Din
dorinţa de promovare a unei modalităţi de creştere a calităţii vieţii pacienţilor
suferind de boli incurabile, în stadii finale, Societatea Română de Pneumologie
(SRP), Societatea Română de Anestezie şi Terapie Intensivă şi Secţiunea de
somnologie şi ventilaţie non-invazivă a SRP vor organiza la Constanţa, în
perioada 19–21 iunie a.c., prima conferinţă naţională de ventilaţie non-invazivă,
cu participare internaţională. Am discutat despre tematica abordată la
reuniunea la care „Viaţa medicală“ este partener media principal, precum şi
despre situaţia aplicării acestei metode terapeutice în ţara noastră cu dr. Oana Deleanu, cadru didactic la UMF
„Carol Davila“ Bucureşti şi preşedinta secţiunii de somnologie şi ventilaţie
non-invazivă a SRP.
– Cui îi este adresată conferinţa?
– Sunt invitaţi
să participe pneumologi, ATI-şti, pediatri, cardiologi, geriatri, neurologi,
medici de familie, orelişti, psihiatri, endocrinologi, geneticieni, oncologi
etc., precum şi asistenţi medicali. Tematica va aborda ventilaţia non-invazivă
în: boli cronice terminale; patologiile respiratorie, cardiologică, pediatrică,
neurologică; terapia intensivă; reabilitarea respiratorie; urgenţe; somnologie;
anestezie.
– Ce
invitaţi străini participă?
– Conferinţa
se bucură de prezenţa unor reputaţi oaspeţi: prof. dr. Zoltán Szakács, şeful
departamentului de neurologie de la Budapest State Health Centre, unde conduce
unul din cele mai mari laboratoare de somnologie din Europa, şi preşedintele
Societăţii Ungare de Somnologie; prof. dr. Peter Wijkstra, preşedintele Societăţii
Olandeze de Pneumologie, şeful departamentului de ventilaţie non-invazivă la
domiciliu al University Medical Centre Groningen; prof. dr. Joao Winck, fost
codirector al Şcolii Portugeze de Ventilaţie.
Tratament de cursă
lungă...
– Ce
pacienţi au nevoie de ventilaţie non-invazivă?
– Este un tratament pe
termen lung destinat celor la risc sau care au insuficienţă respiratorie cronică
hipercapnică de diverse cauze: sindromul de obezitate-hipoventilaţie, boli
restrictive toracice, BPOC, boli neuromusculare (scleroza laterală amiotrofică,
distrofia musculară Duchenne, distrofia miotonică Steiner, distrofia musculară
progresivă, paralizia diafragmatică bilaterală, amiotrofia spinală forma
infantilă, alte miopatii). La aceştia, VNI are impact pozitiv asupra somnolenţei,
oboselii, dispneei, calităţii somnului, statusului clinic, sănătăţii mintale şi
emoţionale, precum şi asupra funcţiei sociale; de asemenea, se reduce timpul de
şedere în secţiile de terapie intensivă, frecvenţa complicaţiilor ventilaţiei
invazive şi implicit scade perioada de spitalizare.
– Cum a evoluat
această metodă terapeutică?
– Conceptul de ventilaţie
non-invazivă este introdus de Woilles în 1887, iar primul ventilator a fost
fabricat de Heinrich Drager în 1907. Philips dezvoltă ulterior primul plămân de
fier electric, iar epidemia de poliomielită din anii ’50 impune ventilaţia cu
presiune pozitivă prin traheostomă ca metoda terapeutică. Spre sfârşitul anilor
’80, ventilatoarele cu presiune negativă ce nu necesită ajutorul unei căi
artificiale invazive încep să fie utilizate la pacienţii cu insuficienţă
respiratorie secundară unor afecţiuni neuromusculare sau pulmonare din secţiile
de terapie intensivă respiratorie, iar după inventarea de Sullivan a
dispozitivului cu presiune pozitivă continuă (CPAP), folosit la tratamentul
sindromului de apnee în somn, este deschis drumul către ventilaţia spontană cu
suport de presiune pozitivă de tip bilevel
(mai bine tolerată decât presiunea negativă). În Europa au apărut ghiduri de
utilizare în secţiile de terapie intensivă respiratorie şi la domiciliu, iar
creşterea numărului de pacienţi trataţi cu VNI este exponenţială de la an la
an.
...prea puţin
utilizat în ţara noastră
– La noi, metoda este accesibilă tuturor pacienţilor care
au nevoie de ea?
– Există doar câteva
centre care au şi secţii de pneumologie cu laborator de somnologie şi secţii de
terapie intensivă, dotate adecvat şi cu personal instruit. Folosirea metodei
este redusă şi la domiciliu, din motive financiare, dar şi din cauza lipsei reţelei
de îngrijiri specializate la domiciliu, care să asigure asistenţa celor
nedeplasabili, gravi şi care necesită VNI foarte multe ore pe zi. Foarte puţini
specialişti au auzit de această metodă, aplicabilă nu doar la pacienţii cu
patologie respiratorie, ci şi la cei cu boli neurologice (uneori de la vârstă
pediatrică) şi cardiovasculare.
– Care este situaţia în alte ţări?
– În ţările vestice şi
chiar şi în unele estice precum Ungaria, Cehia, Polonia, Slovenia, Croaţia
există compensare din partea caselor de asigurări atât pentru CPAP (tratamentul
apneei de somn), cât şi pentru ventilaţia non-invazivă (care presupune
dispozitive mai sofisticate şi mai costisitoare), ghiduri elaborate de societăţile
naţionale şi programe adecvate de training. La noi a demarat în noiembrie 2013,
sub umbrela secţiunii de somnologie şi ventilaţie non-invazivă a SRP, atestatul
în managementul general, clinic şi terapeutic al tulburărilor respiratorii
somnologie (nivel I şi II) cu durata de şapte luni şi jumătate – responsabil naţional
fiind prof. dr. Florin Mihălţan. În multe ţări, legislaţia rutieră şi a
medicinii muncii prevede că persoanele cu sindrom de apnee în somn trebuie
tratate corect pentru a putea şofa sau pentru a-şi desfăşura activitatea
profesională (sindromul de apnee în somn, care se poate asocia şi diverselor
patologii ce necesită VNI, având drept consecinţă somnolenţa diurnă).
Somnologia românească se trezeşte
– Ce-i de făcut pentru îmbunătăţirea situaţiei?
Există un program naţional de ventilaţie non-invazivă?
– Subiectul este pe
agenda Ministerului Sănătăţii şi este cunoscut de prof. dr. Dorel Săndesc,
secretar de stat în MS, ale cărui idei inovatoare încearcă să ne aducă mai
aproape de lucrurile care se fac în Occident. Rolul VNI este acela de a reda
societăţii pacienţi care sunt pensionaţi medical (cei cu sindrom de
obezitate-hipoventilaţie ar fi cel mai bun exemplu), de a preveni agravarea
insuficienţei respiratorii şi de a ameliora calitatea vieţii la cei care suferă
de boli incurabile, de a prelungi viaţa unor pacienţi terminali fără a încărca
spitalele sau secţiile de terapie intensivă.
– Ce activităţi viitoare îşi propune secţiunea
de somnologie şi ventilaţie non-invazivă a SRP?
– În această toamnă vom avea prima generaţie de
medici cu atestat (alţii decât lectorii acreditaţi), care pot efectua în deplină
legalitate studii de somn şi prescrie dispozitive de tip CPAP şi BiPAP pentru
tratamentul apneei în somn şi al sindromului de obezitate-hipoventilaţie.
Intenţionăm să prelungim competenţa cu un modul de ventilaţie non-invazivă, vom
organiza cursuri şi workshopuri pentru cei care doresc să înveţe noţiunile de
bază (programul de atestat are un număr limitat de locuri); vom populariza în
continuare metoda în rândul altor specialităţi. Vom face lobby pentru
compensarea tratamentului sindromului de apnee în somn şi pentru conştientizarea
pericolului pe care îl reprezintă şoferii cu tulburări respiratorii în timpul
somnului, pentru integrarea laboratoarelor de somn în structura spitalelor şi
obţinerea de fonduri pentru dotarea adecvată.
.jpg)
