La Iaşi, în zilele de 4 şi 5 iulie a.c., va
avea loc simpozionul regional cu tema „Abordarea integrată a bolii Parkinson în
echipa medic–pacient–farmacist“. Reuniunea este organizată de Asociaţia de
luptă împotriva bolii Parkinson, cu sprijinul UMF „Gr. T. Popa“ Iaşi. Detalii
despre conţinutul ştiinţific al simpozionului ne-a oferit prof. dr. Cristian Dinu Popescu, şeful Secţiei de neurologie din
Spitalului Clinic de Recuperare Iaşi, coordonatorul ştiinţific al
evenimentului.
– În
ce constă abordarea integrată a bolii Parkinson?
– Tema simpozionului doreşte să sublinieze
rolul echipei constituite în jurul pacientului cu boală Parkinson. Echipa
condusă de medicul neurolog este alcătuită în funcţie de particularităţile şi
evoluţia fiecărui caz. Din ea face parte obligatoriu medicul de familie, care
supraveghează evoluţia pacientului la domiciliu. Se adaugă specialiştii în
nutriţie, gastroenterologie, geriatrie şi psihiatrie, care trebuie să ofere
soluţii şi medicaţia adecvată simptomatologiei asociate bolii Parkinson. La fel
de importantă este şi includerea în echipă a specialiştilor în recuperarea
disfuncţiilor motorii şi neuropsihologice. Evident, apoi, că nici rolul
farmacistului nu se reduce doar la eliberarea reţetelor; pacientul cu boală
Parkinson poate avea şi patologie de acompaniament, motiv pentru care numărul
de medicamente administrate zilnic poate fi crescut, contribuind la scăderea
aderenţei la tratamentul prescris.
– Ce
oferă pacientului cu boală Parkinson secţia pe care o conduceţi?
– Secţia noastră a devenit centru regional
pentru instituirea terapiei la cazurile de boală Parkinson cu complicaţii
motorii şi non-motorii. Utilizăm, în prezent, terapie tip duodopa (administrarea
intrajejunală a gelului de duodopa) şi suntem pregătiţi pentru administrarea
apomorfinei prin intermediul unei pompe programabile. Avem constituită o echipă
din care mai fac parte un medic chirurg şi un medic specializat în programarea
pompei, fapt care ne-a permis, în premieră, gastrostomia percutană laparoscopică.
În plus, suntem abilitaţi să facem preselecţia pentru cazurile care se pretează
la stimulare cerebrală profundă. La finalul lunii decembrie a anului trecut şi
începutul acestui an, am organizat – în paralel cu colegii din Bucureşti –
prima „şcoală“ dedicată pacientului cu boala Parkinson şi familiei acestuia. Am
transmis informaţii despre evoluţia naturală a bolii şi posibilităţile de
contracarare a deficitelor motorii sau disfuncţiilor cognitive, astfel încât
pacientul să beneficieze de autonomie o perioadă cât mai lungă de timp. De
succes s-au bucurat şi procedurile de kinetoterapie asistate de profesorii CFM
din clinică şi corecţia disfuncţiilor neuropsihologice şi de vorbire explicate şi
contracarate prin intermediul cabinetelor de neuropsihologie. Plecând de la
remarcile pozitive ale pacienţilor, am considerat utilă includerea tematicii de
recuperare în reuniunile noastre.
– Care
vor fi principalele subiecte pe care v-aţi propus să le discutaţi?
– Vom vorbi despre diagnosticul precoce al
afecţiunii, tratamentul acesteia în funcţie de faza evolutivă, identificarea şi
contracararea efectelor adverse ale medicaţiei, recuperarea motorie şi
neuropsihologică, terapia ocupaţională. Aşa cum se poate constata, tematica
acoperă domenii importante, extinzând-se până la terapie ocupaţională.
Reprezentanţii pacienţilor se vor referi la impactul afecţiunii asupra vieţii
de zi cu zi, oferind sfaturi pentru colegii de suferinţă în vederea prelungirii
duratei de viaţă activă şi evitării dependenţei de ajutorul altor persoane.
Pacienţii, prin reprezentanţii lor, pledează pentru necesitatea creării unui
registru dedicat bolii Parkinson şi pentru includerea acesteia într-un program
naţional.
– Evoluţii
terapeutice recente?
– În ultimii
ani, s-au atins performanţe remarcabile utilizând cele şase clase de
medicamente antiparkinsoniene şi stimularea cerebrală profundă. Principalul
medicament rămâne levodopa, care poate fi administrat în aşa fel încât să se
apropie de varianta fiziologică. Eliberarea controlată, administrarea
transdermică, utilizarea unor dispozitive au făcut posibilă apropierea de
conceptul de stimulare dopaminergică continuă. Există, în plus, variante
medicamentoase destinate asigurării unor concentraţii plasmatice suficiente pe
timpul nopţii, dar şi medicaţie solubilă, care are o absorbţie mai rapidă.
Toate aceste sortimente şi variante terapeutice fac posibilă identificarea unei
scheme de terapie specifică fiecărui pacient, respectând orarele de
administrare şi dozajul recomandat de medic. La ora actuală, există şi
posibilitatea administrării intrajejunale a gelului de duodopa, evitându-se
fazele de off sau de diskinezii invalidante. Efecte favorabile se obţin şi prin
administrarea apomorfinei, cu ajutorul unei pompe asistate electronic. Există
scheme de tratament şi proceduri recuperatorii, atât pentru pacientul nou
diagnosticat, cât şi pentru cel aflat în faza de complicaţii motorii.
Combinarea medicaţiei şi a procedurilor recuperatorii face astăzi posibilă
tratarea unui pacient cu boala Parkinson cu o vechime de peste 20 de ani. 
.jpg)
