Medicii trebuie să studieze permanent, pentru că medicina este
un domeniu în care cele mai noi rezultate ale cercetării schimbă adesea
perspectiva practicii clinice. În plus, fiecare medic trebuie să aibă o viziune
de ansamblu asupra bolnavilor pe care îi tratează, ținând cont de implicațiile
interdisciplinare ale patologiei bolnavului. Congresul Universității de
Medicină și Farmacie „Carol Davila“ București, ce va avea loc între 2 și 4
iunie la București, își propune să prezinte cele mai recente noutăți din toate
domeniile medicale. Medici clinicieni, chirurgi, cercetători sau studenți vor
avea ocazia să afle ce s-a schimbat în medicină chiar de la specialiști de
peste hotare. Am vorbit cu prof. dr. Dragoș Vinereanu, prorector pentru
cercetare științifică și viitor președinte al Societății Române de Cardiologie,
despre cele mai importante aspecte ale congresului din acest an.
Un congres pentru toți
– Cui se adresează Congresul UMF?
– Congresul se adresează în principal medicilor
de diferite specialități, tinerilor specialiști sau în curs de pregătire,
medicilor de familie care se lovesc de patologia interdisciplinară și, nu în
ultimul rând, studenților, în principal celor din anii clinici, care au început
să înțeleagă ce înseamnă medicina clinică. Pentru aceștia din urmă, un astfel
de congres este important pentru că le oferă ocazia de a studia și a observa ce
se întâmplă și care sunt noutățile în medicina clinică actuală, deschizându-le
chiar posibilități de cercetare, dacă vor să se îndrepte spre această zonă.
– Din ce domenii vor fi noutățile prezentate la congres?
– Din toate domeniile. Este un congres cu o
tematică largă. Ceea ce ne-am propus este ca toate sesiunile să fie
interdisciplinare, așa cum veți vedea și în programul congresului. Ele au fost
gândite din start astfel încât mai multe specialități să își facă programul în
comun. Vrem să atingem acele „zone gri“ ale medicinii clinice, în care există
mai puțină informație, atât pentru diagnostic, cât și pentru tratament, și unde
este bine să avem cât mai multe discuții.
– Ce noutăți vor prezenta invitații din străinătate?
– Invitații care vor veni din străinătate sunt
personalități marcante ale medicinii europene și americane. Un profesor din
Statele Unite va prezenta aspecte interesante privind noi posibilități terapeutice
și noi direcții în industria medicamentului. Apoi, un profesor de biofizică va
prezenta noi posibilități de bioinginerie în patologia oftalmologică și în
imagistica oftalmologică. Va fi prezent și vicepreședintele Societății europene
de cardiologie, care este și redactor-șef al unuia dintre jurnalele din grupul European
Heart Journal. El va prezenta aspecte interesante privind tratamentul
actual al cardiopatiei ischemice și noi abordări diagnostice și terapeutice în
cardiopatia ischemică. Sunt, de asemenea, doi urologi, ambii de mare prestigiu
la nivel european, care vor discuta interacțiunea între patologia urologică și
cea de chirurgie generală, dar și alte probleme de patologie renală. În final,
vom avea un invitat foarte interesant din medicina non-clinică, și anume din
istoria medicinii: însuși președintele Societății europene de istorie a
medicinii ne va prezenta aspecte ale dezvoltării istorice a medicinii în lume.
Noi terapii în cardiopatia ischemică
– Ce se va prezenta nou în cardiologie?
– Se va insista în special pe partea
terapeutică în cardiopatia ischemică. Vom afla care sunt medicamentele noi care
emerg în acest moment în cardiopatia ischemică, în afară de nitrați,
betablocante și blocante de canale de calciu, pe care le folosim de ani de zile
și care sunt în toate ghidurile. Vom discuta despre rolul acestor noi terapii
în cardiopatia ischemică, cea mai frecventă boală cardiovasculară în acest
moment.
– Există și o sesiune dedicată comunicării între medic și
pacient. Cât de important este acest aspect în practica clinică?
– Este esențială. Acesta a fost și motivul
pentru care ne-am dorit să avem această sesiune. De altfel, așa cum o să
vedeți, în programul congresului există și sesiuni mai puțin legate de medicina
clinică, care vizează aspecte generale ale medicinii în acest moment. În afară
de sesiunea de comunicare între medic și pacient, vor fi și două sesiuni despre
cercetarea în medicină și modul în care trebuie să se desfășoare aceasta, dar
și sesiuni de istoria medicinii. Încercăm să aducem la lumină, pe lângă
noutățile din medicina clinică, și aceste zone care sunt undeva la graniță și
care de multe ori sunt uitate, deși sunt esențiale pentru formarea unui medic
tânăr.
