Deşi este un centru universitar cu tradiţie, recunoscut şi prin mari chirurgi care s-au format şi au lucrat în Banat – dr. Aurel Cândea (1884–1935), prof. dr. Ion Mureşan (1898–1983), prof. dr. Constantin Caloghera, abia în anul acesta, în mai, Timişoara va fi gazdă a congresului organizat de Societatea Română de Chirurgie (ediţia XXVI)! Pornind de la această „anomalie“, reporterul încearcă să pătrundă ori măcar să deschidă o cale către culisele – cele adevărate – pregătirii unei manifestări ştiinţifice de o asemenea amploare.
Un interviu de Iftimie Nesfântu.
 "> Şi Timişoara poate să organizeze un congres de anvergură... - Viața Medicală
Interviuri

Şi Timişoara poate să organizeze un congres de anvergură...

de Iftimie NESFÂNTU - mai 2 2012
Şi Timişoara poate să organizeze un congres de anvergură...

Deşi este un centru universitar cu tradiţie, recunoscut şi prin mari chirurgi care s-au format şi au lucrat în Banat – dr. Aurel Cândea (1884–1935), prof. dr. Ion Mureşan (1898–1983), prof. dr. Constantin Caloghera, abia în anul acesta, în mai, Timişoara va fi gazdă a congresului organizat de Societatea Română de Chirurgie (ediţia XXVI)! Pornind de la această „anomalie“, reporterul încearcă să pătrundă ori măcar să deschidă o cale către culisele – cele adevărate – pregătirii unei manifestări ştiinţifice de o asemenea amploare.
Un interviu de Iftimie Nesfântu.
 

   A închis, prin interior, uşa cabinetului, a răspuns la câteva telefoane, amânând răspun­surile „peste 10, peste 15, 20 de minute...“, subliniind în felul acesta şi pentru mine intervalul de timp disponibil pentru interviu. „Viaţa medicală“ fiind principalul partener media al mani­festării, îi solicitasem, la telefon, o oră pentru un interviu. „Ce să vă povestesc într-o oră? Despre congres vă pot vorbi în zece minute!“.
   A virat ca fulgerul şi eventuale răspunsuri la întrebări despre traseul profesional... „Vă trimit pe mail un CV, tot ce doriţi. Nu, nu-mi faceţi fotografii... Am avut un program încărcat, sunt de dimineaţă în sala de operaţie. N-am avut timp nici să mă bărbieresc. Vă trimit eu, lăsaţi-mi o adresă de mail...“ Întrebările mele, aparent banale, sâcâitoare chiar, înghesuite ca o rafală la începutul discuţiei, vizau tocmai astfel de reacţii: profilul unui chirurg pentru care faptele – a se înţelege intervenţiile chirurgicale, cele mai multe în condiţii critice – sunt mai importante decât vorbele.
   Se ridică şi se îndreaptă spre uşă. Auzise (bănuiesc că a şi recunoscut) paşii, urma o nouă serie de bătăi insistente. Putea să fie o urgenţă, orice... „Dacă e închis înseamnă că nu se lucrează!“, i-a spus ferm, dar cu o căldură imposibil de ascuns, celui care-l căutase cu o problemă ce putea fi şi amânată. A închis iarăşi uşa cabinetului aflat la parterul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă din Timişoara. Abia atunci l-am privit mai atent, căutând să văd, dincolo de acele gesturi simple, rapide, pentru mine imprevizibile, omul. Era în formă. Doar că nu avea bisturiul în mână.
   Instantaneu, m-am simţit făcând parte „din echipă“, pregătit eu însumi pentru intervenţie. Pluteau în aer, de-a dreptul molipsitoare, forţa şi siguranţa unui profesionist care a efectuat mii de operaţii. Poate fără să conştientizeze, profesorul mutase întreaga recuzită psihică din sala de operaţie în acel cabinet din ambulatoriul de specia­litate. Nu mai era cazul să întreb de ce fusese desemnat să organizeze Congresul Naţional de Chirurgie. Era însă nevoie să fac vizibil, palpabil pentru cititori, ceea ce eu „văzusem“ intuitiv în cele câteva minute.

