Iniţiativa s-a bucurat de sprijinul colegilor mei și, încet, încet, s-au adunat cărţi, fotografii, echipamente și aparatură medicală de epocă, exponate care vor reprezenta – sper – baza unui viitor muzeu al cardiologiei în România.
În același gând de promovare a marilor personalităţi, Comitetul de conducere al SRC a hotărât să dedice actualul congres memoriei profesorului C.C. Iliescu, întemeietorul ASCAR și al învăţământului medical de specialitate. Veţi putea regăsi în actualul spaţiu expoziţional multe aspecte legate de activitatea sa profesională. Scurte conferinţe evocând începuturile cardiologiei militare și geneza primelor nuclee de specialiști de la Cluj, Iași, Pitești și Târgu Mureș vor puncta zilnic atmosfera expoziţiei (a se vedea programul alăturat).
Profitând de sprijinul generos al săptămânalului „Viaţa medicală”, am reeditat un material amplu („state of the art”), de provenienţă sovietică, despre hipertensiunea arterială, publicat de „Muncitorul Sanitar” (așa se numea singura publicaţie disponibilă în acele vremuri majorităţii celor implicaţi în domeniul îngrijirii sănătăţii). Recitirea „noutăţilor” domeniului nostru din anul 1952 ne va aduce nu numai un zâmbet uimit, ci și o (potenţială) reflexie despre relativitatea adevărurilor pe care (cu sinceritate!) le propovăduim astăzi. Amintirea dificultăţilor, izbânzilor și limitelor predecesorilor noștri e o bună modalitate de motivare a eforturilor noastre de viitor.
Vă invit cu drag și în acest an la Cazinoul Sinaia, în Sala Carol, pentru un flash-back în istoria profesiei noastre. A ne aminti de dificultăţile și de izbânzile trecutului este o bună modalitate de motivare pentru eforturile noastre de viitor.
Îi mulţumim profesorului Eduard Apetrei pentru permisiunea de a prelua bună parte a informaţiei și imaginilor anterioare din volumul „Societatea Română de Cardiologie – scurtă istorie”, publicat în 2013, și din articolul omagial publicat în Revista Română de Cardiologie.

Premiere ale cardiologiei în România și realizatorii lor

■ 1944: prima publicaţie de cardiologie – „Revue Roumaine de Cardiologie”;
■ 1952: primul cateterism cardiac – B. Fotiade, Spitalul Colţea București;
■ 1954: prima comisurotomie mitrală – D. Setlacec, T. Ghiţescu, Spitalul Colţea București;
■ 1956: prima carte despre ECG – I. Loebel publică „Electrocardiografia” la Editura Medicală;
■ 1965: prima unitate de terapie coronariană – C.C. Iliescu, spitalul ASCAR București;
■ 1966: primul cardiostimulator implantabil (construit în România) – G. Bunghez, D. Drăghici, L. Goldstein, spitalul ASCAR București;
■ 1975: primele ecocardiografii – Gh. Jovin, E. Apetrei – Spitalul Fundeni București, – C. Streian – Timișoara;
■ 1976: prima coronarografie selectivă – B. Fotiade, Spitalul Fundeni București;
■ 1977: prima carte de mecanofonocardiograme – E. Apetrei și E. Viciu „Mecanofono-cardiografie”;
■ 1982: prima angioplastie coronariană percutantă – B. Fotiade, M. Otoi, Spitalul Fundeni București;
■ 1990 - primul tratat românesc de ecocardiografie – E. Apetrei, Editura Medicală.

Personalităţi ale cardiologiei românești

Daniel Danielopolu (1884-1955). Personalitate marcantă a medicinei universale din prima parte a secolului XX, Daniel Danielopolu a fost fiziolog, internist și cardiolog. Era un vizionar a cărei creaţie a deschis noi perspective în gândirea știinţifică românească. A fost primul președinte al Academiei de Medicină (pe care a înfiinţat-o în anul 1935) și primul președinte al Societăţii Române de Cardiologie.

Constantin C. Iliescu (1892-1978). A reînfiinţat Societatea Română de Cardiologie în anul 1962 și este fondatorul societăţii moderne de cardiologie. Format la școala lui Thomas Lewis de la Londra, preia o concepţie și un stil de lucru caracteristice lumii anglo-saxone, diferite de cele tradiţionale din ţară, la acea vreme dominate de modelul francez de medicină. A fost membru al Academiei Române și membru al multor societăţi știinţifice internaţionale. A creat școala de cardiologie din România și, concomitent, reţeaua teritorială de cardiologie.

Bazil Teodorescu (1891-1967). Este unul dintre fondatorii cardiologiei românești; studii liceale la București și medicale la București (1908-1909) și Paris (1909-1925). După o perioadă de stagiu în spitale din Paris, a fost șef al Clinicii de Medicină Internă de la Spitalul Colţea, unde a format un centru de cardiologie, și profesor la Institutul de Medicină și Farmacie din București (1941-1952). A făcut cercetări de clinica și terapeutica afecţiunilor cardiovasculare. A pus bazele revistelor „Clinica” (1938) și „Revue Roumaine de Cardiologie” (1944).

Aurel Moga (1903-1977). A fost profesor de Medicină internă și Cardiologie la Institutul de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca (1948-1966) și ulterior la București (1966-1977), membru al Academiei Române, președinte al Academiei de Știinţe Medicale (1969-1977) și președinte al Societăţii Române de Cardiologie, în perioada 1972-1977.

Dan Setlacec (1921-2009). Cel mai complex și multilateral chirurg român din secolul XX, Dan Setlacec a fost asistentul lui Nicolae Hortolomei la prima operaţie cardiacă din România (comisurotomie pentru stenoză mitrală pe cord închis 1953). Ulterior, el a practicat constant intervenţii cardiace (comisurotomie mitrală, pericardiectomie) la Spitalul Colţea și cel de la Fundeni. A fost primul chirurg care a efectuat operaţii pe cord deschis, folosind metoda hipotermiei profunde, cu abordarea leziunilor congenitale de defect septal atrial, stenoză pulmonară, trilogie Fallot (la începutul anilor '60).

Dacia Litarczek (1929-2015). Dr. Dacia Litarczek (născută Enescu) a făcut parte din echipa de pionieri ai investigaţiilor cardiace din România. Împreună cu dr. Bradu Fotiade, Dacia Litarczek a participat la toate etapele de dezvoltare ale cateterismului cardiac, ea fiind specialista dedicată cateterismului cardiac la copiii cu cardiopatii congenitale. A fost soţia lui George Litarczek, fondatorul disciplinei de anestezie și terapie intensivă în România. În anul 2018, Dacia Litarczek, Dan Setlacec și Bradu Fotiade au fost numiţi membri post-mortem ai Academiei de Știinţe Medicale din România.

Înfiinţarea Societăţii Române de Cardiologie

Societatea Română de Cardiologie a fost înfiinţată la 13 august 1947 (foto alăturată), avându-l ca președinte pe profesorul Daniel Danielopolu și secretar pe profesorul Bazil Teodorescu. Înfiinţarea SRC s-a făcut la iniţiativa Comitetului Director al Revistei Române de Cardiologie.

În primul articol din statut se menţiona scopul Societăţii ca fiind acela de a „stimula și răspândi studiile de fiziologie și patologie cardiovasculară”. Prima ședinţă s-a ţinut la 13 octombrie 1947, ocazie cu care s-a ales Comitetul de Conducere, după cum urmează:
- Președinte: D. Danielopolu
- Vicepreședinte: I. Enescu și D. Dumitrescu-Mante
- Secretar general: B. Teodorescu
- Secretari: N. Vișineanu și E. Viciu
- Trezorier: M. Ilie
La constituire, Societatea avea 34 de membri titulari, 5 membri asociaţi și 35 de membri corespondenţi străini. Din cauza condiţiilor vitrege din acea vreme, atât revista, cât și SRC s-au autodesfiinţat în anul 1947.
În anul 1960 se înfiinţează subsecţia de Cardiologie în cadrul Secţiei de Medicină Internă a Uniunii Societăţilor de Știinţe Medicale (USSM). Secţia de Medicină Internă era condusă de prof. dr. Ștefan Berceanu ca președinte și dr. Pompiliu Popescu ca secretar. În 1962, subsecţia de cardiologie devine Secţie de Cardiologie și în același an devine Societate de Cardiologie în cadrul USSM. Președinte al Societăţii de Cardiologie este ales profesorul C.C. Iliescu, iar secretar – dr. Petronela Vintilă. În 1990, SRC s-a desprins de USSM, devenind societate independentă.