În anul 2011, un grup de personalităţi
marcante ale medicinii româneşti, preşedinţi şi foşti preşedinţi de societăţi
de specialitate din domeniile medicinii interne, cardiologiei, neurologiei,
nefrologiei, diabetologiei şi medicinii de familie s-au reunit pentru a
constitui o nouă organizaţie, numită iniţial Asociaţia Română de Hipertensiune.
Aceasta şi-a propus să îi aducă la un loc pe toţi specialiştii implicaţi în îngrijirea
pacientului hipertensiv, cu scopul de a-i oferi un suport şi o calitate a vieţii
de cel mai bun nivel. Dna prof. dr.
Maria Dorobanţu, preşedinta acestei noi organizaţii, a acordat un interviu în
exclusivitate pentru „Viaţa medicală“, din dorinţa de a prezenta cât mai clar
obiectivele, proiectele şi beneficiile aduse pacienţilor de existenţa asociaţiei
pe care o conduce.
– Doamnă profesor, organizaţiile
profesionale ale medicilor vizează, cel mai adesea, o specialitate. De ce o asociaţie
română de hipertensiune?
–
În primul rând, aş vrea să fac o precizare: Asociaţia Română de Hipertensiune
(ARH) şi-a schimbat numele în Societatea
Română de Hipertensiune, întrucât membrii fondatori ai ARH au considerat că
este mai firesc să capete numele de societate,
deoarece cuprinde – şi astfel răspund şi la întrebarea adresată – specialişti
din foarte multe domenii, care au ca preocupare comună hipertensiunea arterială
(HTA). Este vorba de medici de familie, de medicină internă, medici cardiologi,
neurologi, diabetologi, nefrologi, ginecologi şi chiar şi pediatri. De ce aşa
de multe specialităţi? Pentru că, după cum ştim, HTA este o afecţiune frecventă,
care trebuie diagnosticată şi îngrijită în funcţie de forma de prezentare.
Poate fi o formă uşoară sau moderată, care întotdeauna este îngrijită de
medicii de familie sau cel mult de medicii de medicină internă, dar sunt şi
forme cu complicaţii, întrucât HTA predispune la complicaţii cardiace, deci îngrijite
de cardiolog, de complicaţii neurologice, din păcate unele severe, îngrijite de
neurologi, complicaţii renale, îngrijite de nefrologi, sau pot apărea complicaţii
în timpul sarcinii şi iată că se găseşte loc şi pentru intervenţia
ginecologilor. HTA poate să debuteze la orice vârstă, inclusiv în copilărie, şi
atunci e vorba mai ales de forme secundare, prin urmare şi pediatrii au un cuvânt
de spus în aceste cazuri. Ideea noastră nu este nouă, întrucât există
Societatea Europeană de Hipertensiune şi în toate ţările europene există câte o
societate naţională de hipertensiune, alături de cele profesionale de
specialitate, de care aminteaţi. Nu se suprapun ca preocupări, nu se contrazic în
obiective, din contră, îşi pot da mâna pentru a îngriji cât mai bine pacientul
hipertensiv.
–Aveţi legături sau parteneriate cu societăţile
similare existente în străinătate?
–
Da, aceste legături există cu aproape toate societăţile de hipertensiune din
Europa, inclusiv cu Societatea Europeană de Hipertensiune, la care ne-am
afiliat.
–Care sunt obiectivele Societăţii Române
de Hipertensiune (SRH)?
–
Ele sunt foarte clare pentru noi. Pe de o parte, trebuie să cunoaştem bine
prevalenţa HTA în ţara noastră şi, pe de altă parte, relaţia HTA cu alţi
factori de risc de ateroscleroză. Din acest motiv, în anul 2005, când eram preşedinta
grupului de lucru pentru HTA al Societăţii Române de Cardiologie, am iniţiat un
studiu epidemiologic în toată ţara, SEPHAR I (Studiul de prevalenţă a
hipertensiunii arteriale şi evaluare a riscului cardiovascular în România,
n.a.), care a folosit ca bază de referinţă pentru toate statisticile privind
HTA şi, respectiv, cumulul cu alţi factori de risc. Recent – este vorba de
altfel şi de prima acţiune de anvergură a SRH –, am început a doua ediţie a
studiului SEPHAR, lansată la 15 octombrie 2011, prevăzut a se finaliza zilele
acestea, în prezent desfăşurându-se în partea de nord şi nord-est a ţării. Era
nevoie de un nou studiu pentru că au trecut şapte ani de la primul şi am vrut să
vedem care este, pe de o parte, tendinţa bolii, cum este ea îngrijită, cum sunt
urmăriţi pacienţii, care este controlul HTA în acest interval de timp. Pe de
altă parte, studiul are o metodologie mult mai complexă, este făcut în comun cu
Societatea de Hipertensiune din Polonia, aşa cum a fost şi prima ediţie. Complexitatea
stă în faptul că sunt urmărite mult mai multe elemente de apreciere a severităţii
HTA în relaţie cu alţi factori de risc, în aşa fel încât, conform ghidului
european emis în 2007 şi revăzut în 2009, să putem face o evaluare corectă a
bolnavilor cu HTA. La toţi cei 2.000 de subiecţi, s-au făcut, în afara
analizelor biologice (colesterol, glicemie, creatinină, etc.), şi
electrocardiograme, precum şi studii de elasticitate arterială, subiecţii fiind
de pe teritoriul întregii ţări, selectaţi conform normelor europene de eşantionare
a unei populaţii adulte dintr-o ţară, respectându-se toate aceste rigori
privind localităţile unde se face, sexul şi vârsta subiecţilor care au fost
incluşi în studiu. Rezultatele SEPHAR II vor fi prezentate cu ocazia primei Conferinţe Internaţionale a Societăţii Române
de Hipertensiune, care va avea loc la Iaşi, în perioada 21–23 iunie 2012.
