Newsflash
Istoria Medicinei

Basorelieful de la Caritatea

de Dr. Richard CONSTANTINESCU - iun. 29 2017
Basorelieful de la Caritatea
     Un fost profesor de-al meu, actualmente responsabil tehnic al „Centrului de cercetare fundamentală și dezvoltare experimentală în medicina translațională” (Transcend) din Iași, îmi scria în urmă cu un an: „Fosta clădire a Spitalului «Caritatea» (mai apoi spital de urgențe) devine «Transcend» – creat de Institutul Regional de Oncologie (IRO) Iași cu fonduri europene. În hol există o firidă unde se va remonta basorelieful doctorului Eugen Lucinescu (1901–1939), despre care nu se știu prea multe lucruri. Eu știu că a fost asistentul lui Gr. T. Popa la anatomie; nu e nimic care să-i lege numele de «Caritatea». Aș fi dorit să știu mai multe. (...) Dacă Eugen Lucinescu are un basorelief în hol înseamnă că a creat ceva care nu trebuie uitat. A fost oare primul chirurg pediatru?”.
     Mesajul acesta mi-a adus multă bucurie. O bună bucată de vreme am căutat acel basorelief, după ce respectiva clădire intrase într-un proces de restaurare. Mă temeam că dispăruse sau că a fost distrus. De la muncitori și până la șeful de șantier, toți ridicau din umeri de câte ori întrebam de el. Într-un târziu, cineva mi-a spus că e posibil să fie la IRO. Și acolo, aceleași priviri neștiutoare... Însă, misiva electronică m-a liniștit și am reușit să dau de urma acestuia. În curând urmează să fie transferat de la IRO la disciplina de istoria medicinii pentru a-i găsi un loc adecvat unde să fie amplasat în această toamnă.
     ÎnEvenimentul din 7 septembrie 1942 am identificat materialul „Ridicarea unui bust doctorului Lucinescu, fost medic primar al spitalelor Sf. Spiridon”. Dr. Grigore Osipov-Sinești, cel care a funcționat cu serviciul său stomatologic în cadrul Serviciului de consultații și primire chirurgicală al Spitalului „Sf. Spiridon”, coordonat de dr. Lucinescu, a luat inițiativa de a se ridica un bust în interiorul centrului în care a activat dr. Eugen Lucinescu. Bustul, în fapt un basorelief, a fost comandat sculptorului Constantin Baraschi (1902–1966). Basorelieful a fost montat „într-o firidă discretă în holul principal al Sp. Spiridon”, iar ulterior (?) a fost amplasat pe unul din holurile fostului Spital de Urgență din Iași.
     ZiarulOpinia din 18 iulie 1939, în reportajul „Îngrozitor accident de automobil lângă Pașcani”, scria despre accidentul în care doctorul Lucinescu se răsturnase cu Fordul său, la km 7–8, la Gâștești, pe șoseaua Tg. Neamț – Pașcani. Dr. Eugen Lucinescu se întorcea de la Agapia spre Iași, unde urma să efectueze o importantă intervenție chirurgicală la Spitalul „Sf. Spiridon”. Și în Cernăuți Medical se consemna moartea acestui „distins chirurg”: „Blând cu bolnavii, chirurg de mare seamă, plecarea sa dintre noi în fragedă viață, o regretă, depunând șuvoaie de lacrimi bolnavii operați de el și o simte chirurgia română. Destinul său a făcut să-și dea viața într-un accident nenorocit de automobil în drum spre sala de operație unde se grăbea să ajungă mai devreme, fiind așteptat de bolnavii hotărâți a fi operați în aceeași zi. Ne-ai îndurerat iubite Lucinescu, ai produs un mare gol în chirurgia română. Odihnește-te în pace, asta ți-a fost soarta” (an. VI, nr. 8, august 1939, p. 260).
     La inițiativa Epitropiei „Sf. Spiridon”, a prietenilor și a cunoscuților, s-a decis ridicarea unei cruci în locul în care s-a produs accidentul. Construcția acesteia a revenit lui Ugo Danielini, cunoscut antreprenor ieșean, iar piatra comemorativă a fost lucrată chiar de fratele defunctului, arhitectul Lucinescu. Cei care s-au ocupat de colectarea banilor necesari pentru construirea monumentului anunțau în presă că suma ce va rămâne după achitare „va constitui un fond din care se va da o bursă anuală în cărți și îmbrăcăminte, unui orfan sărac și dornic de învățătură. În felul acesta numele doctorului Eugen Lucinescu se va lega și va aminti de-a pururi rara sa distincție sufletească, iar bunătatea lui fără de margini se va aplica mai departe, blândă și mângâietoare, deasupra celor săraci și fără niciun sprijin” (Opinia, vineri, 13 octombrie 1939).
     Eugen Lucinescu, născut la Sulița (Botoșani), s-a format la Iași, alături de prof. dr. Nicolae Hortolomei, și la Lyon, în clinica prof. dr. René Leriche. Acesta i-a făcut propunerea de a rămâne în Franța, însă Eugen Lucinescu, într-o scrisoare adresată fratelui său, Gheorghe, îi spunea: „Deși nu știu ce mă așteaptă în țară și profesorul Leriche îmi propune cele mai îmbietoare oferte, mă voi întoarce în România, unde este cea mai mare nevoie de mine”.
     În România i-a fost colaborator apropiat profesorului Grigore T. Popa, împreună cu care a scris câteva lucrări științifice, a participat la nașterea revistei Însemnări ieșene, unde a scris și în care a fost extrem de implicat. După lansarea seriei noi a revistei Însemnări ieșene, pe care am propus-o spre a se relua, rectorului UMF Iași, în anul 2004, regretatul Constantin Ostap m-a vizitat la Muzeul de Istorie a Medicinei și mi-a oferit o copie a scrisorii pe care o primise din partea Sandei Dumitrachi. Fiica doctorului Lucinescu îi scrisese iubitorului de Iași, la 28 februarie 2005, o scrisoare, din care voi cita un fragment:
     „Știam că prof. Leriche a fost un mare chirurg și deschizător de drumuri în medicină, dar, trebuie să mărturisesc, că nu știam că a fost o personalitate de talie mondială. Aceste informații confirmă ceea ce știam despre acest mare om, de la mama mea. Mama îi păstra o amintire duioasă, spunând că medicul și omul de știință era dublat de o personalitate generoasă, caldă și prietenoasă. Între familia Leriche și părinții mei se statornicise o sinceră prietenie bazată pe stimă și afecțiune reciprocă. Dna Leriche o îndrăgise mult pe mama considerând-o ca pe fiica ei. De altfel la plecarea lor din Franța, dna Leriche i-a făcut cadou mamei mele un superb colier de diamante, pe care în anii de cumplită sărăcie din anii «epocii de aur», a trebuit să-l vindem, ca să supraviețuim. Cam prin 1950 mama a aflat că familia profesorului Leriche a încercat să dea de noi, imediat după război, pe căi diplomatice. Noi am aflat târziu despre diligențele lor de a ne găsi. Cert este că autoritățile comuniste au obstrucționat orice comunicare cu noi, cu atât mai mult, cu cât noi eram considerați foști exploatatori, care «am supt sângele poporului». De altfel, multe din rudele noastre, printre care și fratele mamei, erau în închisori, pentru singura vină de a fi fost prosperi datorită muncii lor.
     Evocând acum memoria profesorului Leriche, nu pot să nu mă gândesc la ce ar fi fost viața noastră dacă tata ar fi acceptat să rămână asistentul lui și am fi rămas în Franța. Dar din rațiuni numai de Dumnezeu știute, destinul tatălui meu s-a frânt și, odată cu el, propriile noastre destine.
    A trebuit să sufăr multe ca să înțeleg că oamenii nu ar trebui să-i reproșeze lui Dumnezeu pentru ceea ce le-a luat, ci să-i mulțumească pentru ceea ce le-a dăruit. Ne dăm în vânt după evenimente frapante, adesea lipsite de orice importanță, uitând că Dumnezeu ne oferă spre contemplare miracolul apariției și creșterii unui fir de iarbă. Poate că sensul durerii este de a ne face să înțelegem lucrurile esențiale și, plecând pe celălalt tărâm, să ducem cu noi un dram de înțelepciune”.
     În toamnă, când sper să încheiem procesul de restaurare al basoreliefului și amplasarea sa într-un spațiu adecvat în cadrul UMF Iași, voi completa tabloul biografic și științific al dr. Eugen Lucinescu. Închei cu un fragment dintr-un text scris de profesorul Popa, în revista Însemnări ieșene, text pe care l-am publicat în volumul „Pericolul neisprăviților” (Editura „Gr. T. Popa”, UMF Iași, 2017):
     „Unul din cei mai temeinici tineri din gruparea noastră, unul din cei mai împodobiți cu calități, a fost răpit vieții printr-un accident stupid. Cu două zile mai înainte, am pus la cale împreună noi încercări și spiritul lui mereu optimist întrevedea dezlegări pline de reușită. Cu un suflet larg și cu o minte deschisă, el sfârșea toate câte îi cădeau în sarcină entuziast, neostenit și plin de sinceritate. Îl iubeau bolnavii, îl iubeau colegii și îl iubeau șefii. Doctorul Lucinescu era o mare promisiune a științei românești, promisiune care începuse a se realiza strălucit. Activitatea sa a fost prodigioasă. (…)
     În relațiile sale cu studenții, atinsese aproape perfecțiunea; captiva și stimula. Punea interes de tutore și atașament de frate mai mare. De aceea nu-i de mirare că l-au iubit elevii, cu cea mai sinceră pornire, înconjurându-l cu vibrantă prietenie.
     Aici, la Însemnări ieșene, a consacrat o bună parte din timpul său liber, scriind note și articole, și îngrijind de partea neglorioasă a revistei: corecturi, expediție, corespondență. Mai cu seamă numerele de vară cădeau aproape în întregime în sarcina sa.
     De toate obligațiile s-a achitat onorabil, însemnându-și trecerea prin viață cu manifestări exemplare. Acum evolua spre culme. Era în preajma formării sale depline, stârnind în noi cele mai legitime așteptări.
     Și de-odată, o răsturnare de mașină a curmat brusc toate nădejdile, împrăștiind durere în toate cercurile din care a făcut parte... Omul a încetat să mai existe fizic, dar imaginea lui este atât de puternică și exemplul vieții sale va fi urmat de atâția, încât putem spune că Lucinescu va mai trăi încă, va trăi în sufletele noastre, din care amintirea lui nu se va șterge niciodată” (pp. 255, 256-257).

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe