Apariţia pe piaţă a vaccinurilor împotriva COVID-19 a stârnit la nivelul populaţiei un grad de neîncredere privind siguranţa şi eficacitatea acestora. Pentru a sublinia încă o dată importanţa vaccinării şi siguranţa acestui vaccin am vorbit cu doi tineri medici care s-au vaccinat fără a sta pe gânduri imediat ce acest lucru a fost posibil. Sunt conştienţi de faptul că pandemia de COVID-19 este departe de a se fi terminat şi că doar încurajarea vaccinării în rândul populaţiei ne poate reda viaţa normală, fără restricţii. Singura reacţie adversă sesizată de către aceştia a fost durerea la nivelul locului de injectare a vaccinului, cu durată şi intensitate reduse.

     Andreea-Mădălina Panciu este medic rezident boli infecţioase în cadrul Institutului Naţional de Boli Infecţioase „Prof. dr. Matei Balş” şi a fost în prima linie de la începutul pandemiei de COVID-19.

Cum aţi primit vestea începerii campaniei de vaccinare anti-COVID-19?

Este foarte greu de exprimat în cuvinte importanţa majoră a faptului că am ajuns în sfârşit la vaccinarea populaţiei. Acest roller coaster, cuvânt care descrie foarte bine pandemia, a mers cu o viteză fenomenală, din toate punctele de vedere. Mai ales pentru noi, cei din prima linie, în special medicii infecţionişti, care am aşteptat zi de zi cu sufletul la gură şi îngrijoraţi noile informaţii disponibile, ultimele studii, ultimele cifre. Virusul a fost extrem de repede descris din punct de vedere genetic, un număr foarte mare de medicamente au fost testate, am schimbat protocoale şi ipoteze cu trecerea timpului, dar am ajuns să înţelegem o parte importantă a acestei boli, deşi încă există multe necunoscute.

Cum percepeţi apariţia acestor vaccinuri?

Din fericire, medicina din ziua de astăzi a reuşit să ţină pasul cu această pandemie, zic eu. Rapiditatea cu care un efort medical mondial a dus la producerea nu doar a unuia, ci a mai multor vaccinuri eficiente este incredibilă. Faptul că am reuşit înainte de sfârşitul anului 2020 să începem vaccinarea în ţara noastră este un succes major. Odată cu asta, a început să ne crească treptat şi încrederea că putem duce această boală spre finalul ei, că vom supravieţui, că va înceta chinul pacienţilor şi că vom reuşi să salvăm bolnavii care altfel nu vor avea nicio şansă în faţa ei.

Suferinţa prin ochii medicilor

Cum a fost pentru dvs. momentul imu­nizării?

M-am vaccinat în cea de-a doua zi în care vaccinul a fost disponibil la noi în ţară, am trecut Crăciunul cu emoţia zilei în care urma să mă vaccinez. Deja mă apropii cu paşi rapizi și cu mare încredere de a doua doză. Nu am avut decât o durere locală în seara zilei vaccinării, durere care a doua zi a şi trecut. Soţul meu, și el medic în prima linie, nu a avut absolut nimic.

Cum percepeţi neîncrederea unora faţă de acest vaccin?

Sincer, mă doare sufletul când văd cât de aprigi sunt unii oameni împotriva vaccinării, citesc comentarii de un absurd incredibil, oameni care cred că înţeleg medicina, deşi nu au nici cea mai vagă noţiune, şi îi mai fac şi pe alţii să facă greşeli din păcate, mă refer aici la cei indecişi. Este un lucru cu care ne luptăm de mult timp noi, cei care lucrăm pe secţiile de pediatrie din „Matei Balş”, şi nu numai. Dacă oamenii ar vedea măcar o foarte mică parte dintre bolile cu care s-au chinuit pacienţii noştri, mă refer la copiii nevaccinaţi din secţiile noastre de-a lungul timpului, şi în momentul de faţă, când tratăm 95% pacienţi adulţi cu COVID-19, poate că ar înţelege. Aş vrea să simtă şi ei cum este să rămâi în minte cu ochii celor care voiau să trăiască şi această boală i-a răpus, să simtă suferinţa rudelor care nu-i mai au pe cei dragi alături de ei (unii tineri fără alte boli), dar şi chinul unor gărzi cu lacrimi și epuizare. Poate aşa şi-ar da seama de stupiditatea ideii pentru care își irosesc energia.

Ce speranţe aveţi pentru anul acesta în ceea ce privește pandemia?

Eu sper că totuşi o mare parte din populaţie se va vaccina, cei cu alte boli pentru binele lor, şi cei fără boli atât pentru ei, cât şi pentru cei din jurul lor. Sper ca până la sfârşitul acestui an pandemia să se liniştească, iar noi să revenim la ce făceam înainte, la tratarea copiilor cu alte boli infecţioase. Şi să salvăm astfel, împreună, sute de mii de vieţi omeneşti, părinţi, fraţi, bunici, soţi, dar şi copii.