La această manifestare va participa toată conducerea Societăţii Europene de
Hipertensiune şi colegii preşedinţi de societăţi de hipertensiune din ţările
vecine. Vom avea cincisprezece invitaţi din străinătate.
–De ce s-ar înscrie un tânăr medic
internist, cardiolog, nefrolog, pediatru sau ginecolog în Societatea Română de
Hipertensiune?
–
Întrebarea este binevenită, mai ales că m-am oprit în detalierea obiectivelor
SRH numai la studiul epidemiologic, în condiţiile în care mai avem şi alte
obiective. Ar trebui să se înscrie, în primul rând, pentru că este motivant şi
important în formarea unui tânăr medic să fie în relaţie şi cu ceilalţi
specialişti care îngrijesc HTA; să se pună de acord nefrologii, specialişti sau
rezidenţi, cu cardiologii, cu medicii internişti, despre cum să îngrijească un
pacient cu HTA. Este adevărat că există ghiduri, dar ele nu sunt legi, ci
recomandări. Totul trebuie adaptat la personalitatea, dacă o putem numi aşa, a
bolnavului hipertensiv, la realităţile sale obiective. Pe de altă parte, mai
avem o serie de obiective legate de tineri, care sunt, în opinia mea, foarte
importante. Vom iniţia programe şi burse de cercetare în ţările europene care îngrijesc
HTA. Un exemplu în acest sens, la conferinţa pe care o vom organiza, încurajăm
foarte mult tinerii pentru prezentarea de lucrări sub formă de poster, iar
premiile pentru cele mai bune trei postere sunt atractive: pentru locul întâi –
participarea la Şcoala de vară de HTA organizată de Societatea Europeană de
Hipertensiune, în Finlanda; pentru ceilalţi – participarea la Zilele franceze
ale hipertensiunii, în luna decembrie a acestui an, la Paris. Sunt deci ocazii de
punere în contact cu ceea ce înseamnă practica medicală în acest domeniu, în
Europa deocamdată. Aceasta este zona care ne interesează cel mai mult. Legat
tot de obiective şi revenind la întrebarea anterioară, consider că pentru ca un
bolnav cu HTA să fie bine îngrijit este foarte important ca medicul lui să fie
informat, să fie la curent cu tot ceea ce se întâmplă nou în domeniul evaluării
şi tratamentului HTA, deci se vor face şi o serie de cursuri de hipertensiune,
dar nu numai. Este foarte important să implicăm în acest proces şi pacientul,
realmente foarte important. De aceea, ne-am gândit să organizăm – şi sunt pe
cale de a definitiva strategia de educaţie medicală –, cu ajutorul unor
parteneri care au venit lângă noi pentru că li s-a părut interesantă ideea, şi
să încercăm să informăm populaţia, pentru a reuşi să o facem să conştientizeze
riscul pe care-l presupune evoluţia HTA. Vrem să informăm oamenii despre cât de
importantă este continuarea tratamentului şi după normalizarea valorii
tensiunii arteriale, care nu este sinonimă cu vindecarea, ci înseamnă doar o
etapă şi atât. În felul acesta, încercăm să ameliorăm relaţia medic–pacient,
spre binele pacientului, evident.
–Care sunt beneficiile pe care estimaţi că
le va aduce existenţa SRH pentru cei direct interesaţi, pacienţii care suferă
de această boală?
–
Tocmai ceea ce spuneam puţin mai devreme, beneficiul major este o depistare cât
mai precoce a HTA, o evaluare cât mai corectă, inclusiv în ambulatoriu, a
bolnavului hipertensiv, şi în acest fel un tratament cât mai corect. De comun
acord cu pacientul, tratamentul trebuie sa fie constant, în acest fel asigurându-se
controlul eficient al tensiunii arteriale. Trebuie să vă spun, legat de
controlul tensiunii arteriale, că studiul SEPHAR I a arătat că acest control
era mult sub media europeană. De exemplu, vecinii noştri unguri au 30–32% din
pacienţii hipertensivi care au atins valorile-ţintă ale tensiunii arteriale în
mod constant, în timp ce noi doar 7%. Sperăm ca studiul SEPHAR II să ne arate o
situaţie mai bună. De asemenea, sperăm să nu mai găsim la fel de mulţi oameni
depistaţi de noi ca fiind hipertensivi, deci subdiagnosticaţi şi netrataţi, ci
ei deja să îşi cunoască şi să îşi conştientizeze boala. Aici ar fi un câştig
foarte mare. Membrii Societăţii sunt profesionişti din domenii diferite de
specialitate, dar sper să nu fie doar membri pe hârtie, ci să acţioneze ca nişte
oameni conştienţi de toată această importanţă. Pe de altă parte, bineînţeles că
vom colabora cu celelalte societăţi, în sensul stabilirii unor programe de
prevenţie cât mai complexe. Aceasta nu este o luptă pe care să o duci de unul
singur, ci una pe care trebuie să o ducem noi toţi, uniţi în folosul
pacientului şi în această unitate sigur că vom construi programe pentru a ne atinge
obiectivele de care vorbeam, de tratament, de prevenţie… Aşteptăm însă ca şi
Ministerul Sănătăţii, cel care patronează studiul SEPHAR II, să se implice mai
mult, noi oferindu-ne munca, priceperea şi materialul brut, pe care apoi să
poată acţiona într-un mod activ.
