Newsflash
Istoria Medicinei

Abilitate de chirurg

de Dr. Richard CONSTANTINESCU - dec. 9 2014
Abilitate de chirurg
 Într-o vreme, la Universitatea din Iaşi, au existat trei profesori Leon: Leon Sculy, Leon Cosmovici şi Nicolae Leon. Adesea se iscau confuzii legate de numele lor. Una din acestea, deşi s-a întâmplat într-un moment trist, la înmormântarea lui Leon Sculy, în toamna anului 1912, a stârnit zâmbete. În discursul său funebru, prof. dr. Constantin Thiron, emoţionat fiind, repeta continuu: „regretatul nostru coleg, Leon Cosmovici...“. După ce şi-a auzit repetat numele, profesorul Cosmovici l-a oprit pe Thiron şi i-a spus: „încetează odată Thiron, că până la urmă moartea ar putea să te ia în serios!“.
Leon Sculy Logothetides (şi nu Scully sau Sculy Logotheti ori Scully-Logothely) s-a născut în 1853, într-o familie nobilă de origine greacă (şi nu poloneză) din Piatra Neamţ. A fost ginerele omului politic şi filantropului tecucean Anton Cincu. Soţia sa, Smaranda, a primit ca zestre moşia Cărăpceşti, din fostul judeţ Tutova (azi judeţul Galaţi), iar la Iaşi, casele din str. Romană, unde locuia cu soţul său, şi o vie în podgoria Iaşilor (cf. prof. Doru Parascan, Tecuci). A urmat facultatea de medicină la Montpellier şi Paris, obţinând diploma de doctor în medicină la Paris, cu o teză despre rolul salicilatului de sodiu în terapia reumatismului. Reîntoars în ţară, lucrează în serviciul dr. Ludovic Russ-sr. la Spitalul „Sf. Spiridon“ din Iaşi. Între 1879 şi 1881 devine profesor suplinitor de anatomie şi histologie, iar, ulterior, profesor de clinică chirurgicală. Multă vreme a fost tulburat de diverse întâmplări nefericite la care a asistat: după decesul profesorului Russ-sr., ca fost elev şi colaborator apropiat, se aştepta să fie numit în locul maestrului său, însă a fost surprins să constate că dr. Constantin Botez (1854–1909) a preluat conducerea clinicii; între Sculy şi Botez a existat mereu o tensiune, însă generatoare de progres, pentru chirurgia ieşeană; temperamentu-i „viforos“ l-a pus în conflict permanent cu Epitropia „Sf. Spiridon“, epitropul A. D. Holban a decis să-i evacueze clinica. Într-o singură zi, bolnavii au fost transferaţi la alte servicii din spital şi tot ce aparţinea clinicii a fost scos afară. Într-o dimineaţă, venind la clinică, prof. dr. Sculy a văzut paturile şi materialele clinicii în curtea spitalului, iar pe bolnavi i-a găsit în serviciul profesorului Botez (l-a tratat şi pe Mihai Eminescu). S-au iscat proteste ale studenţimii, s-a proclamat grevă şi toate s-au transformat într-un joc politic. Ministerul Instrucţiunii a găsit soluţia: alocarea unei sume cu care s-au închiriat Casele Başotă din Târgu Cucului, local nepotrivit pentru a găzdui o clinică chirurgicală, însă profesorul Sculy, între anii 1890 şi 1891, a amenajat spaţiul şi, până când un nou guvern a dispus remedierea situaţiei, a continuat să-şi desfăşoare activitatea chirurgicală.
    Chirurg „foarte abil şi îndrăzneţ“, ce a stârnit şi mai mult invidia în breaslă, a folosit în premieră metoda „Delorme“, histerectomiile supravaginale, laminectomiile, gastro-enteroanastomozele; a practicat intervenţii urologice, oftalmologice, toraco-pulmonare, neurochirurgicale, fiind considerat unul din precursorii neurochirurgiei româneşti. Deschis noului, Leon Sculy a introdus în clinică antisepsia, autoclavul, apa sterilizată pentru spălatul mâinilor, a conceput un aparat destinat sterilizării materialului de sutură, a înlocuit sublimatul cu alte substanţe antiseptice mai puţin toxice, precum apa oxigenată. În anul 1899, a instalat în serviciul său primul aparat de roentgendiagnostic.
