În ultimii ani, cabinetele stomatologice
româneşti au devenit o destinaţie tot mai căutată de „turiştii
medicali“. Despre acest subiect, mai complex decât pare la prima vedere,
ne-a răspuns, recent, la câteva întrebări, dl dr. Alexandru Brezoescu, preşedintele Colegiului Medicilor Dentişti Bucureşti.
– Cum se explică poziţia fruntaşă pe care o are stomatologia în atragerea de pacienţi din străinătate?
– Sunt două explicaţii pentru această situaţie.
În primul rând, foarte buna pregătire profesională a medicilor
stomatologi, dotarea cabinetelor cu aparatură, instrumentar şi materiale de ultimă generaţie, folosirea noilor tehnici. Pacientul din afară este atras aşadar de competenţa medicului român, care oferă o asistenţă medicală de calitate. În al doilea rând, este vorba de preţul redus al tratamentului stomatologic: comparativ cu costurile din străinătate, preţul actului terapeutic din ţara noastră este mult redus. În această împrejurare, cel care suferă este tot medicul – regia
este aproape la fel ca aceea din afară, costul materialului şi al
echipamentelor stomatologice este de multe ori mai mare decât în
străinătate, pentru că adaosul comercial la noi în ţară este mai mare, aşa că diferenţa de preţ se reflectă în venitul medicului. Aceasta este şi una din cauzele plecării medicilor români în străinătate. Cu alte cuvinte, aceleaşi motive care-l aduc pe pacientul străin în România îl determină pe medicul român să facă drumul invers.
– Există date privitoare la numărul
„turiştilor dentari“ veniţi la noi în ţară, naţionalitatea lor sau
sumele pe care le cheltuie în sejururile lor?
– Din păcate, nu avem date concrete, deoarece
venirea pacienţilor din străinătate în ţară nu este organizată, ci
haotică. Ea se face prin agenţiile de turism, prin recomandări directe ale cetăţenilor străini care au fost trataţi în România, prin românii care lucrează în societăţi multinaţionale din afară sau e reprezentată de personalul diverselor ambasade, care preferă să se trateze în România. Cert este că zona de vest a ţării este cea mai avantajată din acest punct de vedere. Cred că un parteneriat între diversele instituţii – Ministerul Sănătăţii, CNAS, colegiile medicilor dentişti şi agenţiile de turism – ar putea să facă România atractivă din punctul de vedere al tratamentului medical stomatologic. Toată lumea ar avea de câştigat: atât pacientul din afară, cât şi medicul român, pentru că dacă i se asigură acestuia numărul de pacienţi şi un cost real al actului terapeutic, el n-ar mai pleca în străinătate, ci ar rămâne aici.
– Iar de plecat, pleacă mai ales tinerii…
– Într-adevăr, pentru că un proaspăt absolvent
se confruntă cu două mari probleme: experienţa redusă şi lipsa
pacienţilor. Deschiderea unui cabinet stomatologic prin propriile forţe implică nişte costuri foarte ridicate, iar investiţia nu poate fi recuperată, pentru că o mare perioadă de timp el nu are pacienţi. Iar dacă încearcă să se angajeze într-un cabinet privat, este întrebat, la fel, dacă are pacienţi. Şi atunci, una dintre soluţii este să plece în străinătate, iar legea îi permite – începând cu 2009, datorită curriculei europene, absolvenţii noştri pot lucra cu diploma din România în orice ţară membră a Uniunii Europene, fără restricţie. Absolvenţii de dinainte de 2009 trebuie să aibă trei ani consecutivi de practică licită din ultimii cinci. Acestea sunt problemele cu care ne confruntăm. Iar grija Colegiului este aceea de a asigura condiţiile necesare pentru ca medicul român să beneficieze de cele mai bune condiţii de exercitare a profesiei în România, nu în altă parte. Cum însă stomatologia este privatizată în proporţie de peste 95%, medicul existând aşadar prin produsul muncii lui, iar pacienţii lasă, mai ales în perioada aceasta de criză, problema tratamentelor stomatologice pe ultimul plan, acest demers este momentan dificil de realizat.