În
contextul unui amplu proiect sanitar al Ministerului Sănătăţii şi Prevederilor
Sociale, sub egida Ligii pentru combaterea tuberculozei, în cursul anului 1949,
a luat fiinţă Institutul de Ftiziologie din Bucureşti, situat în şoseaua
Viilor, în vechiul Spital Filaret al Societăţii pentru profilaxia tuberculozei
(fără ca acesta să fie desfiinţat). Actualmente, este (bine)cunoscut ca
Institutul de Pneumologie „Marius Nasta“, unitate spitalicească care continuă
linia trasată de moştenirea pozitivă a trecutului. Cercetarea aplicată în
cadrul Institutului a sprijinit pregătirea cadrelor de specialitate, crearea şi
consolidarea unor legături solide cu unităţile sanitare din teritoriu şi
cercetarea ştiinţifică, astăzi urmărindu-se în continuare stimularea, aportul şi
interesul în abordarea unei game largi de preocupări (din punct de vedere
experimental, clinic şi organizatoric), atât în ceea ce priveşte lupta
antituberculoasă, cât şi legate de pneumologie, ftiziopediatrie, bronhologie,
explorări funcţionale şi chirurgie toracică.
Una
din personalităţile care şi-au desfăşurat întreaga activitate medicală, ştiinţifică
şi didactică în Institutul de Pneumologie „Marius Nasta“ a fost dr. Ştefan Duţu (n. 11 decembrie 1924,
d. 15 iulie 2012), care a condus Serviciul de fiziopatologie respiratorie, de
la înfiinţarea acestui laborator (al cărui fondator a fost), până la încetarea
activităţii sale profesionale.
A
absolvit Liceul „Sf. Iosif“ din Bucureşti în 1942, dar, sub îndrumarea părinţilor,
a îmbinat studiile liceale şi cursurile de cultură generală urmate la Institut
de France şi la Istituto de Cultura Italiana din Bucureşti. Absolvent al Facultăţii
de Medicină din Bucureşti (1948), a parcurs primele etape ale formării
profesionale în mari şi cunoscute clinici universitare din Capitală, conduse de
profesorii Daniel Danielopolu, Nicolae Gh. Lupu şi Marius Nasta, în urma promovării
concursurilor de externat şi
internat. În aceeaşi perioadă, a intrat în contact cu teoria şi practica cercetării
ştiinţifice medicale, efectuând un stagiu de patru ani în Laboratorul de
anatomie patologică al prof. dr. C. Vasilescu, de la Institutul de Biologie al
Academiei de Medicină. Devine doctor în medicină în 1949, iar primele sale
colaborări la lucrări ştiinţifice datează din aceeaşi perioadă. Instrucţia
medicală şi-a continuat-o prin stagii clinice pe lângă profesorii N. Gh. Lupu şi
Marius Nasta. După terminarea stagiului de secundariat şi preparator la catedra
de ftiziologie a facultăţii, a ocupat prin concurs postul de cercetător ştiinţific
la Institutul de Ftiziologie (1951), an în care a înfiinţat, organizat şi
coordonat primul serviciu de fiziopatologie respiratorie din ţară. A
devenit cercetător ştiinţific principal gr. II în 1989, iar din 1991 – cercetător
ştiinţific gr. I. Medic primar în specialitatea explorări funcţionale, doctor
în ştiinţe medicale din 1967, a fost bursier la Institutul „C. Forlanini“
(Roma) şi la INSERM – Spitalul „St. Antoine“ din Paris, serviciul de
pneumologie (1967). De la înfiinţarea serviciului de fiziopatologie
respiratorie, activitatea sa de cercetare ştiinţifică a fost îmbinată cu cea
didactică, de asistenţă medicală şi de îndrumare tehnică. Cercetările sale au
avut un rol preponderent în introducerea conceptului de fiziopatologie
respiratorie în activitatea clinică a medicilor pneumofiziologi de la noi. Metodele
obiective de explorare a funcţiei respiratorii a plămânului, introduse şi
dezvoltate, au contribuit la o mai bună cunoaştere a mecanismelor de producere
a bolilor pulmonare precum BPOC, astmul bronşic, pneumopatiile interstiţiale şi,
de aici, la ameliorarea diagnosticului acestor afecţiuni, urmărirea evoluţiei
bolilor bronhopulmonare cronice, evaluarea efectelor imediate şi de lungă
durată ale unor medicamente (bronhodilatatoare, cortizonice etc.), aprecierea
capacităţii funcţionale în vederea evaluării obiective a capacităţii de muncă,
evaluarea riscului funcţional al unor intervenţii chirurgicale
toraco-pulmonare, elaborarea de programe de explorare funcţională pulmonară
aplicabile în diferite condiţii clinice şi în condiţii de dotare diferite.
