De-a lungul ultimelor două decenii, am reușit să adun medalii și plachete cu caracter medical. La fiecare târg cu obiecte vechi încerc să descopăr și, eventual, să achiziţionez vreo piesă nouă.
Drămăluiesc mereu mesajul pe care-l transmite acea bucată rotundă de metal rece. Parcurg cu interes publicaţiile de specialitate și răsfoiesc cu multă plăcere revistele societăţilor de profil de odinioară.
Recent, am studiat în arhiva unei biblioteci judeţene Buletinul Societăţii Numismatice Române (an. III, trimestrul III-IV 1905, I-II 1906, București, Tipografia Curţii Regale, 1906), ce prezintă un catalog al medaliilor moldo-române, din perioada 1600-1906, lucrat după unul publicat în limba germană, tradus în limba română și adăugit ulterior de
lt. col. G. Iordănescu.
Demersul realizării acestui număr a fost unul dificil, dublat și de lipsa clișeelor medaliilor (puţine dintre acestea au fost și reproduse ca imagine la final).
Fascinat de personajul Iacob Czihak, citat și prea puţin cercetat în spaţiul știinţific românesc, m-am oprit la „Medalia Coloniei Austriacă din Moldova” din 1867.
Citez din textul însoţitor: „Avers: la mijloc un blazon cu trei despărţituri – austriac, ungar și moldovenesc – cu inscripţia circulară: AUSTRIACORUM IN MOLDAVIA DEPUTATIO DUCTU C. EOTIS A
WOLFARTII și în cerc împrejur: Dre J. CZIHAK L. DANIEL S. GOLDBAUM C. KONYA I.D. MAUGCAH JAC. NEUCHOLTZ I. STRASSIIOFER.
Revers: Coroana regală a Ungariei cu raze. Dedesubt în opt rânduri: AD CORONATIONEM AUGG IMPERATORIS E IMPERATRICIS FRANSCI JOSEPHI I ET ELISABETHAE IN REGES HUNGARIAE BUDAE D. 9 JUN. 1867 GRATIOSISSIME RECEPTA.
Traducere: Deputaţiunea austriacă din Moldova condusă de A. Wolfarth împreună cu Dr. J. Czihak, L. Daniel, C. Konya, I.D. Mangsch, Jacob Neucholtz, J. Straphofer, primirea lor graţioasă la serbările încoronării ca Rege al Ungariei a prea luminatului Împărat Franz Josef I și Împărăteasa Elisabetha în Buda, la 9 iunie 1867.
La încoronarea lui Franz Josef ca Rege al Ungariei, supușii austrieci stabiliţi în Moldova au trimis o deputaţiune la Buda și, spre amintirea acestui eveniment, s-au bătut medalii (la gravorul Seidan) de aur, argint și aramă în mărime de 37 m/m” (pp. 33-34).
Nicolae Iorga, personalitate plurivalentă, a scris în numeroase articole, volume și conferinţe despre istoria medicinei și a farmaciei.
În consistentul volum „Studii și documente privitoare la istoria românilor”, vol. XVI (Atelierele grafice SOCEC & Comp., București, 1909), oferă cititorului „Un manuscript de leacuri”, tipărituri de interes medical, iar în capitolul „Mărunţișuri istorice” aduce în atenţie „Originea doctorului Czihak”:
„Se știe că doctorul Czihak a fost cel dintâi care a introdus în Moldova studiul știinţelor naturale, că a publicat un manual foarte bogat și îngrijit pentru această materie, că el a încercat să scoată revista de știinţe «Osiris», că, în sfârșit, a format Societatea de Medici și Naturaliști, care a întemeiat un Muzeu, astăzi, însă, din nenorocire, aproape părăsit. E interesant să se cunoască de unde venea acest om de merit, harnic scriitor și bun «patriot moldovean».
Acum câţiva ani, cercetând arhivele Bisericii Catolice din Iași, am găsit cu privire la familia Czihak aceste note: „După mărturia preotului garnizoanei din Olmütz, a fost botezat la 24 aprilie 1764 Franz-Johann Georg Czihak, fiu al caporalului de artilerie Simon Czihak și al soţiei lui, Barbara. La 19 august 1800 se făcea la Aschaffenburg botezul lui Iacob, fiul lui Franz. Acesta a fost naturalistul. Doctorul în medicină Anton Cihac, filologul, era fiul lui Iacob și al Iosefei Künzer; fusese, la început, consilier aulic al principelui Loewenstein-Wertheim” (p. 53).
Iorga îl pomenește pe Czihak și în alte publicaţii sau lucrări precum Revista istorică (an. XIV, nr. 4-6, aprilie-iunie 1928), Istoria românilor prin călători, vol. III, ediţia a II-a adăugită (Editura Casa Școalelor, București, 1929), „hirurgul Statului Major al spitalelor” din Galaţi, ce a studiat la Viena, citându-l pe Apert, autorul unui volum de călătorii în Principate de la 1854 (p. 269).
În colecţia de texte „Mihail Kogălniceanu. Scriitorul, omul politic și românul” (Editura Fundaţiei SOCEC, București), Nicolae Iorga scrie despre „merituosul doctor Czihak” și transcrie un fragment dintr-o misivă din partea doctorului, expediată din Aschaffenburg, la 22 decembrie 1873, unde continua să lucreze „pentru România”.
„Nu mai e nevoie să-ţi spun ce am făcut timp de 33 de ani pentru ţara d-tale ca medic iniţiator (Förderer) și răspânditor al știinţei” (p. 8).
1833 – Medalia guvernatorului P. Kiseleff
1839 – Institutul de naștere și moșit
1842 – Medalia medicilor Moldovei lui Mihail Gr. Sturdza
1858 – Medalia Spitalului Colentina
1862 – Medalia Azilului „Elena Doamna”
1866 – Medalia Spitalului din Turnu-Severin
1868 – Medalia Spitalului Pantelimon
1879 – Medalia jubileului căsătoriei de argint a dr. Polizu
1877 – Medalia Crucii Roșii (Alinare și mângâiere în Războiul 1877-1878)
1884 – Medalia aniversării morţii lui Carol Davila
1897 – Medalia Naţiunea (după boala Principelui Ferdinand)
1900 – Medalia Dr. Karpel Lippe
1902 – Medalia jubiliară a Facultăţii de Medicină
1903 – Placheta monumentului Dr. Davila
1904 – Medalia Azilului pentru săraci (București)
1905 – Medalia Azilul „Ghiţă și Elisa Cantacuzino”
Citiți și: 110 ani de la nașterea fondatorului neurochirurgiei în România
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