La început a fost... Thoma Ionescu

   Domnule profesor, este importantă organizarea acestui Congres naţional al Societăţii Române de Chirurgie – al XXVI-lea – la Timişoara? Prin ce anume?
   – Deşi trăim şi lucrăm într-un centru uni­ver­sitar vechi al României, iar UMF „Victor Babeş“ are deja o anume notorietate şi vechime, fiind fondată imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, una dintre universităţile considerate tradiţionale în învăţământul medical, este prima dată când la Timişoara se organizează congre­sul Societăţii Române de Chirurgie (SRC). Con­gresele noastre se ţin din doi în doi ani, iar în anul dintre două congrese sunt conferinţe naţio­nale. Timişoara a fost gazda unei singure astfel de conferinţe naţionale, în anul 1984. A avut ca temă icterele mecanice şi a fost organizată de profesorul Constantin Caloghera, personalitate de marcă a vieţii medicale timişorene, unul din ctitorii Şcolii de chirurgie din Banat.
   Oferiţi-ne câteva repere privind mani­festarea organizată de dv.
   – Intervalul de timp: 23–27 mai 2012, locul: hotelul Timişoara din... Timişoara, participanţi – estimaţi la această dată – 1.500 de chirurgi, cursuri precongres pentru medicii tineri, unele teoretice, altele practice. Deschiderea, cu un spectacol surpriză, va fi la Opera Naţională Română, fireşte din Timişoara, un program social bine gândit...
   Ştiu că prof. dr. Constantin Caloghera, maestrul (şi al) dv., v-a încredinţat arhiva Clinicii II Chirurgie, de care se ocupase la maturitate. A fost printre puţinii chirurgi care au înţeles ce rol fantastic poate să joace cunoaşterea istoriei unei specialităţi şi a unei bresle. Dacă ar fi să scrieţi o istorie a manifestărilor organizate de SRC, de unde aţi începe?
   – Pentru noi, la început a fost Thoma Ionescu, chirurg român celebru, cu o activitate prodigioasă, membru al Academiei Române. Societatea Română de Chirurgie, una dintre cele mai vechi societăţi ştiinţifice academice româneşti, a fost înfiinţată în 1898, prin iniţiativa acestui mare deschizător de drumuri, care înfiinţase cu un an înainte, în 1897, şi revista Chirurgia, devenită o revistă extrem de apreciată – acum se publică în limba engleză, este catalogată ISI...
   E o surpriză plăcută răspunsul dv. Un simpozion omagial de anvergură – Thoma Ionescu (1860–1926): Destinul chirurgiei româneşti – desfăşurat în noiembrie 2010, la Academia Română, a readus în actualitate spiritul unei perioade de glorie din istoria României, când priorităţile ştiinţifice (inclusiv cele medicale) făcuseră ca o ţară mică să fie cunoscută şi respectată pe întreg mapamondul. Şi-mi amintesc acum că medicii timişoreni au contribuţii semnificative la dezvoltarea chirurgiei şi a cercetărilor de specialitate.
   – Acad. Thoma Ionescu a semnat actul de naştere al Şcolii româneşti de chirurgie. Şi iată, chirurgii străini nu se sfiesc să-l citeze. El a aparţinut întregii lumi.

De unde vine forţa congresului

   Ce ne puteţi spune despre participanţi?
   – Congresul reuneşte toate colectivele chirurgicale din ţară. Participarea este – în condiţiile noastre – amplă, uzual sunt, nu numai anul acesta, în jur de 1.500 de chirurgi din toată ţara. Vârfurile.
   Mulţi dintre chirurgii intervievaţi de mine cu diferite ocazii consideră congresul naţional de chirurgie un fel de reper în propria lor activitate. Care este suportul unei astfel de raportări?
   – Importanţa acordată Congresului. Nu poţi să faci nimic dacă nu crezi în ceea ce faci. Şi această credinţă derivă din raportarea la ceilalţi, din acel sentiment că faci parte dintr-o breaslă, dintr-o elită. Toate colectivele chirurgicale îşi prezintă realizările. Este o carte de vizită. Prezenţa la acest congres este nu numai o dovadă că acel chirurg sau spitalul din care vine există, e o dovadă că el se află la un anumit nivel de performanţă, că ţine sau nu pasul. Este un prilej de a compara activitatea lor cu a altor grupuri chirurgicale. În ultimele două decenii, congresele SRC au fost onorate de prezenţa unor experţi din străinătate. În mod obişnuit, personalităţi chirurgicale importante din toate domeniile chirurgiei generale – chirurgie colo-rectală, esofagiană, minim invazivă, de urgenţă, vasculară, endocrină... Pentru toate aceste „capitole“ sunt invitaţi experţi în domeniu, deschizători de drumuri, care vin şi prezintă conferinţe despre domeniile lor de excelenţă. Aducem informaţia la zi – în ceea ce priveşte progresele medicale – în faţa chirurgilor români, iar ei intră astfel în contact nemijlocit cu promotori de noi tehnici chirurgicale şi metode de tratament.