Printre
contribuţiile sale originale la nosologia pulmonară se află: cunoaşterea
sindromului de obstrucţie a căilor aerifere distale; clasificarea funcţională a
BPOC, stadializarea funcţională şi radiologică a sarcoidozei pulmonare
(prezentate la Viena, 1985); studiile privind modificarea elasticităţii
pulmonare în bronhopneumopatiile cronice (Nancy, 1970); boala căilor aerifere
mici (Sheffield, 1980); farmacologia bronşică; epidemiologia astmului bronşic şi
a bronşitei cronice (simple şi obstructive); tratamentul astmului bronşic;
evoluţia tabloului funcţional pulmonar în pneumopatia interstiţială. Ultimele
teme au constituit obiectul posterelor prezentate la congresele anuale ale
Societăţii Europene de Fiziopatologie Respiratorie (1966–1990), ale European
Respiratory Society (1991–2000), precum şi la sesiunile ştiinţifice ale
Institutului de Pneumologie şi ale Societăţii de Pneumoftiziologie, din 1955
până la încetarea activităţii.
Activitatea
de cercetare ştiinţifică a dr. Ştefan Duţu s-a concretizat în peste 250 de lucrări
publicate în ţară şi străinătate, patru volume (autor unic sau în colaborare)
apărute la Editura Medicală – Sindromul
de obstrucţie a căilor aeriene (1977), Fiziologia
şi fiziopatologia respiraţiei (1979), Ghid
de investigaţii funcţionale respiratorii (1984), Explorarea funcţională, (1997), 18 capitole scrise în alte 15
volume. Monografia Sindromul de obstrucţie
a căilor aeriene (1977) a fost distinsă cu Premiul „Gh. Marinescu“ al
Academiei Române.
În
aceeaşi perioadă, ca urmare a activităţii sale ştiinţifice, a fost cooptat în
comitetul de conducere al Societăţii de Pneumoftiziologie şi comitetul de redacţie
al revistei Pneumoftiziologia. A făcut
parte, ca membru şi cenzor, din comitetul de redacţie al revistei Bulletin de physiopathologie respiratoire (Nancy).
A fost membru fondator şi apoi membru în consiliul de conducere al Societăţii
Europene de Fiziopatologie Respiratorie, iar după fuzionarea cu Societatea de
Bronhopneumologie, în consiliul Societăţii Europene de Patologie Respiratorie
(Paris), membru al comitetului tehnic al Asociaţiei Internaţionale „C.
Forlanini“ (Roma), consilier temporar OMS pentru probleme de nomenclatură şi
definiţii (1974). În 1990, a devenit membru titular al Academiei de Ştiinţe
Medicale. A participat la numeroase congrese în ţară şi străinătate, unde a
prezentat rapoarte şi comunicări pe teme de fiziopatologie respiratorie aplicată
la clinica pneumologică, epidemiologie a bolilor pulmonare, farmacologie clinică.
În
peste 30 de ani, activitatea didactică a medicului Ştefan Duţu s-a concretizat
în cursuri de fiziopatologie respiratorie aplicate la bolile şi sindroamele
bronhopulmonare, terapie funcţională bronhopulmonară, criterii funcţionale de
diagnostic în pneumologie şi lucrări practice de explorare funcţională
(tehnici, interpretare de rezultate) pentru medici rezidenţi, specialişti de
pneumoftiziologie şi alte specialităţi. Activitatea de asistenţă medicală
reiese şi din cifrele statistice: peste 107.000 de pacienţi examinaţi în
serviciul de fiziopatologie respiratorie, din care aproape toate cazurile
problemă au fost reexaminate de el. În ceea ce priveşte activitatea de
îndrumare tehnică, sub supravegherea sa directă s-a instruit o mare parte a
celor care azi efectuează explorări funcţionale în ţară. El a elaborat normele
de apreciere a calităţii investigaţiilor funcţionale pulmonare pentru uzul
exploraţioniştilor din reţea, de ieri şi de astăzi.
Doctorul
Ştefan Duţu şi-a consacrat întreaga sa activitate medicală, de cercetare ştiinţifică
şi didactică promovării pneumologiei româneşti în ţară şi străinătate. A fost acel lider de opinie care a
facilitat transferul de experienţă de la o generaţie la alta, care ura
impostura, arivismul, o trăsătură comună adesea prezentă în deceniile care au
precedat sau au urmat anului 1945, şi care a contribuit din plin la progresul şi
evoluţia Institutului de Pneumologie „Marius Nasta“. Noi, cei care am avut şansa
să-l cunoaştem şi să beneficiem din plin de darurile pe care ni le transmitea
cu generozitatea unui formator de şcoală, nu-l vom uita niciodată.