Dr. Raluca Moisescu este medic specialist în oftalmologie și profesează de zece ani în București, în sistemul privat de sănătate. Pentru ea, oftalmologia este o provocare zilnică – o specialitate în care deseori „pacientul mă îmbrățișează sau izbucnește în lacrimi de bucurie”.

    – Când se recomandă consultul oftalmologic de-a lungul vieții unei persoane?
    – În cazul copiilor care nu au probleme medicale, în general primul consult oftalmologic se recomandă la vârsta de trei ani. Apoi, dacă lucrurile decurg normal, înainte de a merge la școală, este recomandat din nou vizita la cabinetul oftalmologic. În rest, depinde de situații. Dacă se înregistrează afecțiuni la nivelul ochiului, copiii vor fi monitorizați mai des. Dacă vorbim de copii emetropi, se recomandă în principiu o consultație la doi ani. După vârsta de 40 de ani e bine să se realizeze o dată pe an un consult, mai ales că de la această vârstă apare și riscul de presbiopie.

    – Care sunt cel mai des întâlnite afecțiuni oculare?
    – La pacienții tineri, vorbim în general de infecții, inflamații: conjunctivite, cheratite fie de natură alergică, fie infecțioasă, afecțiuni frecvente pe perioada verii. Afecțiunile cauzate de lucrul la calculator sunt tot mai întâlnite astăzi. Și patologia cronică – cataractă, glaucom – este un diagnostic întâlnit destul de des. Sunt persoane care apelează și la chirurgia refractivă, care este mai degrabă o alegere, nu o necesitate a pacientului. Purtatul ochelarilor a devenit acum o amintire pentru mulți pacienți, pentru că există soluții în acest sens, ei optând pentru aceste intervenții estetice.

    – Cum influențează vederea calculatorul și gadgeturile?
    – Dacă sunt pacienți care nu aveau probleme cu vederea, când intră în contact constant cu tehnologia, ei prezintă miopie, senzația de ochi uscat. În ultimii ani s-a înregistrat o creștere a acestor afecțiuni cauzate de lucrul la calculator.

    – În activitatea dv. v-ați confruntat și cu situații emoționante?
    – Desigur. Cel puțin în ultima perioadă am fost de multe ori în situația în care să mă bucur efectiv sau să mă surprindă o reacție din partea pacientului care poate a avut un rezultat neașteptat. Sunt situații în care pacientul mă îmbrățișează sau izbucnește în lacrimi de bucurie. Aceste momente contribuie la părțile frumoase ale aceste meserii.

    – Ați întâlnit cazuri foarte dificile? Dacă da, cum le gestionați?
    – Da, am întâmpinat și întâmpin situații dificile, având în vedere patologia variată. E drept că, în clinica în care profesez, patologia polului anterior este principala preocupare. Cred că nu trece săptămână să nu întâlnim cazuri mai complicate. Le gestionăm în primul rând printr-o bună și permanentă comunicare. Avem o rețea de comunicare la care suntem conectați noi, medicii, care ne permite fiecăruia dintre noi să raportăm, să prezentăm și să cerem sau să dăm sfaturi. În cazul chirurgiei, dacă apar situații dificile, avem colaboratori din sistemul privat cu care comunicăm, astfel încât pacientul să aibă parte de cea mai bună îngrijire.

    – Cum se dezvoltă vederea unui nou-născut în primele luni de viață?
    – Acuitatea vizuală a bebelușilor se realizează până la vârsta de un an. La naștere, aceștia văd nuanțe în alb-negru, reacționând la contrast. Pe măsură ce cresc, se dezvoltă și retina, apare și pigmentul la nivelul irisului, care se stabilizează în jur de un an. În acest timp se dezvoltă și musculatura extraoculară. Dacă la naștere nou-născutul are un ușor strabism, pe măsură ce ochiul se dezvoltă, această afecțiune poate să dispară.

