Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Istoria Medicinei

O carte „tezaur“

Viața Medicală
Dr. Mihail MIHAILIDE vineri, 25 decembrie 2009

Pentru cei din generaţia mea, Institutul Cantacuzino, omolog al celebrului Institut Pasteur din Paris, reprezenta un summum al ştiinţei medicale şi al competenţei, îndeosebi în domeniile bacteriologiei şi vaccinologiei. Din experienţa de student, din cărţile de Istorie a medicinii, dar mai ales din relatările părinţilor despre marele Ioan Cantacuzino şi despre figurile celebre ale şcolii create şi dezvoltate în jurul Profesorului, Institutul şi oamenii acestuia deveniseră repere, modele, mituri pentru tânărul medicinist care eram. (...)

Practica ulterioară, îndelungată, de medic aflat în postura de a fi participant activ la prevenirea apariţiei multor boli infecto-contagioase, prin imunizarea populaţiei cu produsele datorate celebrei unităţi de cercetare şi producţie, la observarea profundei schimbări a structurii morbidităţii din ţara noastră, mi-au furnizat argumente suplimentare de recunoştinţă şi admiraţie. De aceea, mult, mult mai târziu, când, după 1990, la redacţie au început să ne sosească informaţii potrivit cărora Institutul urmează a-şi restrânge activitatea, consecinţă a – dintr-odată descoperitei – înapoieri(i) tehnologice, ba chiar că se va privatiza incorect, la iniţiativa „malefică“ a unor noi lideri, ori că se va alipi, ca o secţie, Institutului de Igienă, am fost intrigat, ba chiar revoltat, încercând să aflu adevărul ori dedesubturile zvonurilor. De curând, pe net a circulat un document alarmist conform căruia, „pe ascuns, ceea ce nici regimul comunist nu a îndrăznit“, persoane din MS şi Institut intenţionează „să anuleze prevederile Legii de înfiinţare a unităţii printr-o hotărâre de guvern“. Sunt rezervat în a face publică lista numelor citate ale echipei demolatoare, în absenţa verificării afirmaţiilor cuprinse în documentul înaintat şi redacţiei, mai ales că acesta ne-a sosit în plină campanie electorală şi când unii dintre cei numiţi nu se mai aflau în posturile-cheie menţionate în textul denunţului. Un precedent similar – demolator – ar fi existat şi în perioada 2001–2004, din partea aceloraşi persoane incriminate, dar care atunci ocupau poziţii decizionale inferioare celor din 2009, deci, fără şanse de succes. Miza, înţeleg, ar fi terenul, proprietate a Institutului, din Bucureşti şi din Băneasa, care s-ar dori a fi folosit pentru afaceri imobiliare, acceptarea numai a acestei tranzacţii de pildă, urmând a fi „răsplătită“ cu sume imense. De asemenea, era acuzată pentru incompetenţă actuala administraţie, în special prin lipsa de pregătire ştiinţifică/medicală a managerului… Probabil, vom iniţia o anchetă jurnalistică, de îndată ce agitaţia politică se va fi liniştit, sperând însă ca demersul nostru să nu fie tardiv.
     Toate cele relatate mai sus au întunecat bucuria legată de apariţia pe piaţa cărţii şi, ulterior, de primire la redacţie a unei lucrări pe care, după răsfoire, nu ezit a o numi un bogat tezaur de informaţii cu privire la Institutul Cantacuzino, la ceea ce a reprezentat acest etalon al medicinii naţionale, la cei care i-au conferit celebritatea, fiind o sursă de mare valoare documentară pentru pasionaţii de Istoria medicinii, şi nu numai, din păcate o carte de circulaţie restrânsă şi o mediatizare aproape inexistentă. Titlul acestui op: PERSONALITĂŢI DE PRESTIGIU ALE INSTITUTULUI CANTACUZINO (Editura „Asclepius“, Bucureşti, 2009, 328 de pagini, format A4). Autoare, dna Anca-Michaela Israil.
     Cu o experienţă de peste 40 de ani, atât în activitatea de diagnostic şi cercetare în microbiologie şi biologie moleculară, precum şi în cea didactică universitară, la capătul unei cariere medicale excepţionale, cu studii privind bacteriocinele, lantibioticele, purificările de proteine, determinările de secvenţe de aminoacizi din lanţurile polipeptidice, izolările de plasmide şi de receptori celulari, prionii şi prionozele, autoare a unor lucrări – studii, articole, monografii – distinse cu premii de mare rezonanţă, dna dr. Anca-Michaela Israil a simţit nevoia să aducă omagiul său de recunoştinţă intelectuală înaintaşilor şi Institutului a cărui elevă se consideră şi unde, în calitate de medic primar şi cercetător ştiinţific gr. I, funcţionează. Cu atât mai mult cu cât în mai multe perioade a fost membru ori secretar al Consiliului ştiinţific din Institutul Cantacuzino, ba chiar vicepreşedinte şi preşedinte al acestui Consiliu – o garanţie suplimentară a cunoaşterii profunde a realităţilor instituţiei.
     Într-un preambul explicativ, autoarea declară: „Ideea de a scrie o carte despre personalităţile marcante ale Institutului Cantacuzino a izvorât din experienţa celor peste patruzeci de ani de activitate în această instituţie de mare prestigiu naţional, unde am avut şansa de a cunoaşte şi de a lucra alături de un număr din aceste mari figuri ale şcolii noastre de microbiologie, şcoală a cărei contribuţie a fost inestimabilă pentru menţinerea stării de sănătate a populaţiei ţării, pe parcursul a aproape nouă decenii de existenţă a institutului. Privind retrospectiv, aceste personalităţi reprezintă o aristocraţie a spiritului, a competenţei, a calităţii umane de excepţie, o elită intelectuală care la vremea ei a realizat performanţe de însemnătate naţională şi internaţională“.
     Aceste rânduri sunt subsumate unui motto semnat prof. univ. I. Simionescu: „Omul dispare; faptele lui rămân. Evocarea acestora nu este un act de laudă faţă de cei dispăruţi pentru vecie de pe pământ: este o datorie imperioasă pentru stimularea altor energii, tinere, viitoare. Este o înaltă problemă de educaţie, obştească, reliefarea faptelor omului adevărat, desăvârşit, întreg, sănătos la minte şi la suflet“. Ce altceva ar mai fi necesar de adăugat pentru a explica ce a determinat pe autoare să ducă la capăt acest proiect editorial şi care este nobilul său scop?
     Precedat şi de un necesar Cuvânt înainte, volumul este alcătuit din două părţi. Prima însumează monografii închinate marilor personalităţi ale microbiologiei româneşti, în special, celor care au lucrat în Institut, a doua – Addenda, adună „amintiri, comentarii, impresii ale unora dintre membrii Institutului Cantacuzino, considerate interesante pentru a da mai multă viaţă prezentului volum“.
     În mod logic, suita de monografii debutează cu aceea intitulată: „Profesorul Victor Babeş. Fondatorul bacteriologiei în România (1854–1926)“. S-au exprimat adesea opinii partizane cu privire la Babeş şi Cantacuzino, la priorităţi şi la locul pe care ar „merita“ să-l ocupe unul în raport cu celălalt. Autoarea tranşează elegant această, evident, falsă dispută: „Profesorii Victor Babeş şi Ioan Cantacuzino au fost cei doi mari întemeietori ai microbiologiei româneşti. În timp ce Victor Babeş, fost elev al şcolii germane, fiind puternic influenţat de curentele morfologice ale acesteia şi în primul rând la concepţiile lui Rudolf Virchow, apare astăzi drept întemeietorul muncii metodice şi sistematice, Ioan Cantacuzino, fost elev al şcolii franceze, a creat o şcoală de fiziologie şi a introdus metode experimentale conform principiilor lui Claude Bernard, cu ajutorul cărora va studia legile diriguitoare ale vieţii“. Victor Babeş fondează, în 1887, primul Institut de Cercetări Medicale
