Cum a fost experienţa acestor luni de pandemie?

Din ianuarie și februarie am „descoperit”, în sfârșit, roata în România. Noi nu am fost lăsaţi până acum să facem consultaţii la distanţă. Anul acesta ne-a obligat pandemia. Colegiul Medicilor nici azi nu a recunoscut oficial, pentru că nu s-a putut întruni, dar sper să reușească, teleconsultaţia ca metodă de a trata un bolnav. Pandemia ne-a învăţat că putem să facem asta, cum știam de fapt, de la colegii noștri din alte ţări, care folosesc consultaţia la distanţă pentru pacienţii izolaţi. Probabil că tot din cauza fricii de a nu fi furaţi, pentru că statul român crede că medicii sunt niște hoţi.

Acum am fost forţaţi de împrejurări: ambulatoriile integrate și spitalele și-au redus activitatea, dar pacienţii aveau nevoie de tratamente continue, cu aderenţă terapeutică, de consultaţii, de vaccinări, pentru gravide, microchirurgie, plus tratamente care uneori nu se pot prescrie decât în condiţii speciale. A trebuit să preluăm noi tot. Ani la rând am fost consideraţi incompetenţi și nu puteam prescrie o mulţime de medicamente fără scrisoare medicală; din februarie încoace prescriem aproape orice – și medicamente de diabet, și citostatice, și medicamente posttransplant, pentru o mulţime de patologii pentru care asistenţa medicală s-a redus semnificativ.

Din fericire și contrar tuturor așteptărilor mele ca practician, cea mai dispusă la schimbări a fost Casa de Asigurări de Sănătate, care a înţeles nevoia schimbării. Această pandemie a fost pentru noi o schimbare de 180 de grade.

Nu a mai fost nevoie de card…

A dispărut cardul, s-au redus mult blocajele din SIUI, nu a mai fost nevoie de scrisori medicale, Casa a devenit foarte cooperantă, a fost totul lăsat la liber, am putut să ne simţim medici, cum ar trebui să ne simţim de fiecare dată. Și, mai mult decât atât, am dovedit în aceste luni că nu la noi se fură. De aceea s-a prelungit această situaţie de teleconsultaţie și fără card. Nu a fost inflaţie de servicii medicale, cu toate că ni s-a mărit paleta de servicii medicale.

Eu tare îmi doresc să vedem transparent cheltuielile făcute în această perioadă, să avem confirmarea că am reușit să susţinem sistemul. Și asta funcţionând zi de zi, în ciuda faptului că nu am primit de la statul român nimic, a trebuit să ne descurcăm cum am știut, pe la autorităţile locale, pe la sponsori, prieteni, și prin asociaţiile profesionale – eu, cel puţin, m-am zbătut la București și am găsit fonduri, le-am distribuit colegilor mei materiale de protecţie pentru cabinete. Ministerul Sănătăţii nu ne-a dat nici o mască, nici un mililitru de dezinfectant, nici măcar la început, când nu se găsea nimic, totul a mers la spitale. Cu toate acestea, noi am ţinut sistemul în spate. Și am rămas suficient de întregi la minte.

Revenirea la anamneză

Ce s-a schimbat în practica medicului de familie în această perioadă?

Eu cred că ne-am întors la ceea ce am învăţat de la dascălii noștri cândva – ce înseamnă anamneză. Obligaţi să vorbim cu pacientul la telefon și prin videoconsultaţie și să nu-l investigăm suplimentar, pentru că nu aveam unde, am fost forţaţi să insistăm, în anamneză, pe amănunte extrem de importante pe care anterior le neglijam, având la dispoziţie explorări etc.

Acum am „bibilit” fiecare pacient, i-am învăţat să ne explice, să ne arate, să manevreze partea lor de teleconsultaţie. Am descoperit pacienţi care se descurcă foarte bine prin hăţișul de device-uri electronice, cu toate că nu sunt deloc tineri, au telefoane smart, știu să lucreze cu camera. Am reușit să facem consultaţii ca la carte – cu erupţii, cu sufluri, să pot să-mi dau seama de wheezing, să văd un copilaș cum respiră, lucruri de care aveam nevoie pentru diagnostic și atunci explicam cum să-l filmeze, ce să-mi arate. Mie mi se pare că s-a aprofundat relaţia noastră specială cu pacientul.

Cum a fost mobilizarea de la începutul pandemiei? Aţi primit instrucţiuni despre ce aveaţi de făcut?

Am primit niște indicaţii. Am avut ajutor din partea softurilor cu care lucrăm, care au inventat foarte repede modalităţi de comunicare personalizată cu pacientul. De exemplu, [persoanele care se ocupă de] softul cu care lucrez eu au pus la punct o aplicaţie pe telefon prin care pacientul are acces la fișa lui medicală, vede istoricul și reţetele emise, putem comunica prin mesaje scrise, poate scana și introduce în fișa electronică documente, la care eu am acces din softul de cabinet. Iar eu pot să-i emit reţeta electronică. Reţeta se poate ridica din farmacie cu vizualizarea acesteia pe telefon. N-a mai fost nevoie să scoatem bătrânii din case.

S-au găsit soluţii acolo unde au existat toată viaţa bariere, s-au făcut pași importanţi. Am avut ajutor de unde nu ne așteptam, dar de unde ne așteptam să vină, nu a venit. Nu au venit instructaje – a trebuit să ne descurcăm, să ne facem grupuri de Facebook, să vedem care sunt noutăţile, să luăm legătura cu colegi din alte ţări. Noroc că am avut dintotdeauna reţele foarte bune de comunicare pe Facebook, pe e-mail, am fost și suntem în reţele internaţionale.

Ce speraţi să se păstreze pe viitor din această adaptare și solidaritate impuse de împrejurările potrivnice?

Eu sper să se păstreze teleconsultaţia, pentru medicul de familie și pentru pacientul său este un foarte mare câștig. Și sper să văd asociaţii de pacienţi care să fie un pic mai luptătoare în sensul ăsta. În toate impasurile în care am fost de la bun început cu prescripţiile și acum, cu concediile, foarte puţin s-a auzit vocea asociaţiilor de pacienţi.

Deci, practic, oamenii care sunt cel mai afectaţi de schimbările bruște, de modificările de legislaţie, de legislaţia incompletă și dificil de citit, oamenii aceștia, în loc să fie revoltaţi că statul nu le pune la dispoziţie niște lucruri care să le permită să fie trataţi corespunzător, vin și-și varsă nervii pe noi: „De ce nu-mi dai concediu, de ce nu faci aia, că am dat o grămadă la Sănătate toată viaţa?”. Nici măcar asta nu se înţelege, cum contribuie fiecare la Sănătate. Poate că dacă cineva le-ar explica că în România nici măcar o cincime din populaţie nu cotizează la Sănătate, ca să susţină celelalte patru cincimi... Sau faptul că o consultaţie la medicul de familie este vreo 15 lei – în nicio clinică privată nu te consultă nimeni pentru 15 lei, dar statul român cu atât ne decontează nouă consultaţia.

Vârsta medie a Medicului de Familie român: 54 de ani

Și cum rezistaţi?

În specialitatea asta trebuie să ai foarte multă dragoste de oameni, foarte multă pasiune și să-ţi placă ceea ce faci, pentru a rezista. Vârsta medie a medicului de familie în România este 54 de ani, foarte mulţi pleacă repede după ce termină specialitatea, pentru că de medici de familie e nevoie peste tot, sistemul de recrutare este extrem de intens, nu există săptămână să nu primesc 3-4 e-mailuri. Sunt ţări ce recrutează și acum – Marea Britanie, Franţa, poate și ţările nordice. Condiţiile oferite, respectul comunităţii locale, libertatea profesiei sunt de nerefuzat. Așa că pe aici a rămas cine are părinţi, rude și nu i-a putut lăsa. De aceea și există mulţi medici de familie care au depășit vârsta legală de pensionare. Deficitul oricum există și e foarte mare.

De fapt, ce vreau să spun este că specialitatea noastră cuprinde foarte multe. Există o definiţie WONCA (Organizaţia Mondială a Medicilor de Familie) ce cuprinde multiplele activităţi, abilităţi și posibilităţi pe care le are medicina de familie, ilustrate sub forma unui copac. Medicul de familie face o medicină specială, are o relaţie specială cu pacientul lui, de care e mult mai apropiat decât sunt medicii de alte specialităţi, cunoaște nu doar pacientul în sine, ci și toată familia lui și toată sfera de activitate în care trăiește aceasta.

Este o specialitate foarte grea, ceea ce nu prea se înţelege, pentru că în toată istoria asta a sa de câteva zeci de ani, totdeauna s-a considerat că medicul de circă este un fel de medic de second-hand (n.r.: vom aprofunda acest subiect într-un interviu viitor).

Conferinţa AMF-B, 23-27 septembrie

Conferinţa de Medicina familiei „Echilibrul delicat între știinţă, artă și comunicare” va avea loc în perioada 23-27 septembrie, online. Conferinţa va fi difuzată pe două canale, unul dedicat părţii creditate a conferinţei, grupurilor de lucru, panelurilor de discuţie și proiectelor, iar unul, simpozioanelor-satelit, precum și unor sesiuni de interes special, așa cum este cel realizat cu Poliţia Română.

Fiecare zi va fi deschisă de un key-note speaker: Ana Stavdal, care a condus WONCA Europe și care va conduce World WONCA, medic de familie în Norvegia, dr. Andrei Manu Marin, dr. Angelika Banzhoff, profesorul Michael Kidd, care a condus World WONCA, în present purtător de cuvânt al Guvernului australian pentru tot ce înseamnă COVID. Ultima zi va fi dedicată cursurilor – unul referitor la riscul cardiovascular și prediabet și unul referitor la cancerul de col uterin și vaccinarea împotriva HPV.

Din programul anunţat mai menţionăm speakeri de la spitalul Acibadem, cu noutăţi aplicate strict pentru Medicina de familie, și un curs de o jumătate de zi susţinut de echipa de cardiologie pediatrică de la Spitalul „M.S. Curie”, condusă de dr. Eliza Cinteză. Mai multe informaţii: www.conferintemf.ro