Cursuri dedicate chirurgilor tineri

   – Congresul se va desfăşura concomitent în cinci săli de conferinţe, vor fi sesiuni dedicate diferitelor organe şi proceduri – focusate pe o anumită patologie – şi, concomitent, simpo­zioane-satelit organizate de firme producătoare de tehnologie medicală, echipamente şi in­strumentar chirurgical. Trebuie să spun că, în afara sesiunilor care se referă la anumite patologii, vor exista conferinţe, mese rotunde, sesiuni dedicate unor societăţi partenere, de exemplu Societatea de Chirurgie Digestivă va avea o sesiune privind chirurgia de urgenţă, societatea de Chirurgie Hepato-Bilio-Pan­creatică va organiza o sesiune proprie; membrii ei, concomitent şi membri SRC, îşi vor organiza propriile prezentări. În preziua congresului, în dimineaţa zilei de 23 mai, sunt programate şi câteva cursuri dedicate chirurgilor tineri. Experţii români vor face prezentări teoretice, iar două dintre cursuri vor fi practice; unul se va desfăşura la Centrul de Chirurgie Experimentală „Pius Brânzeu“ al UMF „Victor Babeş“ Timişoara, cei înscrişi urmând să efectueze proceduri laparoscopice de chirurgie bariatrică pe animal viu (porc) menţinut sub anestezie generală, iar un alt curs va fi de suturi vasculare, de asemenea pe ţesut viu.

O singură diferenţă

   Rolul dv. în acest congres?
   – Eu sunt preşedintele comitetului de organizare a congresului. Preşedintele în exerciţiu al SRC este prof. dr. Vasile Sârbu, de la Constanţa, iar la congresul de acum doi ani, de la Cluj, a fost ales şi viitorul preşedinte, care va intra în funcţie după acest congres, prof. dr. Eugen Brătucu, de la Bucureşti.
   Vor fi diferenţe între ediţia de anul acesta şi cele anterioare?
   – Una singură, aceea că nu vrem să fie nicio diferenţă faţă de congresele anterioare, mă refer la cele bine organizate. Nici nu au cum să fie mari diferenţe; tot noi, chirurgii, suntem. Şi cum noi nu ne-am schimbat prea mult...

Engrama

   Timişoara este un centru chirurgical şi universitar important, cu tradiţie, priorităţi recunoscute, personalităţi de marcă. Şi totuşi, este primul congres – cel de anul acesta – organizat la Timişoara! De ce abia acum? Ştiu cât de strânsă a fost competiţia pentru organizarea congresului, cunosc şi „argumente“ în favoarea altor centre.
   Câteva informaţii din CV-ul interlocutorului meu, despre schim­burile de experienţă şi cursurile de specializare la care a participat: Clinica de Gastroenterologie Fundeni (prof. dr. Alexandru Oproiu, 1980, endoscopie digestivă), Clinica de Chirurgie a Spitalului Fundeni (prof. dr. Dan Setlacec, 1980, Chirurgie generală), Clinica de Chirurgie a Spitalului „Caritas“ (prof. dr. Dumitru Burlui, 1982, Chirurgie generală), Clinica de Chirurgie a Spitalului Municipal Bucureşti (prof. dr. Alexandru Prişcu, 1983), Institutul Oncologic Bucureşti (prof. dr. Alexandru Trestioreanu, 1984, chirurgie oncologică), Clinica de Chirurgie Plastică şi Reparatorie Bucureşti (prof. dr. Agrippa Ionescu, 1985, arsuri şi chirurgie reparatorie). Numele şi rezonanţa unor creatori de şcoală şi rolul acestora în conştiinţele noilor generaţii ne determină să căutăm posibile explicaţii într-o altă zonă. Recunoaşterea şi acceptarea unui centru medical drept gazdă a unei manifestări ştiinţifice de anvergură ţine şi de tradiţie, dar şi de amprentele lăsate de înaintaşi în procesul de formare a medicilor activi în prezent.