din Bucureşti pentru cercetări în domeniul anatomiei patologice şi bacteriologiei (unde are loc perfecţionarea tratamentului turbării – „al treilea institut antirabic din lume“). A descoperit peste 50 de germeni, între 1888 şi 1892 descrie Babesia bovis şi B. ovis; face cercetări în lepră, tuberculoză, pelagră, studiază diferite asociaţii microbiene. Autoarea subliniază faptul că: V. Babeş „a introdus diagnosticul microbiologic în România, a înfiinţat şi primele laboratoare de igienă şi bacteriologie din ţară“. Ales, în 1893, membru al Academiei Române, pentru importanţa şi diversitatea activităţii sale ştiinţifice, precursor în virusologie, genetică, antibioterapie, imunologie, medicină socială şi educaţie sanitară era însă „rezervat şi excesiv de rece şi sobru în contactele sale profesionale, prezentând chiar o mare nesociabilitate în relaţiile cu colaboratorii, fapt ce nu i-a permis să-şi formeze discipoli şi deci să nu lase o şcoală proprie, spre deosebire de contemporanul său, prof. dr. Ioan Cantacuzino“. De aici, probabil, lipsa de simpatie a unor iatroistorici, cuceriţi mai degrabă de carisma, de nobleţea comportamentului, de jovialitatea profesorului Cantacuzino. Următorul portret este închinat cu justificată veneraţie profesorului Ioan Cantacuzino (1863–1934): „Creator de şcoală de microbiologie în România“. Imensa operă în combaterea epidemiilor, în fondarea şi organizarea Institutului de Seruri şi Vaccinuri (1921), care îi va purta numele, în crearea unei şcoli (Şcoala cantacuzinistă) – pepinieră a viitorilor mari cercetători care aveau să-i continue şi să-i dezvolte preocupările şi după dispariţia sa fizică – deschiderea către Artă a savantului sunt detaliate pe multe pagini. Se menţionează şi faptul că, în 2007, SMSPR l-a omagiat pe omul de cultură I. Cantacuzino, iar la sediul Clubului Medicilor al Fundaţiei „Victor Babeş“ de la Spitalul „Victor Babeş“ din Bucureşti, a avut loc un Simpozion intitulat: Ion Cantacuzino – spirit universal, la care mai mulţi medici-scriitori au vorbit despre personalitatea profesorului Cantacuzino şi au evocat amintiri despre acesta.
     O expunere amplă este consacrată apoi organizării Institutului, dezvoltării şi funcţionalităţii acestuia de-a lungul deceniilor şi până în zilele noastre, când, iată, zvonistica anunţă… desfiinţarea instituţiei.
     Lucrarea continuă cu micromonografii dedicate profesorilor: Constantin Ionescu-Mihăieşti, Alexandru Slătineanu, Alexandru Ciucă, Mihai Ciucă, Dumitru Combiescu, Constantin Popescu-Azuga, Petre Condrea, Gheorghe Zotta, André Boivin, Ion Mesrobeanu, Eugenia Soru, Nicolae Nestorescu, Matei Balş, Florian Horodniceanu (Horaud), Alexandru Săsărman, Dan Panaitescu, Constantin Ciufecu, Andrei Aubert-Combiescu, Marian Neguţ; doctorilor: Cornelia Combiescu, Nina Sturdza, Gheorghe Istrati, Constantin Zilişteanu, Jean Bittner, Carol Teofil Meitert, Alexandru Pop, Thea Horodniceanu (Horaud), Radu Crainic, Marina Gheorghiu, Andrei Olinescu, Gheorghe Dimache, Nadia Năcescu, Eugenia Meitert, Elvira Ciufecu; chim. dr. doc. Lydia Mesrobeanu, conf. dr. doc. Marcella Popovici, biol. dr. Daniela Balasz şi biol. dr. Mariana Damian, soţilor dr. George şi Alice Magheru.
     Spaţiul rezervat acestei semnalări nu ne permite însă, spre marele nostru regret, detalierea. Ne mărginim, de aceea, a cita câteva titluri din Addenda: Amintiri de la Catedra de Microbiologie (dr. Anca Israil); Profesorul Cantacuzino, figură carismatică pentru tineret. Prof. I. Cantacuzino şi Apostol Apostolide (dr. Anca Israil); Amintiri despre profesorul Alexandru Ciucă (Andrei Olinescu); Extras din „Răsfoind caietele de memorii ale profesorului Matei Balş“ (prof. M. Angelescu); Povestea vaccinului rujeolos (Elvira Ciufecu); Evocare: Andrei Aubert- Combiescu (prof. Marian Neguţ); Dumitru Ghiaţă (George Olinescu); Spiritul cantacuzinist, punte peste generaţii (conf. dr. Carmen Chifiriuc).
     O bibliografie (mult prea) selectivă încheie acest preţios tezaur iatroistoric. Ne pare rău – e aproape o nedreptate – că această lucrare a apărut în condiţii tipografice modeste (ne referim, îndeosebi, la iconografie), sugerând Institutului ori unor posibili sponsori să contribuie financiar pentru o reeditare pe măsura valorii sale.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.