   La vârsta de 26 de ani, Leon Sculy era primul profesor ce inaugura cursurile Facultăţii de Medicină din Iaşi, susţinând, în deschidere, un curs de anatomie. El a fost primul decan al facultăţii ieşene (1879–1881). A făcut parte din delegaţia Universităţii din Iaşi, condusă de A. D. Xenopol, care a susţinut în faţa regelui Carol I necesitatea menţinerii Facultăţii de Medicină din Iaşi şi sprijinirea financiară a activităţii acesteia, într-un moment în care Adunarea Deputaţilor, în 1884, anulase fondurile destinate continuării activităţii facultăţii ieşene. 
    A publicat diverse lucrări ştiinţifice, a fost membru al Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi şi membru ales în Comitetul Naţional pentru Congresul Medicilor de la Paris.
   Implicarea în activitatea politică este surprinsă de George D. Nicolescu şi Albert Hermely, care îi fac portretul deputatului liberal Leon Sculy astfel: „A mai făcut parte şi din alte legislaturi, sub regimul conservator. Partizan al Principelui Gr. M. Sturdza. În urma cartelului electoral încheiat cu Partidul Naţional Liberal din Iaşi, a fost ales în alegerile generale din noiembrie 1895 cu 158 de voturi“ (1895–’99. Deputaţii noştri. Biografii şi portrete, Bucureşti, MDCCXCVI).
   Fost colaborator, prof. dr. Paul Anghel istoriseşte un episod amuzant din activitatea profesorului Sculy. „Într-o zi, pe când eram şef de clinică la el, mă pomenesc că-mi spune: «Vrei să vezi cum se opera înainte vreme?» şi, înainte de a mă dumiri, el se aşează pe un scaun în faţa unui bolnav, care avea un cancer la buză şi, fără ca bolnavul să fie câtuşi de puţin anesteziat, Sculy începe să-i taie cu iuţeală şi abilitate buza bolnavă. Bolnavul, luat pe neaşteptate, începu a se smunci, a scuipa şi a ţipa aşa de tare, că tot spitalul se ridicase la ţipetele lui. Pe de altă parte, Sculy, enervat şi el, ţipa mai tare ca bolnavul, recomandându-i să stea liniştit. Nu se mai auzeau decât ţipete de-o parte şi de alta şi pe deasupra, chirurgul scuipat şi plin de sânge de sus şi până jos. După terminarea acestei căsăpii, Sculy mă întrebă radios: «Ei, ai văzut?». «Mda, răspund eu, mai mult am auzit însă». Ieşind din sala de operaţie, găsesc la uşa sălii pe un epitrop zelos care, făcând inspecţie în spital, a fost atras de ţipetele groaznice ale bolnavului nostru şi care, cu un ton îngrijorat, mă întrebă: «Dar bine, ce faceţi voi acolo, omorâţi oamenii?». I-am răspuns: «Nu, dl profesor a operat după metoda veche»“ („Figuri ieşene dispărute. Dr. Leon Sculy“, Însemnări ieşene, 1 mart. 1937).
   În epocă, pe lângă ciudăţeniile sale, faptul de a fi iute la mânie şi că „era greu să duci multă vreme casă bună cu el“, Leon Sculy era creionat ca fiind o „figură fină, simpatică, purta favorite, era de talie mijlocie, bine legat, mergea însă strâmb, cu un umăr înainte; era foarte inteligent şi mucalit“ (Paul Anghel); „om schimbăcios; când amabil până la extrem, când îndatoritor cu toată lumea, când… dimpotrivă, dar ceea ce nu-i lipsea niciodată era ironia fină, pe care o întrebuinţa orişicând. Era familiar cu toată lumea: cu bolnavii şi cu studenţii“ (Rudolf Suţu, Iaşii de odinioară, vol. I, 1923).
   Portretul său poate fi văzut în clinicile chirurgicale din Iaşi, pe peretele cu tablouri ce-i reprezintă pe decanii Facultăţii de Medicină din Iaşi din Muzeul de Istorie a Medicinii, dar şi reprezentat într-un basorelief, în amfiteatrul mare al Institutului de Anatomie, unde, din păcate, după renovarea amfiteatrului, a fost aproape mascat de cei ce-au amenajat spaţiul. 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe