Oraşele
mici din România sunt deopotrivă părăsite şi iubite. Unii le abandonează, în
speranţa găsirii împlinirii într-o metropolă, alţii rămân şi se plâng de
nefericirea lor, iar alţii, ajunşi întâmplător în vreun târg de provincie, îl
descoperă cu frumuseţea şi tristeţea sa şi chiar îl iubesc. Ba mai mult, îşi
investesc resursele financiare, timpul şi viaţa pentru ele.
Numele
doctorului Epifanie Cozărescu
(1914–2010) a depăşit graniţele municipiului Roman. Povestea sa de viaţă,
pasiunea cu care a colecţionat documente, cărţi, piese diverse şi a alcătuit un
muzeu de istoria medicinii şi farmaciei este impresionantă. Bucovineanul
Epifanie, ajuns forţat în anul 1949 la Roman, avea să devină cetăţean de onoare
al urbei, iar la centenar să i se dedice un simpozion – la 24 ianuarie 2014 –,
unde cei care-l cunoscuseră şi apreciaseră au rostit cuvinte calde în memoria
sa.
Muzeul
de istorie din Roman găzduieşte din februarie 2010, printr-un act de donaţie, colecţia
„Dr. Epifanie Cozărescu“ – patrimoniul „Muzeului de istorie a medicinii şi
farmaciei din Roman“ sau „Muzeul spitalului“ – cum era cunoscută în ţară, vreme
de multe decenii. Ca 
orice colecţie din România, şi aceasta a suferit pierderi,
sustrageri sau depozitarea în condiţii improprii.
Cu
dragoste faţă de trecut şi preţuire faţă de eforturile unui colecţionar,
muzeografii romaşcani au readus în conştiinţa localnicilor, dar nu numai, strădaniile
lui E. Cozărescu, organizând expoziţia permanentă „In memoriam dr. Epifanie Cozărescu“ (februarie 2010), expoziţia
temporară „Istorii de familie în imagini“ (octombrie-noiembrie 2013), publicând
articole despre viaţa şi activitatea sa, în reviste sau comunicări la diverse
conferinţe, dar şi
editând volumul „O viaţă în slujba semenilor: Doctorul
Epifanie Cozărescu“ (Ed. Muşatinia, Roman, 2011), sub coordonarea muzeografului
Relu Butnariu.
Anterior
donaţiei, dr. Cozărescu a organizat, împreună cu un grup de medici din
localitate – dr. Dan Arvatescu, dr. Ioan Chereji şi dr. Octav Clocotici –, în
cadrul Muzeului de Istorie din Roman, o interesantă expoziţie temporară: „210
ani de medicină la Roman“.
Cei
care coordonează activităţile muzeului menţionează adesea sprijinul moral al
conf. dr. Octavian Buda, de la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol
Davila“ din Bucureşti, care le-a fost alături la fiecare manifestare organizată,
dar a şi semnat articolul „Medalion Epifanie Cozărescu: iatroistorie şi
identitate culturală“, publicat în volumul Conferinţei Naţionale de Antropologie
Urbană, ediţia a II-a (Roman, octombrie 2010), precum şi prefaţa volumului
omagial dedicat respectatului medic şi om de cultură romaşcan.
Studenţilor
medicinişti din zona Moldovei le adresăm invitaţia de a vizita muzeul care găzduieşte
colecţia „Dr. Cozărescu“, iar pe medici îi invităm să devină ei înşişi creatori
de spaţii muzeale în oraşele în care-şi desfăşoară activitatea sau, cel puţin,
să poarte de grijă celor ce le-au încredinţat înaintaşii, dacă nu găzduindu-le
în incinta spitalelor, măcar donându-le acelor instituţii care ştiu să le preţuiască. Am spus adesea că modelele seduc, modelele se duc… Un model a fost şi dr. Epifanie
Cozărescu, „medic, veteran de război, rănit şi evadat din prizonierat sovietic,
fost expropriat şi deportat cu domiciliu forţat de la Săveni-Botoşani la Roman,
în perioada 1949–1951“, aşa cum el însuşi îşi zicea şi semna.
