Ο 1910, 10 mai: se naşte, într-o familie de intelectuali, la Craiova, unde urmează clasele primare, apoi liceul Ο 1925: expune primele picturi, alături de fratele său, Şerban, în oraşul natal; vara, prima călătorie în Italia Ο1927: lucrează în atelierul pictorului Theodorescu-Romanaţi Ο 1928: se înscrie la Facultatea de Ştiinţe Naturale, Bucureşti şi în Ο 1929, la Facultatea de Medicină, urmându-le în paralel Ο 1933: publică studiul „Dinamica larvei de Tenebrio Molitor şi teoria tropismelor – Discuţii asupra genezei tropismelor“, în Bulletin Biologique de la France et de la Belgique, Paris, vol. LXVII, fasc. 4 Ο 1936: termină Facultatea de Ştiinţe naturale şi este numit profesor la Seminarul teologic de la Cernica, unde predă un an; se reapucă de pictură Ο 1938: prima expoziţie personală la Ateneu, elogiată de acad. G. Oprescu, P. Comarnescu ş.a.; bursa propusă de Nicolae Iorga cade – izbucnise războiul Ο 1939: termină cu „magna cum laudae“ Facultatea de Medicină; a doua expoziţie personală, la Dalles. (...)
Ο 1941 şi 1942: a treia şi a patra expoziţie personală, la Ateneu; expune la a XXI-a Bienală de la
Veneţia (elogii) Ο 1943: a cincea personală, la Ateneu, considerată definitorie pentru evoluţia
concepţiei sale estetice; participă la expoziţiile de la Berna şi Stockholm; medic pe front Ο
1946–1947: a şasea şi a şaptea – ultima! – expoziţie personală, la Ateneu Ο 1950: cercetător
ştiinţific, Academia Română Ο 1951–1954: şef de lucrări, Spitalul Brâncovenesc Ο 1956: deschide o
expoziţie acasă, în Lizeanu nr. 5, vizitată de personalităţi Ο 1961: pasiunea pentru
cercetare şi experiment însoţindu-l toată viaţa (conform mărturiei prietenului său, dr. Sandu
Sturza), publică în diverse reviste din ţară şi străinătate; un exemplu, „Ecodinamica infuzoarelor
de pe litoralul românesc al Mării Negre şi bazinele sărate para-marine“ – în „Annales des Sciences
Naturelles-Zoologie et Biologie animales“, Paris, vol. III, fasc. 4 Ο 1962: publică „Specii noi
de infuzoare din Marea Neagră şi bazinele sărate para-marine“, în „Arch. Protisenk.“, Bd. 106
şi „Protozoarele şi apele subterane“ (n. r. 33 de specii noi), în „Annales de Spéologie“, vol.
VII, fasc. 1 Ο 27 iulie, 1962: după o scurtă, dar cumplită suferinţă, moare la vârsta de 52 de ani şi
este înhumat la Cernica, în cavoul fam. Galaction Ο Post-mortem, îi apare, sub egida Academiei, o
amplă lucrare ştiinţifică, de răsunet internaţional: „Lacul Techirghiol şi geneza
nămolurilor“.
Din 1947 până în Ο 1965, când s-a organizat la Dalles „Retrospectiva I.
Ţuculescu“ (278 de lucrări) – la iniţiativa criticului Petru Comarnescu, secondat
de criticul Radu Bogdan şi artiştii Paul Gherasim şi Ion Vlasiu – a existat un adevărat embargou
pentru lucrările celebrului medic-pictor, nefiind posibilă nicio expoziţie personală. Însăşi
participarea la expoziţii de grup i-a fost cenzurată Ο 1966: expunerea la a XXXIII-a Bienală de la Veneţia (80
de lucrări) apoi, la Londra Ο 1967: expoziţii în mari oraşe din SUA, Franţa, Danemarca; 1968:
la Oslo, Stockholm Ο 1969: la Belgrad, Varşovia; 1970: prima expoziţie comemorativă de
grafică, Craiova Ο 1972–1973: Corcoran Gallery, Londra Ο 1979: Mannheim Ο 1991: expoziţii
în mari oraşe din Japonia Ο 1999: Retrospectiva-eveniment de la Muzeul Naţional de Artă.
În 22 aprilie 2010, cu sprijinul integral al Muzeului de Artă din Craiova, s-a deschis în
Capitală, la Galeriile Artmark, o expoziţie prilejuită de Centenar.
Monografii despre I. Ţuculescu realizate de: Ο Ion Vlasiu – 1966 Ο Petru
Comarnescu – 1967 şi 1974 (toate trei au apărut la Editura Meridiane) Ο A. E.
Baconsky – 1972 (Editura Meridiane) Ο Magda Cârneci – 1984 (Editura Meridiane) Ο Cătălin
Davidescu – 1988 (Scrisul Românesc) Ο Eugenia Iftodi – 1996. Albume: Ο Marin Mihalache – 1966 Ο
Paul Rezeanu, Adriana Gurău – 1974.
„Ion Ţuculescu a spart tiparele stilisticii populare şi culte pentru a le recompune într-un spirit nou şi viguros, ceea ce a izbutit cu o certă şi uimitoare măiestrie. Prin neliniştile şi impetuozitatea lui, prin forţa lirismului său, el ne face să înţelegem infinitele valenţe ale folclorului şi artei noastre şi capacitatea lor de a fi trecute în nepieritoare expresii universale“. (Petru Comarnescu, 1974)
Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
