
începeau să prindă contur, semnatarul acestor rânduri a intrat în corespondenţă
cu ilustrul savant de peste ocean, înainte de toate pentru a-i cere acceptul
pentru organizarea sărbătoririi sale şi, mai ales, pentru a-l invita ca
participant la reuniunea noastră. George Emil Palade a fost extrem de emoţionat
şi m-a onorat cu răspunsul său: „…cum n-aş veni, poate pentru ultima oară, în ţara
mea, pe care am iubit-o şi o iubesc atât de mult, ca să ni-l amintim pe bunul
meu prieten Ion Juvara, de care m-a legat o prietenie de o viaţă, pentru a ne
bucura împreună cu Dumneavoastră“.
Fără îndoială că prezenţa profesorului
George Emil Palade la reuniunea noastră ar fi aureolat suita acestora, ca unul
dintre cele mai însemnate evenimente. Din nefericire, soarta avea alte planuri,
problemele de sănătate survenite între timp ne-au lipsit de bucuria
prestigioasei sale participări. Cu toate acestea, domnia sa ne-a rugat să-l
considerăm alături, împreună cu noi, şi ne-a transmis o lucrare pe care am
expus-o în plen.
Amintim că secvenţa omagială a reuniunii s-a
bucurat de un succes binemeritat, fiind bine susţinută de luările de cuvânt
ale unor cunoscuţi şi prestigioşi participanţi, transpuse în volumul omagial
special editat – „George Emil Palade, un virtuoz al biologiei celulare – Ion
Juvara, dascăl şi promotor al chirurgiei moderne“. Nu credem că este lipsit de
interes pentru cititor să-i menţionăm o parte din cuprins, deosebit de valoros.
Volumul începe cu un Argument, aparţinând subsemnatului, şi justifică prezenţa
celor doi omagiaţi: „(…) George Palade şi Ion Juvara reprezintă, înainte de
toate, trunchiuri viguroase ale aceluiaşi pământ dăruit al Moldovei. (…) Ei au
fost anatomişti de profunzime, care au cunoscut, în amănunt, alcătuirea şi
structura fiinţei umane. (…) De la anatomie până la chirurgie nu este decât un
pas şi, într-un anume fel, amândoi pot fi consideraţi, în egală măsură,
chirurgi; amândoi au pătruns în profunzimile şi intimitatea ţesuturilor şi ale
structurilor omeneşti. Ceea ce i-a deosebit au fost doar instrumentele pe care
le-au folosit: unul s-a slujit de lama bisturiului comun, care nu poate trece
de limitele vizibilului, celălalt a folosit un alt soi de bisturiu, mai
complex, cu care a pătruns în intimitatea absolută a alcătuirii tuturor fiinţelor
vii, trecând dincolo de simţurile noastre imediate, cu procedee care fac ca
mintea să vadă în locul ochiului, ajungând departe în microcosmosul uman“.
În
cuprinsul volumului se află: „Ce nu cunoaştem?“, expozeu de mare valoare al
savantului, despre activităţile sale legate de biologia celulară şi
„Autobiografia“ semnată de dsa; „George Emil Palade, excurs biografic“ şi
„George Emil Palade şi ascendenţa lui bacăuană“, ale prof. dr. Constantin
Dimoftache Zeletin; „Omagiu lui George Emil Palade“ şi „Un nou Institut de
Biologie Celulară în Bucureşti“, semnate de acad. Maya Simionescu; „Laureatul
premiului Nobel, George Emil Palade la 90 de ani“, de acad. Ion Haulică; „De la
ribozomi la virusuri“, de acad. Nicolae Cajal; „Către microcosmos“, de prof.
dr. Ion Bruckner; „Amintirile unui coleg despre George Palade“, ale
profesorului Ion Juvara; „George Emil Palade, primul român laureat al premiului
Nobel“, al profesorului Valeriu Rusu; „Profesorul Palade – aşa cum l-am
cunoscut în laboratorul său din San Diego“, de prof. dr. N. M. Constantinescu;
„Să gândeşti întotdeauna pe termen lung“, de dr. Anca Sima, de la Institutul de
Biologie şi Patologie Celulară din Bucureşti; „George Emil Palade – un virtuoz
charismatic al biologiei celulare“, al lui Alain Tartakoff, de la University
School of Medecine din Cleveland; relatarea despre festivităţile Nobel din
1974, a prof. dr. Radu Palade, nepotul savantului; discursul de motivare al
prof. dr. Jean-Erik Edström, de la Institutul Medico-Chirurgical Karolinska –
„Premiul Nobel pentru fiziologie sau medicină 1974“; cuvântul lui George Palade
adresat majestăţilor lor regale şi Comitetului Nobel, cu ocazia banchetului
Nobel din decembrie 1974; „Viitorul aparţine ştiinţei multinaţionale“, un
interviu al lui George Palade, luat de T. Oprea, trimis al revistei „Ad Astra“;
lista laureaţilor Nobel pentru medicină (1970–2001); scrisoarea lui George
Palade adresată preşedintelui Bill Clinton, pentru susţinerea activităţilor de
cercetare, semnată şi de alţi savanţi ai lumii, „Alfred Nobel şi tradiţia
premiului Nobel“ şi altele, ca să ne referim numai la partea consacrată
savantului român.
În
aceste zile, când sărbătorim centenarul naşterii sale, alături de întreaga
societate academică românească, şi noi ne îndreptăm întreaga recunoştinţă către
marele savant al lumii şi ne întrebăm dacă nu ar fi binevenită o reeditare a
volumului omagial din 2003, semn al dreptei preţuiri cu care îi suntem datori.