–Aţi menţionat finalizarea studiului
SEPHAR II, prima conferinţă internaţională de hipertensiune din România. Ce
alte planuri are SRH pentru anul 2012?
–
Pe baza rezultatelor pe care le vom avea în studiul SEPHAR II, de exemplu ceea
ce se va evidenţia în legătură cu complicaţiile nefrologice sau de cât de
frecvent este diabetul, pentru că se fac şi determinări ale glicemiei şi
hemoglobinei glicozilate, vom încerca să stabilim programe diferenţiate, cercetări
diferenţiate. Este foarte important să ducem lucrurile mai departe, privind
populaţia noastră. Am mai făcut încă ceva, un studiu genetic, pentru care toată
populaţia care a fost cercetată şi-a dat consimţământul, pentru a se stabili un
profil genetic al românilor care fac HTA şi au un cumul de factori de risc.
Toate aceste date vor fi puse împreună cu datele care se adună la Societatea
Europeană de Hipertensiune. De altfel, va fi o bază de date comună, care cred că
va duce la o serie de rezultate ştiinţifice foarte interesante. Dacă am reuşit
să mă fac înţeleasă, scopul SRH nu este numai unul pragmatic, ci este şi unul
ştiinţific, de dezvoltare a cercetării ştiinţifice în domeniul HTA în ţară, într-o
conexiune foarte strânsă cu societăţile europene de hipertensiune. Încă un amănunt
care va fi prezentat la conferinţa de hipertensiune: preşedintele Societăţii
de Hipertensiune din Grecia a imaginat o reţea la care să putem avea cu toţii
acces, cei din zona balcanică în mod special. Va fi un schimb de experienţă şi
o bază de cercetare pentru a ne ajuta bolnavii, fiecare din ţara lui.
–Toate aceste cercetări necesită fonduri.
Există mijloace cu ajutorul cărora să duceţi la îndeplinire studiile pe care le
aveţi în plan?
–
Ceea ce spuneţi este adevărat, iar noi sperăm să accesăm fonduri europene şi să
facem programe de cercetare. Deocamdată, am avut o susţinere – şi cred că
trebuie spus acest lucru – din partea companiilor farmaceutice. Servier Pharma
a asigurat logistica desfăşurării studiilor SEPHAR I şi II. În aceste condiţii,
sperăm să putem, pe baza rezultatelor pe care le avem, să facem programe de
cercetare pentru accesare de fonduri europene, precum şi de fonduri româneşti, în
măsura în care ele vor fi puse la dispoziţie pentru programe de cercetare. Nu
ne aşteptăm să ne dea cineva bani fără să facem nimic, nici vorbă, dar totul se
va face pas cu pas, ca să putem ajunge unde ne dorim.
–În final, ce mesaj doriţi să transmiteţi
colegilor şi pacienţilor, în calitate de preşedintă a SRH?
–
M-aş adresa întâi pacienţilor, spunându-le: aveţi încredere în medicii care vă
vor binele, ascultaţi-le sfaturile şi nu vă informaţi numai de pe internet sau
de la persoane care nu au studii medicale, pentru că niciodată nu vor semăna
doi bolnavi între ei şi cine va reuşi să individualizeze tratamentul şi să vi-l
urmărească este medicul dv. de familie sau medicul specialist, în măsura în
care aţi făcut o complicaţie. Vă rugăm să fiţi alături de medici, alături de
noi, ca să vă putem îngriji cât mai bine. Pentru colegii doctori, rugămintea
este să înţelegem cu toţii că, dincolo de o îngrijire zilnică sau de o practică
rutinieră, avem datoria faţă de bolnavii noştri să le înţelegem maladia cât mai
bine şi din punct de vedere ştiinţific. În acest fel, putem contribui fiecare, în
domeniul specialităţii noastre, la o abordare cât mai ştiinţifică a evaluării şi
a tratamentului fiecărui pacient. Nu există „legi“ în îngrijirea bolnavilor, ci
numai recomandări, ghiduri de care trebuie să ţinem seama, dar e necesar să
existe o abordare particulară a fiecăruia şi numai atunci succesul nostru va fi
deplin.
.jpg)