E la fel ca în sala de operaţie

   Între acei experţi, invitaţi de organizatori să ţină conferinţe, despre care aminteaţi la începutul dialogului, vor fi şi români?
   – Există – şi o spun cu mândrie – mari chirurgi români care practică în America, în Franţa, în Germania şi care în mod obişnuit participă la aceste congrese.
   Iar dintre experţii străini care vor ţine conferinţe? Sunt invitaţi care au confirmat deja participarea?
   – Vă arăt mail-urile, sunt aşa-numiţii chairmen de sesiuni; toţi aceştia au invitat, la rândul lor, pe cei care vor conferenţia. Le-am cerut, chiar în această dimineaţă, să-mi trimită confirmările celor care au acceptat invitaţia. Vă spun lucrurile astea ce ţin de „bucătăria“ manifestării ca să aduc la vedere şi un anumit parcurs al pregătirilor. Este o dimensiune a manifestării uşor de „citit“, dincolo de cele spuse explicit. Chirurgii înţeleg ce vreau să spun...
   De ce sunt atât de importante confir­mările?
  – Pentru aceşti invitaţi noi asigurăm trans­portul şi cazarea. Lucrurile încep însă cu mult înainte. Vorbim despre contacte internaţio­nale, de stabilirea şi dezvoltarea unor relaţii cu alte şcoli, cu personalităţi medicale... Nu poţi invita pe oricine şi, dacă nu eşti cunoscut, dacă nu participi tu însuţi la viaţa ştiinţifică internaţională, nu ai nici măcar posibilitatea de a înţelege cum funcţionează aceste mecanisme. E la fel ca în sala de operaţie. Dacă nu ştii cum se face şi dacă nu ai lucrat tu însuţi alături de maeştri nu te poţi apuca să operezi...
   Ce funcţie ocupaţi la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă din Timişoara?
   – Sunt şeful Clinicii II Chirurgicale.
   Vă rog, enumeraţi şi celelalte funcţii, este important, cred, pentru cei care ne citesc...
   – Sunt vicepreşedinte SRC, director adjunct al Centrului de Chirurgie Laparoscopică şi Microchirurgie al UMF Timişoara, preşedintele Societăţii de Chirurgie Digestivă Timişoara, vicepreşedinte al Asociaţiei Române de Telemedicină şi Aplicaţii Spaţiale pentru Sănătate, preşedinte de onoare al Asociaţiei Române de Chirurgie Endoscopică (ARCE), membru în comitetul de cercetare al Asociaţiei Europene de Chirurgie Endoscopică (EAES), membru în colegiul de redacţie al revistelor Surgical Endoscopy şi Chirurgia, preşedinte fondator al Societăţii Române de Coloproctologie, preşedinte al Colegiului Medicilor Filiala Timiş...

Şcoală chirurgicală

   „Ei şi? Mare scofală! Orice manager, director sau chiar un simplu chirurg poate organiza un congres.“ Am întâlnit frecvent astfel de reacţii ale medicilor. Era ca şi cum aş fi vorbit despre mail-uri, sms-uri, proceduri de salvare şi copiere, transfer de date cu oameni care n-au folosit niciodată calculatorul şi nici măcar telefonul mobil... Pentru mulţi, chiar din interiorul lumii medicale, nu înseamnă mare lucru ca un medic să fie în boardul unei societăţi ştiinţifice sau al unei publicaţii. Oamenii văd prin prisma celor trăite de ei, prin propriile lor experienţe. Şi cum, de la o anumită cotă, mai sus trec foarte puţini, tot puţini vor fi şi cei ce vor înţelege. Regulile nu mai sunt aceleaşi, e nevoie de altfel de deprinderi, de o altă platformă profesională. Ca şi în profesie: una este să reproduci operaţiile învăţate de la maeştrii din facultate, cu totul altceva este să fii deschizător de drumuri, autor al unor priorităţi, fie ele şi la nivel local sau naţional.

Program de chirurg

   Născut la Timişoara, într-o familie de medici, tatăl ofiţer, veteran de război, cu experienţa prizonieratului în Rusia, copiii medici...
   Şi educaţia dv. spartană vine de unde? De acasă?
   – Nu, de la profesorul Caloghera...
   Mai aveţi timp pentru familie, pentru sufletul dv.?
   – Am un regim îngrozitor; după acest interviu am o întâlnire cu doi medici, apoi alta, mai târziu vreau să mă duc la bazinul de înot...
   Când mai găsiţi timp şi pentru înot?
   – Trebuie... Pe seară mă întorc la clinică pentru contravizită.
   Cât rămâneţi în bazin?
   – O oră şi jumătate.
   Şi câte bazine faceţi în acest interval?
   – Fac... 60. Şi sunt, constant, dimineaţa înainte de ora 7, în clinică.
   – Şi dormiţi, presupun, fără somnifere, fără alte „adjuvante“...
   – Cad lat... La 9 şi jumătate seara sunt în pat, mă trezesc pe la 5. Mi-aş dori să dorm mai mult, dar din păcate e o dorinţă mereu amânată. De asta am şi reacţionat oarecum brutal mai devreme. Vă cer iertare. Când mi-aţi spus cât vreţi să discutăm, am rămas fără glas. Aţi văzut că am rezolvat-o în timp record?! Ştiţi cum mi se spune?
   – Nu...
   – Lazăr Fulger!
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe