Acasă » EDUCAȚIE » Istoria Medicinei
De la gazeta de perete
Dr. Richard CONSTANTINESCU
vineri, 4 iulie 2014
De
câte ori văd fotografiile de faţă, mă întristez. Pare ciudată afirmaţia mea,
pentru cineva care aruncă o privire înspre aceste imagini. În ele se dorea
transmiterea bucuriei, chiar a fericirii de a fi student medicinist într-o ţară
comunistă. Jucând şah, strânşi în faţa unui aparat de radio, ascultând cine ştie
ce program, citind din tratate ruseşti ori defilând, acei tineri studenţi
medicinişti din anii ’50 erau trişti. Fotografii institutelor de medicină
surprindeau o realitate în schimbare. Albumele pe care le realizau, comandate
de conducerea de partid,
expuse cu diverse prilejuri, zăceau apoi pe rafturi,
cuprinse de praf.
expuse cu diverse prilejuri, zăceau apoi pe rafturi,
cuprinse de praf. Într-una
din sălile Clubului Institutului de Medicină din Iaşi, sub tabloul tovarăşului
Gheorghiu-Dej, şase studenţi par a se distra în jurul unei mese de ping-pong.
Chipurile şi hainele lor contrastează cu lozinca de pe perete: „Tinerii din
patria noastră îşi pot permite astăzi visele cele mai îndrăzneţe cu siguranţa că
şi le vor vedea îndeplinite“. Care să fi fost visele lor? Cine-şi putea
„permite“ un vis în acei ani? La fel de nelalocul lor mi se par şi fetele din
jurul aparatului de radio. Tot despre vise care se pot îndeplini cu ajutorul
partidului aveau să audă.
La
conferinţe şi întruniri se discuta despre necesitatea organizării raţional-utile
a timpului liber al studenţilor şi despre „cunoaşterea comandamentelor care
stau în faţa naţiunii“, precum şi a „responsabilităţii civice de a participa
efectiv la soluţionarea 
lor“. Factorii de răspundere pe linie educaţională şi
Comitetul de partid solicitaseră o cercetare sociologică a „modului de
valorificare a bugetului de timp de studenţii primilor ani ai Institutului de
medicină şi farmacie“ (autori I. Goldenberg, C. Gh. Marinescu, Fl. Bejănaru, E.
Hurjui). Se propuneau întâlniri cu vechi militanţi ai mişcării revoluţionare,
mese rotunde pe probleme cardinale ale politicii partidului şi statului,
concursuri pe teme politico-ideologice, dialoguri cu tinerii din producţie,
audiţii muzicale, seri de poezie patriotică ori prezentarea activităţii
militante şi patriotice a unor personalităţi ale medicinii.
lor“. Factorii de răspundere pe linie educaţională şi
Comitetul de partid solicitaseră o cercetare sociologică a „modului de
valorificare a bugetului de timp de studenţii primilor ani ai Institutului de
medicină şi farmacie“ (autori I. Goldenberg, C. Gh. Marinescu, Fl. Bejănaru, E.
Hurjui). Se propuneau întâlniri cu vechi militanţi ai mişcării revoluţionare,
mese rotunde pe probleme cardinale ale politicii partidului şi statului,
concursuri pe teme politico-ideologice, dialoguri cu tinerii din producţie,
audiţii muzicale, seri de poezie patriotică ori prezentarea activităţii
militante şi patriotice a unor personalităţi ale medicinii.Permanent
se sublinia faptul că „în cămine se urmăreşte deprinderea studenţilor cu
respectarea normelor de convieţuire în colectiv, precum şi dezvoltarea
multilaterală a personalităţii acestora“, dar şi „promovarea unei atmosfere de
prietenie şi respect reciproc între studenţi“. Societatea „a despovărat pe
studenţi şi familiile lor de ansamblul obligaţiilor materiale
cărora nu puteau
să le facă faţă în trecut decât cei înstăriţi. Socialismul a creat condiţii
pentru egalizarea şanselor membrilor societăţii, de a înainta în ierarhia
socială, de a-şi valoriza talentul şi aptitudinile, de a beneficia de însuşirea
celor mai înalte valori spirituale.“
cărora nu puteau
să le facă faţă în trecut decât cei înstăriţi. Socialismul a creat condiţii
pentru egalizarea şanselor membrilor societăţii, de a înainta în ierarhia
socială, de a-şi valoriza talentul şi aptitudinile, de a beneficia de însuşirea
celor mai înalte valori spirituale.“În
1958, un student era fotografiat cu braţul peste aparatul de radio pe care-l câştigase
într-un concurs organizat „ca expresie a grijii pe care o manifestă societatea“
pentru tineretul studios. Zâmbetul său naiv şi îmbrăţişarea acelui instrument
de propagandă ne înfioară la gândul că dindărătul acelui aparat personaje
odioase rânjeau şi diriguiau ţara, schimonosind-o.