    – La copiii născuți prematur există riscuri în ceea ce privește sănătatea ochilor?
    – Retinopatia de prematuritate reprezintă principalul risc. Acest lucru înseamnă că retina nu este alimentată cu oxigen, formându-se astfel niște vase de sânge cu localizare necorespunzătoare. Retina bebelușilor nu este complet dezvoltată în momentul nașterii și acest lucru conduce la un stres de expunere la factorii atmosferici, la lumină și la oxigen. Această afecțiune se tratează fie prin cauterizare cu ajutorul laserului, fie cu injecții cu factori antiangiogeni în interiorul ochiului, care să împiedice formarea unor astfel de vase de sânge.

    – Cum vă descurcați cu copiii care nu sunt neapărat comunicativi?
    – Cumva, de aici vine și recomandarea primei consultații la vârsta de trei ani, vârsta la care el este comunicativ și receptiv. Există diferite metode. Există un aparat care are o figură zâmbăreață și măsoară dioptriile, utilizăm și vechea metodă de retinoscopie. Ne adaptăm și găsim soluții. Sunt situații în care trebuie să examinăm fundul de ochi și atunci se face anestezie generală, mai ales în cazul prematurilor unde trebuie să excludem retinopatia de prematuritate.

    – Dacă părinții au afecțiuni oftalmologice, în ce măsură acest lucru se poate transmite și copilului?
    – Sunt multe afecțiuni care intră în această categorie. Vorbim de viciile de refracție care se transmit genetic. Un risc mai mare este atunci când ambii părinți sunt miopi sau astigmați. Glaucomul este o afecțiune care are influențe genetice. Se preconizează că și cataracta ar avea urme genetice. Sunt anumite distrofii care sunt codificate genetic și se transmit în familie.

    – Ce presupune prevenția în domeniul oftalmologic?
    – În primul rând, igiena de zi cu zi. Zilnic ochiul trebuie protejat, purtând ochelari de soare de calitate. E bine să avem ochelari de protecție cu filtru special, dacă lucrăm mai mult de opt ore la calculator. E bine ca la orice semn că ceva nu este în regulă să apelăm la oftalmolog. Bineînțeles, odată ce se semnalează prezența unei afecțiuni, este indicat ca aceasta să fie monitorizată sub îndrumarea medicului.

    – Puteți face un profil al pacienților dv.?
    – Majoritatea pacienților mei țin cont de sfaturile date în urma consultațiilor, dar, din păcate, sunt și pacienți, nu puțini, care se informează doar de pe internet. Și nu tot ce se găsește acolo este informație de calitate.

    – Ce v-a impresionat în mod special la clinica în care lucrați?
    – În primul rând, este vorba de o echipă foarte pregătită și organizată. Acesta este unul dintre aspectele pe care le-am apreciat încă din primul moment de când lucrez aici. Noi participăm periodic la congrese și cursuri de formare în afara țării pentru a fi mereu la curent cu ce se întâmplă, pentru că oftalmologia este o ramură în care noutățile nu întârzie să apară. Totodată, tehnologia de ultimă generație este un alt aspect important pe care îl apreciez la locul meu de muncă. Din punctul meu de vedere, cu privire la patologiile care există acum, mai ales în oftalmologie, consider că nu este de ajuns să fii doar un profesionist care face un consult corect și complet. Acest tip de consult nu este de cea mai bună calitate dacă nu ai la îndemână și aparatura necesară cu care să realizezi investigațiile.

    – Din mediul privat în care activați, care considerați că ar fi principalele probleme cu care se confruntă sistemul medical, în general, din România?
    – Problemele nu sunt puține. Ele sunt discutate în permanență, mai ales din prisma diferențelor considerabile dintre cele două sisteme, privat-public. Din punctul meu de vedere, lipsa finanțării reprezintă principalul neajuns. Dacă vorbim de sistemul de sănătate public, acolo dotările cam lipsesc. Oftalmologia este o specialitate care are nevoie de aparatură modernă, calitatea actului medical depinzând de acest lucru. Oricât de profesionist ești ca medic, dacă nu ai cu ce să lucrezi, nu ai nici rezultate bune. Pe de altă parte, o altă problemă cu care ne confruntăm o reprezintă faptul că rezidenții nu sunt învățați și pregătiți de coordonatori să profeseze la cele mai înalte standarde și ajung să fie medici specialiști, dar nu neapărat foarte pregătiți.