Comunicarea medic–pacient
– Trebuie îmbunătățită comunicarea între medic și pacient?
– Absolut. Din proprie experiență, pot spune că
este extrem de important să stai de vorbă cu pacientul. Faptul că în multe
specialități avem acces la tehnologie, atât pentru diagnostic, cât și pentru
tratament, ne face să uităm uneori să vorbim cu pacientul. Totuși, trebuie să
ne reamintim că, de cele mai multe ori, pacientul ne spune singur diagnosticul.
Profesorul Leonida Gherasim ne învăța tocmai acest lucru și ne spunea: „Nu
uitați să stați de vorbă cu pacientul. El vă va orienta spre diagnostic și veți
ști mai bine ce metode diagnostice și terapeutice să utilizați“. Este esențială
această comunicare cu pacientul pentru diagnostic. În al doilea rând, până la
urmă, noi nu suntem mașini care pun diagnostice și stabilesc tratamente, ci tot
oameni. Modul cum comunicăm cu alți oameni, felul empatic în care o facem,
instrumentele psihologice pe care le aplicăm în momentul în care comunicăm o
veste sau un diagnostic ori discutăm o anumită posibilitate terapeutică cu
pacientul sunt foarte importante. Merită să învățăm să facem aceste lucruri. Nu
doar să le intuim, ci să le învățăm de la specialiștii care au scris cărți pe
această temă.
– Se pot exersa aceste calități sau sunt înnăscute?
– Orice se poate învăța, chiar dacă talentul
stă în spatele practicii. Unii au talent să facă acest lucru și o fac mai bine
decât alții, dar și cei care nu au talent pot învăța. Sunt niște principii
fundamentale pe care trebuie să le știm și să le aplicăm. De aceea organizăm
această sesiune.
Opt sute de articole pe an
– Există cercetare în România?
– Există. Din fericire, cercetarea medicală
este în continuă dezvoltare în România și este din ce în ce mai bine susținută
prin proiecte naționale și internaționale. Numărul de publicații în domeniul
medical la nivel național începe să crească. La UMF „Carol Davila“, în ultimii
patru ani, am avut o dublare a numărului de articole în reviste de impact. Anul
acesta, am publicat între 750 și 800 de articole în numele universității, în
reviste cu factor de impact, precum New England Journal of Medicine, BMJ
sau Lancet.
– În ce măsură vor fi și prezentările de la congres rodul
cercetării românești?
– În general, cei care vor prezenta la congres
vor să prezinte și câteva din cercetările proprii. La ora actuală, un lector
bun este unul care face cunoscute cercetările personale, prezentând nu doar
datele pe care le-a sintetizat din literatură, ci și o parte din experiența
personală, profesională și de cercetare. La congres vom avea sesiuni dedicate
cercetării științifice. Vor fi și cinci sesiuni în care oameni tineri, sub 35
de ani, vor intra în competiție pentru obținerea unor premii pentru cercetările
lor. În fiecare din aceste sesiuni se vor prezenta câte șase lucrări, în fața
unui juriu format din trei specialiști. Se va acorda un premiu în fiecare
sesiune, pentru a stimula cercetarea medicală și a încuraja oamenii tineri să
comunice rezultatele pe care le-au obținut. De altfel, la acest congres avem un
record și în ceea ce privește numărul de lucrări trimise, 370. Rata de
acceptare a fost destul de bună, în jur de 85%.
– Cum poate fi îmbunătățită cercetarea în România?
– Finanțare și motivare. Acestea sunt cele două
condiții esențiale pentru a îmbunătăți cercetarea. Finanțarea se poate face
prin programe naționale sau internaționale. Accesul la programele
internaționale este destul de dificil, dar există mai multe linii de programe
naționale pe care le putem accesa în prezent. În ceea ce privește motivarea,
este cam dificil în rândul medicilor. Aceștia, spre deosebire de fizicieni sau
matematicieni, pe lângă cercetare, trebuie să aibă grijă și de pacienți. Ca
atare, ei lucrează în cea mai mare parte a timpului în spitale sau în unitățile
private și abia apoi fac cercetare. Iar un medic nu poate trăi numai din
cercetare, pentru că, din punct de vedere profesional, este mai presus de toate
medic, abia apoi cercetător. Motivarea prin acordarea unor granturi suficient
de mari și printr-o legislație permisivă în ceea ce privește finanțarea este
extrem de importantă.
.jpg)
