Dr. Gabriela Grigoret este medic de familie la Câmpulung Muscel, în județul Argeș, de peste
douăzeci de ani. A absolvit medicina generală la București în 1987 și a lucrat
o vreme într-un dispensar de țară, în perioada când nu se dădea examenul de
rezidențiat, crezând că va opta ulterior pentru psihiatrie sau medicină de
laborator. A ales până la urmă medicina de familie, din dorința de „a lucra mai
mult cu omul“. Din orășelul argeșean pleacă mai mulți medici decât vin, așa că
problema cea mai mare pentru pacienți și pentru medicul de familie e dată de
lipsa de profesioniști în cele mai căutate specialități.
– Ce dificultăți colorează tabloul unui medic de familie în
provincie?
– Problemele sunt cele birocratice. Deși toate programele sunt
pe calculator și avem astfel acces la informații, mai trebuie să facem și acea
scriptologie, care ne ia destul de mult timp. Uneori îmi fac temele acasă, după
program, că nu e timp să consult pacientul și să rezolv toate hârtiile în
același timp. Altfel, probleme foarte mari nu sunt. Am început să avem o colaborare
mai bună acum cu celelalte specialități. Poate că la început erau mai reticenți
medicii din spital, ar fi zis că totul trebuie rezolvat la nivelul medicului de
familie, acum lucrurile s-au mai așezat, fiecare își cunoaște locul. Mulți
medici au înțeles că la biletele noastre de trimitere trebuie să ne dea acel
răspuns. Încercăm să colaborăm direct, dacă este un caz special, să trimitem,
să luăm legătura, să discutăm, să colaborăm în sensul investigațiilor. Adică
tot ce trebuie făcut pentru pacient. Singura problemă este cu migrația
medicilor tineri, încep să apară specialități deficitare. Suntem un oraș mai
mic, medicii nu prea se înghesuie să vină aici, mulți pleacă după absolvirea
facultății. Ceea ce e mai greu pentru pacient este că trebuie să-l trimitem la
un spital județean sau mai departe și nu este tocmai în regulă. Mulți sunt
pacienți în vârstă, cu mai multe afecțiuni cronice.
– Care sunt specialitățile deficitare?
– De exemplu, nu avem medic urolog. Cardiologi sunt doar doi și
e greu să facă față și în spital, și în ambulatoriu. Și la pneumologie sunt
probleme. În majoritatea specialităților sunt probleme. Pentru situații
medicale mai delicate trimitem pacienții la Spitalul Județean din Pitești.
Sperăm că se va face ceva în acest sens, să rămână medicii tineri în țară.
– Cum ar putea fi păstrați în țară?
– Este nevoie de o cointeresare. Până la urmă, un medic își
propune să facă meseria și specializarea din pasiune, dar la un moment dat îl
împiedică problema financiară. Ca orice medic, ai nevoie de cursuri, de cărți,
să mergi la conferințe, congrese, or, toate acestea presupun bani. Un salariu
decent poate ar pune puțin lucrurile la punct. Și ar fi nevoie de o
cointeresare pentru a ajunge medicii și în alte zone, nu numai în marile centre
universitare – și în orașele mai mici, chiar și la țară. Poate că tocmai la
țară medicii ar trebui să primească un salariu mai mare, un spor sau să aibă
asigurată o locuință. Nu suntem nostalgici, dar parcă înainte era altă
mentalitate și medicul era privit altfel. Avea alt prestigiu.
– Cum merg campaniile de vaccinare? Întâmpinați dificultăți?
– Au tot fost sincope în aprovizionarea cu vaccinuri. Au fost
acele perioade când nu s-a găsit vaccinul. E drept, am avut și părinți
receptivi, cu posibilități, care au procurat vaccinuri, iar în ultimul timp, ne
confruntăm și noi cu acea problemă generală: refuzul unora dintre părinți de a
vaccina. Nu sunt foarte mulți. Dar, și din cauza informațiilor pe care le
găsesc ei pe internet, sunt anumite forumuri cu aceste păreri pro și contra
vaccinare, deja au început să apară mai mulți părinți care refuză vaccinarea și
avem un pic de luptat aici. Eu încerc să îi conving pe cât posibil că nu e
cazul să renunțe la imunizări. Am câțiva părinți care au refuzat. Motivele lor
sunt ineficacitatea vaccinurilor, alții au motive religioase – nu le permite
religia să se vaccineze, sunt diferite culte. Culmea este că am câteva familii
cu mai mulți copii, iar pe primii i-au vaccinat, dar în ultimii ani nu mai
acceptă.
– Cum abordați aceste cazuri?
– Încerc să discut cu ei. Poate că unii sunt pacienții mei de
când s-au născut și acum la rândul lor au copii. Merg și pe ideea că ei au fost
vaccinați, încerc să le argumentez că sunt anumite boli care au fost eradicate
tocmai datorită acestor vaccinuri și copiii intră în colectivitate, vor avea
probleme de sănătate. Unii încep să înțeleagă. Au apărut niște fișe foarte bine
documentate la intrarea în școli, în colectivități, unde se cer exact toate
vaccinurile efectuate. Și încep să-și mai pună întrebări. La unii am succes,
dar câțiva totuși refuză.
– Financiar cum vă descurcați? Vă permite bugetul cabinetului
să faceți anumite investiții?
– Încercăm să ne descurcăm. Sperăm că aceste măriri salariale ne
vor „atinge“ și pe noi. Deși avem acel contract bine stabilit, bănuiesc că nu
ne vor exclude. Avem destule cheltuieli, în sensul că tot personalul este în
grija noastră, cu toate deconturile care trebuie făcute și cu toată regia
cabinetului suportată de noi. Poate mulți la prima vedere zic că sumele sunt
mari, dar, puse cap la cap, rămân foarte puțini bani de investiții. Însă
încercăm, atât eu, cât și colega cu care împart cabinetul, să rezolvăm. Acuma
chiar pot să spun că am realizat ceva anul acesta, am extins puțin cabinetul și
am construit o sală nouă de așteptare. Am mai câștigat puțin spațiu, tot pentru
binele pacientului, am schimbat circuitele și am ajuns să avem spațiile cerute
pentru o bună funcționare. Am competență de ecografie, dar pentru partea de
ecografie colaborez cu un cabinet – nu am reușit să îmi procur singură un
ecograf. În rest, ca dotări, le am pe cele uzuale și necesare medicului de
familie. Nimic nu se poate face fără un efort financiar, fără un credit nu
reușeam să rezolvăm această problemă de construcție.
– Cât de des ajungeți la întâlnirile județene sau naționale
ale medicilor de familie?
– Aici suntem cumva privilegiați, pentru că suntem relativ
aproape de aceste centre, sunt cele două conferințe anuale de medicina familiei
de la București, la care participăm, și avem întruniri și la Pitești, unde vin
profesori și conferențiari de la București sau Craiova. Și avem întâlniri
foarte des, pot să spun că nu există lună în care să nu apară o întrunire. Sunt
chiar utile, pentru că apar în permanență noutăți, e bine să fim puși la punct,
și nu în ultimul rând sunt acele punctaje pe care trebuie să le acumulăm și
sunt binevenite. Mai merg și cu programul derulat de „Viața medicală“, care
asigură puncte EMC prin testele din ziar. E atractiv ca punctaj, dar îmi place
în general ziarul, că sunt articole interesante și sunt prezentate ultimele
noutăți, sunt articole bine susținute de profesori de renume și foarte
instructive.
.jpg)
