A continuat cu experimentele newyorkezului Thomas Morgan (1908–1915) și descoperirea epocală a structurii acidului dezoxiribonucleic de către americanul James Watson și englezii Frances Crick și Maurice Wilkins (1953). Totul a culminat cu proiectul de descifrare și cartografiere a genomului uman din anul 2000. Mulți savanți au adus și aduc contribuții la studierea substratului genetic al structurii și personalității umane, sănătății, îmbătrânirii, îmbolnăvirii și posibil al vindecării bolilor cu transmitere ereditară.
Abia în anul 2000 am aflat că genomul nu este numai fundamentul eredității, al apariției și evoluției speciilor și al enormei variabilități din interiorul fiecărei specii, ci este și o imensă carte de istorie, în care este expusă, codificat în secvențe de baze nucleotide, întreaga poveste a lumii vii. Aceasta a permis savanților să afle amănunte, date și explicații despre originea omului, formarea popoarelor, migrații și înrudiri, care nu au putut fi descoperite prin cercetarea cu mijloacele obișnuite ale studiului istoriei: documente, vestigii, resturi scheletice, inscripții, ruine ș.a.m.d.
„Cea mai bună metodă de a studia istoria omenirii este studiul omului“, a spus Siddharta Mukerjee, autorul superbei monografii „The Gene“ (Scribner, 2016). Din analiza ADN-ului cromozomial am aflat că specia umană din care ne tragem, toți cei peste șapte miliarde de oameni contemporani, are 150.000 de ani vechime și este specia care a înlocuit alte populații umanoide, din Africa, Asia și Europa. Iar din studiul ADN-ului mitocondrial, care se transmite la toți descendenții, indiferent de genul lor, numai pe cale maternă s-a putut stabili că omenirea noastră are o istorie de 7.500 de generații și are ca punct de plecare o femeie care a trăit în stepele Africii de Est. Această femeie-strămoș a oamenilor „moderni“ (Homo sapiens sapiens) a fost numită „Eva mitocondrială“, ca un tribut adus metodei prin care i s-a putut stabili originea, timpul și lumea în care a trăit.
Așa cum explică Steve Olson (Maping Human History, Houghton Mifflin Co, Boston, New York, 2003), primele ființe care pot fi numite umane au moștenit ADN de la creaturi care nu erau umane, după cum mamiferele timpurii au primit gene de la reptile și tot așa, mergând înapoi, se ajunge la primele organisme vii, de la care încă există material genetic în codul nostru ereditar. Și, oricât ar părea de surprinzător, prin ADN-ul nostru suntem direct înrudiți cu toate creaturile vii care au existat vreodată pe această planetă. Cu atât mai mult cu toți oamenii cu care împărțim pământul în generațiile care sunt încă în viață, ca și cu toți cei care ne-au precedat.
Despre europeni, H.A.L. Fisher (History of Europe, Fontana-Collins, 1984) spune: „Nu există rase pure. Europa este un continent de corcituri energice“. Primii oameni plecați din Africa au călătorit mai întâi în Orientul Mijlociu, în regiunea numită „Semiluna fertilă“, apoi în Europa. Genomul majorității europenilor conține încă gene care sunt comune cu cele ale locuitorilor de azi ai Orientului Mijlociu și ai țărilor africane. Popularea Europei cu oameni moderni a început acum 40.000 de ani, ceea ce a dus la dispariția humanoizilor de tip Neanderthal – ultimul s-a stins cu 29.000 de ani în urmă.
Primii europeni au lăsat urme convingătoare despre capacitatea lor de a face unelte și creații artistice, mai mult decât comunitățile umane din alte părți ale lumii. După traversarea epocii de glaciațiune care, între anii 20.000 și 16.000 î.Hr. a redus înmulțirea și răspândirea oamenilor, a urmat o perioadă de progres susținut în agricultură, ale cărei consecințe au fost creșterea stabilității și lărgirea comunităților umane. Din această fază ne-au rămas structurile monumentale de tip Stonehenge, interpretate de Olsen ca fiind produse ale nevoii oamenilor primitivi de a se declara independenți de natură, cu care se contopiseră până atunci.
Mișcarea europeană a grupurilor umane și mai târziu a triburilor, urmate de colectivități etnice din epocile primitive, sclavagiste și feudale, până la apariția istoriei documentate, a fost refăcută pe baza structurii genetice a celulelor din organismul uman. Niciunul din popoarele europene nu are o origine unică, amestecul populațiilor fiind regula, nu excepția în felul în care s-au alcătuit viitoarele națiuni europene, pe criterii sociale și culturale, grefate pe organismele care, contrar aparențelor, au toate un ADN amestecat din toate cele care au existat din cele mai vechi timpuri.
În ultima vreme s-a răspândit analizarea ADN-ului personal prin metode de laborator rapide și relativ ieftine. Cu ajutorul lor, fiecare om poate afla, în câteva zile, proporțiile genelor lui, din ce regiuni ale lumii provin și cele câteva sute de oameni, din diverse țări, cu care este, într-un fel sau altul, înrudit. Istoria populațiilor lumii și mai ales acea parte îndepărtată, care ne este foarte puțin cunoscută, este din ce în ce mai mult descifrată de geneticienii istorici, care studiază paleoarheologia folosind ADN-ul uman. În celulele fiecărui om se află cronica lumii vii. Trebuie doar să învețe simbolurile ei, ca să o poată descifra.
.jpg)
